Legătura dintre un ministru și o betonieră

Cabinetul Vioricăi Dăncilă are în structura sa unul dintre cei mai comici miniștri din toată istoria modernă și contemporană a României. Portofoliului Energiei, deținut de cei de la ALDE, i-a fost atribuit, după ce Toma Petcu a ieșit din scenă, deputatului Anton Anton.

Proaspătul ministru trece în propriul partid, dar și în rândul liberalilor de unde a plecat odată cu șeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, drept un ins cu un simţ al umorului extrem de dezvoltat, fiind mereu pus pe șotii. Deși nu mai este de o bucată de vreme la prima tinerețe, șeful Energiei debordează de multă energie când vine vorba de cariera sa politică. Anton Anton a reușit, se spune prin ALDE, să își reșapeze traiectul prin politică înainte de alegerile parlamentare din 2016 și datorită unor metode inedite de a se face cunoscut. Prea puțină lume își mai amintește faptul că deputatul a mai fost ministru, dar și de grozăvia de campanie electorală pe care și-a concertat-o la Timișoara, în 2008.

Anton a turnat și beton

Deputatul Anton Anton este doctor inginer, profesor și conducător de doctorate la Universitatea de Construcții din București. Reprezentantul ALDE în Cabinetul Dăncilă a mai fost în guvern în perioada când Călin Popescu-Tariceanu era premier. Anton a fost ministrul Educației în 2008, însă doar pentru câteva luni și fără să se remarce prin vreo „minune“ în activitatea de la minister. Deși a suferit din cauza lipsei de vizibilitate, Anton Anton nu s-a descurajat și a candidat, în 2008, pe când încă era ministru din partea PNL, pentru un post de deputat într-un colegiu din Timişoara. Numai că, la vremea respectivă județul Timiș era unul dintre fiefurile PDL. Și pentru că fostul PDL mătura tot în alegeri, iar liberalilor le era greu să se impună cu cineva care nu avea notorietate suficientă, actualul ministru al Energiei s-a decis să facă orice să câștige un mandat de ales. Anton s-a folosit de o metodă inedită şi foarte amuzantă. Șeful Energiei şi-a făcut campanie electorală umblând prin oraş cu o betonieră. Când alegătorii întrebau cine e Anton, răspunsul echipei de campanie era „Ăla cu betonul!“. Umorul candidatului liberal nu a prins însă la electorat şi Anton Anton nu a ajuns deputat, gălețile PDL cântărind mai greu decât ironiile și betonul PNL. Totuşi, betoniera nu a fost total nefolositoare, pentru că fostul candidat-beton a intrat cu ea, acum, direct în Guvern.

Demnitarul și conexiunile cu PCR

Un alt aspect mai puțin cunoscut este faptul că ministrul Anton Anton este fiul unui important lider comunist, Ioan M. Anton. Tatăl șefului Energiei a fost un membru marcant în Comitetul Central al PCR si un apropiat al familiei Ceaușescu. La rândul său, ministrul a absolvit Institutul Politehnic „Traian Vuia“ din Timișoara, obținând titlul de inginer în 1972. Parlamentarul a făcut apoi studii postuniversitare de „Informatică și matematică pentru cercetare“, la Universitatea București, între 1973-1974, și un curs de specializare ca bursier Fullbright la Johns Hopkins University din Baltimore, în 1977. Acesta și-a făcut doctoratul la Institutul de Construcții din București, între anii 1977 și 1986. După absolvirea facultății, a fost ofertat să rămână în învățământul superior la Catedra de Hidraulică și Protecția Mediului a Institutului de Construcții din București, actuala Universitate Tehnică de Construcții. Între 1972 şi 1979 a fost asistent la Institutul de Construcţii, apoi şef de lucrări, conferenţiar, profesor, iar din octombrie 2016 este conducător de doctorat la aceeași universitate. Potrivit CV-ului său, Anton are şase brevete de invenţii şi şapte cărţi publicate, dintre care una premiată de Academia Română, cu Premiul Anghel Saligny, în 2002 – „Reţele hidraulice – calcul şi optimizare“, şi a fost editor al seriei „Hidraulica ingineriei mediului“ (10 volume), publicată în perioada 2001 – 2002. De asemenea, a publicat mai multe articole în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate. Cât privește activitatea politică postdecembristă, ministrul Energiei s-a înscris în 1995 în PNL, partid pe care l-a părăsit odată cu Călin Popescu-Tăriceanu. În guvernul Tăriceanu, Anton Anton a fost mai întâi secretar de stat în Ministerul Educației, în perioada 2005 – 2006, iar apoi ministru al Educației, între lunile octombrie – decembrie 2008.

Ban la ban trage…

Din declaraţiile sale de avere reiese că ministrul Anton are un teren de 885,4 metri pătraţi în Voluntari, cumpărat în 1998, două case, una în Voluntari, construită în 2005, una în Alba Iulia, moştenită în 2016, şi un apartament moştenit în 2012, în Timişoara. Ministrul mai deține două maşini, un Ford Focus cumpărat în 2014 şi un Chevrolet Spark achiziționat în 2011. Din 2016, deputatul a devenit pensionar, obţinând venituri din retribuția lunară de 9.126 de lei. Din salariul de profesor a obţinut, în 2017, 180.000 de lei. Potrivit declaraţiei sale depusă la Parlament anul trecut, Anton nu are datorii, ci şapte conturi în bănci, atât în lei, cât şi în euro. Cea mai mare valoare a acestora este de 26.000 de lei.