Libertatea și datoria – Andrei Marga

Ceea ce s-a petrecut și se petrece în societățile modernității târzii nu lasă neschimbată înțelegerea valorilor. Ca urmare, și valorile moderne se pot apăra astăzi doar aducându-le la zi.
Bunăoară, în deceniile postbelice, s-au acumulat învățături importante cu privire la libertate ca esență a modernității. Două sunt primordiale.
Prima ne spune că nu este libertate acolo unde persoanele nu sunt libere. În lipsa ei se produc crize de legitimare și de motivație, ce se varsă în crize economice. De exemplu, în unele țări s-a învățat din experiență proprie că etatizarea proprietăților nu asigură economie competitivă și strivește libertățile.
A doua ne spune că nu este niciodată suficientă proclamarea libertății pentru a exista libertate. Se observă cu ochiul liber și astăzi că se poate pretinde stat de drept, dar se fac abuzuri în justiție, se pot proclama libertăți, dar se îngrădesc cei care nu împărtășesc opțiuni mioape, societățile pot fi deschise, dar fără gândire liberă. Libertățile persistă numai dacă sunt continuu exercitate.
Libertatea are, cum se știe, multe înțelesuri. Chiar Isaiah Berlin (Two Concepts of Liberty, 1958), care a inaugurat dezbaterea postbelică asupra libertății, observa că este vorba de un „cuvânt proteic”, cu peste două sute de semnificații, adesea contextuale. Iar o oportună antologie (Philipp Schink, Hrsg., Freiheit. Zeitgenosische Texte zu einer philosophischen Kontroverse, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2017) adăuga: „Deși conceptul este pe buzele tuturor, el este folosit în sensuri cu totul diferite, iar asupra semnificației lui se controversează evident intens. Tocmai pentru că libertatea este un atât de , este potrivit să vedem mai exact și să spunem ce se înțelege prin libertatea care se apără sau, respectiv, se instituie, ce urmări are o înțelegere sau alta a libertății pentru o ordine politică și pentru societate” (p.9-10). Contează, așadar, mai cu seamă ce rezultă din înțelegerile libertății.
Înțelegerea actuală a libertății vine după o istorie deloc liniară. S-a moștenit din liberalismul clasic, în bună măsură de la John Stuart Mill, luarea libertății drept opusul constrângerilor și limitărilor de acțiune. Libertatea a fost înțeleasă în raport cu autoritatea din societate, indiferent de alte consecințe. S-a moștenit din același liberalism, mai ales de la Thomas Jefferson, luarea libertății ca realizare de sine a omului în cadrele unui stat luminat. Libertatea presupune drepturi inalienabile, alegeri libere, tripartiția puterilor, controlul lor reciproc.
Dacă curentul libertar include înțelegerea libertății ca dat natural al individului, în raport cu orice autoritate, curentul republican echivalează libertatea cu autodeterminarea cetățeanului și consideră că instituțiile și legile încadrează libertățile. Cele două optici converg în promovarea libertății persoanei și întrețin și azi o discuție fructuoasă, chiar dacă se mai oscilează între a lua individul sau a lua cetățeanul ca reper și a rămas în discuție corelarea libertății cu evoluția din societate.
Socialismele secolului al XIX-lea au pus altfel problema libertății. Pe de o parte, odată cu industrialismul au trebuit considerate categorii mai largi de populație. Pe de altă parte, sociologia a făcut temă din dominația de grup. Opțiunea tipică a fost recunoașterea dependenței libertății de premise aflate în viața socială. Dar tematizarea acestor premise a dus în practică la limitarea libertăților individuale și, direct, a alegerii politice.
În secolul al XX-lea, nazismul a suprapus libertatea individuală cu afirmarea națiunii înțeleasă etnic și rasial. Stalinismul a postulat suprapunerea ei cu interesele clasei muncitoare. Cele două și-au împrumutat trăsături și au întreținut un paternalism ce a luat forma regimurilor de dictatură. In acest cadru, indivizii au devenit piese într-un angrenaj în care se amestecă aspirații, constrângeri și violențe, încât libertatea a fost practic nimicită. Nazismul și stalinismul au arătat cât de prezent este pericolul anihilării libertății în societățile moderne.
Reacția la distrugerea libertăților individuale a dus în perioada postbelică la restaurația neoliberală. Aceasta reia considerarea libertății persoanei ca valoare de bază a societății moderne, dar nu o mai ancorează în natură, ci în legislație. Friedrich A. Hayek a întărit opțiunea susținând că libertatea este „principiu, nu scop al acțiunii colective” (Freedom, Reason and Tradition, 1958) și respingând orice colectivism. Libertatea, dar și statul capătă astfel putere sporită, după ce libertatea individuală a intrat sub presiunea reducerii la libertatea alegerii. În asemenea condiții, libertatea ajunge, însă, să fie din nou politizată.
Evenimentele anilor pe care îi trăim ne solicită cât se poate de evident o nouă reflecție asupra libertății. În orice caz, ele nu ne permit să considerăm libertatea ca ceva asigurat, ce nu ar mai trebui interogat și apărat. Iată câteva exemple.
Azi, în România, se discută intens privatizarea de după 1989. Deși pare destul de târzie, discuția trebuie purtată având în vedere gravitatea situației în care s-a ajuns. O țară cu o industrie relativ complexă, care ar fi putut deveni competitivă prin privatizare chibzuită și management schimbat, și fără datorii a ajuns dezindustrializată, eminamente importatoare de alimente de strictă necesitate, care s-a îndatorat deja fără precedent.
Evident că nu intră în discuție recursul la privatizare. Aceasta se impunea. Din start, pentru cine voia să ia în seamă argumentele, a fost clar (cum arătase deja Ludwig von Mises, Economic Calculation in the Socialist Commonwealth, 1920) că economia etatizată nu va putea asigura mișcarea bunurilor într-un mod eficient, competitiv cu mecanismele pieței. Iar în urma experimentului Ungariei de după 1956, apoi odată cu cotitura Chinei din 1978 era clar că va urma trecerea extinsă la economia de piață, cu privatizări și libertăți prealabile.
Dar felul cum s-a făcut privatizarea nu are cum să nu fie în discuție. După cum ne spun economiști lucizi, acest fel a dus în România ultimelor două decenii la distrugeri fără seamăn de industrii. Istorici integri vorbesc de cel mai mare jaf din istoria țării, cu cea mai mare prăbușire într-un timp scurt. Iar aceste evaluări precise sunt în cărți ale unor autori de azi din România, aflate la îndemâna oricui.
Oricât se împachetează adevărul în explicații superficiale, privatizarea păguboasă care s-a făcut în România nu a venit din nevoia de capitalizare a unităților, din penuria de finanțări și din evoluția piețelor externe, cum se spune, oricare erau acestea. Ea a avut surse mai adânci ce rezidă în slaba cunoaștere a economiei, a pieței și a sudurii lor din partea decidenților, în concepția și mai sumară a acestora, după care decidenții privatizării sunt liberi să vândă bunuri publice la orice preț, și, peste toate, de rapida înflorire a năravului „șpăgii”, cum i se spune. Simplu spus, s-au luat decizii nepricepute pe fondul ruperii libertății de răspundere și al unei corupții fără analog.
A lipsit în mod vizibil la cei care au decis privatizarea de unități nu numai pregătirea economică a unui Bokros, Balcerowicz, Vaclav Klaus, ca să-i amintim doar pe cei socotiți în vremea aceea „reformatorii” socialismului oriental. A lipsit și ceva mai adânc: înțelegerea faptului că libertatea la orice nivel instituțional include și altceva, anume, răspunderea, obligația și datoria, sau măcar este legată de așa ceva.
Un exemplu cras de înțelegere greșită a liberei initiative a fost și rămâne în România și crearea de universități private. Să fiu limpede, nu sunt împotriva lor. Nici nu am fost implicat în crearea vreuneia, iar faptul mi-a permis să declar public, ca ministru al educației naționale, când fenomenul era aplaudat, în 1998, că în urma creării puzderiei de universități private, România s-a plasat alături de Ucraina și Moldova de atunci. În loc să fie, prin respectul valorilor, alături de Ungaria, Cehia și alte țări! În buletinele universității clujene se poate citi cât s-a luptat, din 1993 încoace, cu cei care, invocând dreptul la liberă inițativă, operau în multiple „universități”, confundate vizibil cu business-uri.
Firește, părinții își educă copiii unde doresc. Nu poți opri pe cineva să lucreze într-un loc și nu în altul. Sunt drepturi indiscutabile. Dar este cu totul altceva crearea de universități. Aceasta ar fi legitimă, dacă ar exista profesori veritabili, infrastructură și legislație care să asigure performanțe. Or, acestea nu puteau fi întrunite într-o legislație tolerantă cu pregătirea aproximativă și infrastructura mediocră. Prețul creării a fost și deteriorarea standardelor universitare și amplificarea aranjării de examene și titluri. Ca urmare, în România de azi sporesc diplomele și titlurile academice pompoase, în vreme ce profesionalismul scade.
Prin mecanismul „desemnării personale”, străin democrațiilor, dar supralicitat, România s-a umplut în funcții de mediocri, de la desemnații președintelui la desemnații șefilor, de sus până jos. S-a pierdut până și capacitatea de simplă organizare a aplicării măsurilor luate. Rămân abia excepții izolate desemnări care să nu fi fost afectate de abuz și, neprofesionalism, facilitate evident de un mecanism scos de sub control cetățenesc. Ca efect, în țară s-a instalat o prostocrație unică, ale cărei rezultate, inevitabil singulare, dezgustă tot mai mulți cetățeni.
Tratatele de integrare în Uniunea Europeană, semnate până sub Jacques Delors și Romano Prodi, prevăd respectul constituțiilor și al deciziilor naționale – unele domenii (educația, de pildă) rămânând și azi în competență națională. În România, înțelegerea acestei competențe a fost însă atât de sumară, încât s-au aplicat disciplinat până și erori de decizie de la Bruxelles. Se pot da multe exemple. Azi în față este chestiunea produselor agricole indigene. Producătorii României nu numai că nu sunt sprijiniți – orice libertate economică având nevoie de susținere instituțională – dar sunt trădați de propriul stat.
În zilele noastre se intervine, cu mijloacele medicinei avansate, în codul genetic. Spre binele pacientului, se tratează și se previn maladii cu ajutorul geneticii. Libertatea celor care tratează s-a extins, încât s-a ajuns la crearea de ființe în laboratoare și la prefigurarea nou născutului. Se ridică însă întrebarea: Ce se va face când caracterele rezultate din intervenții genetice nu vor fi mulțumitoare? Cine decide și în numele cui?
Mulți dintre cei aflați azi la decizii politice și propagandiști rudimentari revin la dictonul după care „cine nu acceptă ce spunem noi, este împotriva direcției”. Ne amintim din biografiile lor cât au fost hărțuite personalități germane cu listele de „trădători” întocmite de hitlerei după ianuarie 1933. Se știe că stalinismul a lucrat cu formula „dușmanii poporului”, sub care i-a condamnat pe cei care explicit nu agreau sistemul. Acum se adoptă alte repere, dar reflexul este același, tot cu afectarea libertății individuale. Ca și cum oamenii nu ar fi, prin natura lor, liberi sau ar fi liberi doar dacă aderă la o anumită propagandă! Tot felul de nulități profesionale și avortoni ai politicii fac în țări cu „democrație cu vătaf” liste cu persoane care, har Domnului!, au opinii proprii și capul la purtător. S-a revenit la „corectitudine politică (political correctness)” pe fondul noii desfigurări a libertății.
O polemică mai mult sau mai puțin fățișă are loc azi cu privire la înclinațiile sexuale. Oamenii sunt, firește, de la natură liberi – liberi și în privința acestor înclinații. Ele țin, în mod normal, de viața intimă și nimeni nu are voie să intre în intimitatea vieții cuiva. De aceea, justificat, mulți contemporani spun simplu: nu este treaba mea viața intimă a cuiva, după cum nu accept presiuni din partea cuiva. Libertatea persoanelor este desăvârșită, în orice sens: nu este îngăduită intervenția în viața cuiva și nimeni nu are voie să impună orientările sale cuiva. Nici dogmatismul, nici progresismul în materie nu se justifică.
Iată deci o paletă de exemple vii, succint redate, ce pun în discuție libertatea persoanelor. Ca totdeauna, este nevoie de această libertate, dar și de lămurirea ei.
După toate experiențele – evocate, dar și multe altele – libertatea constă în posibilitatea fără limitare, aflată la dispoziția persoanei, de a face sau de a nu face ceva. Însă, bine înțelese astăzi, individul și cetățeanul nu mai intră în tensiuni. În definitiv, fiecare om este, ca persoană, și individualitate și cetățean al unui stat. De aceea, până și adepții distincției anilor cincizeci dintre „libertate negativă” („un om nu este împiedicat de nimeni să-și atingă țelul”) și „libertate positivă” („condusă de dorința individului de a fi stăpânul său”) recunosc azi că cele două nu sunt rupte una de alta, cum s-a susținut decenii la rând.
Distincția dintre relația unui om cu politica, în care se pune chestiunea alegerii, și relația lui cu dezvoltarea – a dezvoltării de sine și a dezvoltării din jur, în care se pune chestiunea mijloacelor realizării de sine, rămâne desigur viabilă. Dar cele două relații se cer azi unite atunci când vorbim de libertatea persoanei. Altfel apar neajunsuri. Dacă libertatea este luată doar ca opus al constrângerii și limitărilor de acțiune, se poate ajunge la situația în care libertatea unuia include nesiguranța altuia. Se și observă lesne că guvernarea ce rezultă dintr-o asemenea înțelegere nu mai rămâne în interes public, fiind doar a unui grup ce se dă drept „public”. Dacă libertatea este luată doar ca parte a dezvoltării se ajunge la a diminua importanța libertății de alegere. Guvernarea ce rezultă ajunge să îmbrățișeze un interes aflat peste capul cetățenilor.
Reflecțiile din societăți cu tradiție a libertății persoanelor, precum Franța, Germania, Israel și alte țări, oferă astăzi numeroase probe ale distanțării de acea înțelegere a libertății ce face rigide și tensionează distincțiile amintite. În memorabila dezbatere cu principalul filosof de azi, din 2004, nu altcineva decât cardinalul Joseph Ratzinger a și propus elaborarea unui „catalog al îndatoririlor”, simetric cu „catalogul libertăților” din constituțiile moderne.
Ideea a revenit în zilele noastre tocmai în democrația preocupată de la origini de întregul vieții persoanei (detaliat în A.Marga, Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice, Editura Academiei Române, București, 2017), odată cu mișcarea spre reafirmarea normelor și a valorilor modernității din America. Scrieri majore, datorate unor gânditori de cea mai mare anvergură, de la John Rawls, la Robert B. Brandom, au asigurat o cotitură istorică în însăși această tradiție a libertății.
Cu câteva zile în urmă, unul dintre cei care au lucrat la conceperea politicii americane, Richard Haass, a publicat o carte (The Bill of Obligations. The Ten Habits of Good Citizens, Penguin Press, New York, 2023) deja exponențială pentru acest curent. Cunoscutul republican pledează pentru asumarea a trei premise: pericolul cel mai mare pentru libertăți și democrații vine astăzi dinăuntrul democrațiilor, nu dinafara lor; luate singure, „drepturile” nu pot asigura baza pentru funcționarea democrației, cu atât mai puțin pentru afirmarea ei; „obligațiile” trebuie puse pe picior de egalitate cu „drepturile”. În consecință, însăși ideea de cetățenie se cere revizuită, dacă se vrea învigorarea democrației. Richard Haass a și indicat „obligații” precum „respingerea violenței”; „prețuirea normelor”; „promovarea binelui comun”; „respectarea serviciului guvernamental”; „sprijinirea predării educației civice”; „punerea țării pe primul loc” și altele care ar putea restabili civismul.
Putem privi în fel și chip „obligațiile”. În continuare, însă, oricare este preocuparea statului, acesta are nevoie vitală de individul liber – altfel statul devine parte a „carcasei tari ca oțelul a supunerii”, cum avertiza încă Max Weber. Dacă este luată în serios, libertatea rămâne a persoanei. Pe de altă parte, astăzi este mai clar ca oricând – inclusiv din exemplele și considerațiile de până aici – că libertatea fără răspundere se ruinează pe sine. Oricum o fundamentăm, ca natură sau ca autodeterminare, libertatea include răspunderea, obligația, datoria, iar acestea cresc pe măsura creșterii în lărgime a libertății. Azi numai dacă este conștientă de condițiile propriei posibilități, libertatea rezistă complexității lumii (A. Marga, Filosofia unificării europene, EFES, Cluj-Napoca, 2006, p. 434). Libertatea efectivă este astfel posibilitate a persoanei de a spune da sau nu fără limitare din partea cuiva și ca suport pentru o triplă datorie: față de tine însuți, față de alții, față de comunitate. (Din A. Marga, Filosofia lumii actuale, în curs de publicare)
Andrei Marga

Recomanda [votes_up id=662091]
Andrei Marga 664 Articole
Author

104 Comentarii

  1. @anonimule, numai atat poti? sa versi laturi e usor, dar este o prostie, o lasitate, o nesimtire sa consideri rapoartele internationale si faptele laturi…Laturi sunt in mintea ta…

    E o rusine ca la 77 de ani de la infrangerea nazismului in Parlamentul UE s-a auzit salutul lui Bandera nazistul ucigas – Slava Ukraina! care era per vremea razboiului varianta nazistilor banderisti la Heil Hitler.

    Studiaza ma istoria si documentele internationale ca te ajuta internetul si nu mai arunca laturi si jigniri ca pe mine prostii nu ma pot atinge…

  2. Insule Trăiască, la aberația matale că în democrație nu este libertate nu se poate răspunde decît cu „vai de capul nostru dacă așa se cujetă”. Mai bine citește că secretara de stat adjunctă americană a plecat la Budapesta să vadă ce poate face. Cum o numea Vitor Orban, la diplomația de chelneri de la București vine altceva. Așa că lasă teoriile celor care se pricep. Vezi-ți de lipsuri, că ai destule.

  3. Rîd de prostul care râde Esti penibil. Nu ai putut veni cu argumente si te-ai folosit de mistouri. Asta ti-e caracterul,mizer de om slab.

  4. Ca de obicei – articol fluviu cu generalitati si teorii ! Libertatea in democratie nu exista! Este atit de mult ingradita de legi incit este o himera! Cultura reflecta lipsa libertatii ! Libertatea o au doar anarhistii! Au un sistem de referiinta propriu care nu se lasa influentat de nimeni! Intrebare pt un viitor articol – de ce Hitler nu a respectat acordul de neagresiune cu URSS! Aceasta greseala capitala de a ataca URSS a dus la distrugerea Germaniei! Asteptam un rasp uns bine argumentat nu teorii desarte!

  5. Să folosim, oameni buni, libertatea de a gândi. Așa cum denotă și Comentariile, unii sunt obsedați de Rusia, în vreme ce necazurile românilor au alte surse. Continua alunecare de către impostori la Rusia, când se discută subiecte, mă face să iau de pe un site o foarte bună lămurire a lucrurilor din Răsărit. Citez: „Tot felul de neica nimeni folosesc noțiunile ca pe niște gume de mestecat.Impostorii fiind anti de circumstanță, vorbesc aiurea…. Dar cele trei idei pe care profesorul Andrei Marga le-a susținut public la Alba Iulia, în 14 septembrie 2022, se dovedesc tot mai adevărate. Anume:1)granițele nefirești ale Ucrainei ca parte a negocierilor ieșirii din război; 2) nu va fi cîștigător clasic al războiului; 3)România nu are ce căuta în război, dar are a promova diplomatic dosarul Bucovinei. Aceste trei idei se confirmă de la o zi la alta. Adevărul este liniștit, fiind sigur de sine, doar bîrfa e zglobie și de prost gust”. Acesta este pasajul pe care l-am luat de pe un site. Se confirmă cu fiecare zi că profesorul Marga a avut și aici dreptate. El spune totul despre anvergura de gânditor. Și despre responsabilitatea exemplară a unui intelectual propriu-zis. Pasajul mai arată și ce pigmei umani și profesionali mișună prin anonimatul Comentariilor, cu inepții. Noroc că încă nu i-a strîns cineva să-i ducă la educație.

  6. Articolul gresheshte grav gasind asemanari intre nazism shi comunism. Aparent Partidul Natzional Socialist al Muncitorilor Germani a fost cel putzin o vreme shi Socialist cum shi Comunishtii Sovietici fusesera Social-Democratzi dar in 1939 vremea aia trecuse de mult. Totzi Socialishtii din NSDAP au fost assasinatzi in Noaptea cutzitelor lungi deci din NSDAP a ramas doar numele nu shi ideile socialiste care erau bune shi ar trebui aplicate shi azi.

  7. Anonim, confunzi lucruri simple. Se vede că nu vezi cu mintea ta scurtă decît prostii. Pîna la Rusia vezi-ți de sărăcia și precaritatea ta. Orice prost aduce acum în discuție Rusia, ca și cum e centrul lumii. Aiureli de minți goale. Ia aminte, prostia e precaritate și dacă-i agresivă.

  8. Nu am inteles, „tibi1, ce mesaj ai vrut sa transmiti prin „diferenta intre Bandera si Hitler” si nu pentru ca am evaluat toate variantele interpretative, cat mai ales dintr-o scrupulozitate a acuratetii de exprimare pentru evitarea confuziilor…Bandera
    a fost INFILTRAT in organizatia nationalista ucraineana OUN asigurandu-i-se o ascensiune spectaculoasa in ciuda tineretii sale,
    iar in 1934 a fost condamnat la moarte sub acuzatia perticiparii la asasinarea ministrului de Interne polonez la acel moment, dar surpriza, NARODNICUL MARXIST BOLSEVIZAT(sub acoperire!!!) Pilsudski, ii comuta pedeapsa capitala la inchisoare pe viata!!! In 1939, dupa ce URSS-Stalin a ocupat JUMATATEA ESTICA a Poloniei impartite cu ILEGALUL sau Hitler, A FOST ELIBERAT!? Imediat a reintrat in contact cu Abwehrul ILEGALULUI Canaris, operand imreuna cu trupele Wehrmacht-ului dupa 1941, inclusiv intr-un batalion OUN…Soarta lui Bandera se aseamana cu a AGENTULUI SOVIETIC Hans Sima legendat in Romania ca Horia Sima, fiind INTERNAT
    pe toata perioada MACELULUI BOLSEVIC MONDIAL, intrucat in Abwehr existau la conducere si OFITERI care nu erau AGENTI SOVIETICI, acestia DECONSPIRANDU-L!!! In 1959 KGB i-a inscenat „asasinarea”, fiind EXTRAS si dus la Moscova unde ca si Antonescu a primit MEDALIA Dzerjinski!!!

  9. Doctorul Marga, sinteti un intelectual si eu cred cum zic chinezi, ca ” Totul este inferior studiului”. Totusi, nici Dumnneavoastra nu stiti tot. In legatura cu „Libertatea”, si cu tot ce e asociat cu ea, va intreb: credeti ca se poate vorbi de libertate intr-o lume in care un singur tip, un sionist de nume Rupert Murdoch (nume fals), este stapin de 80% din principale ziare din lume? Imposibil. Efectul acestei aberatii o vedem acum in legatura cu razboi in Ucraina: un ultra corupt ca Zelenski e prezentat ca erou popular.

  10. @Walter: Despre ce adevar vorbesti tu, cumva cel din Pravda, Russia Today, Sputnik md? De unde ai scos pe ce 15 mii de rusi omoriti de lunetistii ucraineni? Au inceput cumva moldovenii razboiul pe Nistru sau rusii au atacat cu arme structurile de stat ale Republicii Moldova, spunind ca ei nu mai recunosc guvernul de la Chisinau, dupa care le-a venit in ajutor chiar armata rusa? Nu cumva la fel s-au petrecut lucrurile si in estul Ucrainei? Dar in Harghita, Covasna, Mures, cine pe cine a atacat in decembrie 1989 si 1990?

  11. Compilarea fotografiei a costat ceva timp numai cacompilatorul a surprins o postura anterioara aceleia mult mai sugestive si anume aceea in care Hitler ii pupa mana lui Stalin pentru ca i-a creat prilejul ideal de a aplica IDEOLOGIA GENOCIDULUI fara disimulari, o adevarata apoteoza a asasinarii omului de catre neomul marxist/bolsevic care a fost scolit, ca si Musolini, de Lenin personal… In cazul Musolini Lenin i-a pus la dispozitie ca asistenta pe propria sa TEHNICA, Angelika Balabanoff, intrucat pe seama fostei sale TEHNICE, KruppSkaia, nu pune nicio Nadejda…PROFI Marga a inlocuit „libertatea ca stare de necesitate permanenta”, cu o noutate conceptuala in acelasi spirit marxistoid, „libertatea ca datorie”, dar nu ca datoria alesilor nostri pe TABLETE STS de a ne ASIGURA si GARANTA Libertatea, ci ca DATORIA noastra sa ne plecam in fatza necesitatii de a supravietui ca robi…Constat ca AGENTII SOVIETICI de pe forum il ataca pe nedrept pe ceausistul Anonim care ii anatemizeaza pe SOVIETICI, el le zice „rusi” denigrand nemeritat un popor care nici dupa 106 ani de la REBELIUNEA BOLSEVICA nu a putut fi lipsit de CREDINTA in Dumnezeu…De aceea ii pune la zid acum cand URSS-Rasputin a ATACAT MISELESTE STATUL SUVERAN Ucraina, pentru ca URSS-Gorby l-a dat jos pe Ceausescu, IDOLUL sau!!! Un ROMAN patriot trebuia sa se bucure, dupa care sa militeze contra ASASINILOR SOVIETICI care
    ne-au subjugat din nou…Cel putin e sincer, nu ca ceausistii HAITELOR Secu care in loc sa-i condamne pe sovieticii de azi ii IDOL LATRAizeaza…

  12. Acum, că Rîd de proști ia la răspăr un prost ca Tibi 1, nu pot dă nu mă prăpădesc de rîs. Rîd de proști, te uiți dimineață în oglindă? Cînd te văd că reapari rîd la început, apoi mi-e milă. Mai bine spune-ți tu adevărul, ca să nu te ofensez. Așa prostie perseverentă ca la tine greu de găsit. Mai bine ai citi și lua aminte la ce spune articolul profesorului Marga. Nu ai putut vreodată contrazice ceva.Știu că voi, biete haimanale, nu degustați valorile. Dar ar fi cazul să citești. Măcar pentru a putea grăi. Altfel, postările tale sunt prostii care fac oameni să rîdă. Atîta prostie denoți în ce zici că nu poți decît să rîzi.Acest Tibi 1 ar trebui să fie consolat. În prostia-i ca a ta.

  13. @SALVAMAR ; minti ca in Pravda ,nu mai aveti un dram de rusine i a vehicula minciuni monstruoase,de ce nu faci apel la 6.000.000 de martiri rusi gazati de ucrainieni ,e mai verosimil
    Razboiul este stric rusesc si se poarta pe teritoriul recunoscut de ONU al Republicii Ucraina
    Si vor plati rusii cu excluderea din Europa ,asiaticii nu au decat sa munceasca pentru chinezi

  14. @Tiberiu; nimeni nu a avut nimic cu Rusia pana nu a trimis omuletii verzi in Crimeea. Putea, cum spui, sa-i lase pe ucraineni in pace sa-si distruga singuri inceputul de democratie, nu?? Nu ne-ar fi pasat noua ca Rusia doreste sa traiasca sub un regim autarhic. Dar de ce sa navaleasca salbatic peste o natiune mult mai mica si care nu i-ar fi atacat in veci…pana in 2014 armata ucraineana era ZERO

  15. @tibi1 Tu ce natie esti ? Esti libanez, vietnamez, sirian? Dar ia studiaza sa vezi de ce s-a ajuns acolo? Unde isi baga rusul coada tristete iese. Voreea de Nord,Vietnam,Cuba si multe altele.Ce a ramas acolo unde a ajuns rusul? Saracie si prostie. Ce ramane de pe urma americanilor? Planul Mrchal si civilizatie, dezvoltare. Comentariul tau este putinist. Noua romanilor americanii nu ne-am facut rau. Rusii da,sute de ani.

  16. Dacă și Baba cloanța te apără Gică, care nu ai nici un comentariu, ci doar blocări mentale, dar ai mirarea mă… la poartă nouă, poți cere spitalizarea. Are mînă sigură Baba. Unde prostia-i rege, orice se poate. În privat, că la spital e altfel.

  17. Se miră un postac pe centi că unii nu-i iubesc pe americani ; să-i întrebe și pe … japonezi, vietnamezi, filipinezi, libieni, irakieni, sirieni, palestinieni …etc

  18. @Cultul apocaliptic…chestiuța cu uniforma ss e populară prin cercurile de snufferi ocțidentali și nu numai, fiind o distracție secretă și bine pusă la punct în cultul satanic din care fac ei parte, care se practică sub obroc pe la parangheliile lor.E o chestie de high society, de apartenență la religia lor a morții si puterii.Și că tot veni vorba de bani și putere, binomul blestemat occidental, appealul socialismului la mase n-a fost resentimentul sau invidia ci perceperea bogatului ca amenințare la adresa săracului pentru că egalitatea e doar pe hârtie.Și percepția se dovedește a fi corectă, simt asta cu toate șuruburile mele care mă trag la dreapta, si încă rău.Unde mai pui că nu numai că statul, legea sunt un zero tăiat în fața protipendadei financiare dar și faptul că cei mai mulți au busola morală distrusă încă din copilărie iar dacă faci un test de competență sau IQ o să vezi nu numai că nu sunt nici pe departe elita care pretind că sunt dar se mai și tem că vor pierde tot odată cu puterea dacă dau înapoi până și un milimetru de la planul lor de a scăpa de restul lumii și a-si păstra doar căței de companie si sclavi tehnicieni în proprietate, puțini si speriați.Lumea e defectă de mult prea mult timp și politica este compresa pe creierul mulțimii pecare o țin sedată cu povești până ajung la final.De asta comentez eu despre competență ca principiu fundamental al ierarhiei umane și exponent al puterii, nu pentru ca m-aș simți vreun performer în meseria mea.Dar vreau liniște și fair play pentru copiii mei și ai altora și un viitor pentru oamenii cu suflet, nu pentru deșeurile sistemului financiar mondial servite de Inteligența artificială.

  19. pt. GICA – Excelente comentariile tale , lucrezi cu materialul clientului ! Lasind gluma la o parte , este un umor trist ! Foarte trist !

  20. Mediocru, submediocru, bade Tibi 1! Păi cînd consilierul prezidențial american Richard Haass, oportun citat în articol, îți spune în 2023 că libertățile și democrația sunt periclitate din ele însele, nu din exterior, ce avem noi cu Rusia sau cu oricine? Nu ar fi cazul să ne vină mintea la cap și să ne ocupăm de ce avem, de făcut? Diversiunile nu au hrănit vreodată cetățenii – cel mult argații lor. Nu-i Rusia de nasul tău. Se poate discuta orice, cu totul altfel, pe fapte, firește.

  21. Articolul domnului Andrei Marga este o excelentă punere în temă și aducere la zi în chestiunea libertății. Documentat, penetrant, rotund.Premieră la noi luîndu-se în seamă neajunsuri și dificultăți actuale ale libertăților, în diferite țări, inclusiv România, și nevoia de a apăra libertățile și democrația într-un context deloc simplu. Numai escrocul poate spune că azi este bine și numai demagogul că nu este nevoie de soluții noi.
    Se observă ușor că articolul atinge propagandiștii statului pe loc. Îi vezi agitați – Margelatu, Gică, Cititorul constant (care a uzurpat), Anonim, Tibi 1 și alți (dacă nu cumva sunt unul multiplicat) instrumentați de cauze clasate. Care perceptibil nu au cunoștințe, o iau pe de lături, dar vor, că așa-i serviciul, să abată atenția cititorilor. Tema nu are legătură cu Rusia sau altceva, ci cu viața românilor, francezilor, americanilor etc. Îmi pun din nou întrebarea: nu este soluție în România la acești neica nimeni ce trag în jos orice discuție? Nici acum – cum zice articolul – nu ne eliberăm de hitlerei și activiști staliniști?

    • Profesore lasa -te teica pagubas . De hitlerei” , indiferent ce o insemna cuvintul, iti arde tie acum . Avem in fata un text scris de o „somitate ” in materie . Tu sau noi ca si comentatori de ocazie putem gresi . Asta nu este insa permis celor care din fericire sau uneori din nefericire sunt persoane publice .

  22. După 30 de ani de libertate socialistă și alți 33 de ani de libertate capitalistă, am constatat că, libertatea este necesitatea înțeleasă! Restul, e cancan!

  23. Mă Gică, mă, du-te și te cultivă. Tot încerci și nu-i de tine. Este atîta nevoie de oameni la curățat șoselele, la pregătit arăturile, la nenumărate munci utile, că-i păcat de tine. Tu te chinui deocamdată cu limba română și abecedarul noțiunilor, ce se învață în clasa a opta. I-aș sugera domnului Marga să dea, eventual, și în engleză, germană, franceză, italiană, pe care știu că le cunoaște, noțiunile simple. Altfel tot felul de Gigi pot fi în stare de orice.

  24. @Comunitati De Interese: felicitări,ai dat ora exactă cu postarea ta !Cine are creier, pricepe cine nu, o ține langa cu rusofilia si filatelia:))
    PS exista un singur stăpan al lumii, oficial de cca 500 de ani, si acela este Banul!

  25. SE mira unii postaci copeicari ca nu-i iubesc romanii pe rusi; sa-i intrebe si pe finlandezi, suedezi, estonieni letonieni, polonezi, slovaci, cehi…toti sunt nebuni?? Sau mai degraba toti acestia au simtit pe pielea lor „calda fratie” a salbaticilor de la rasarit. Dar de la oameni care nu vad diferenta intre Bandera si Hitler, e greu sa ai vreo pretentie de obiectivitate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.