Ceea ce s-a petrecut și se petrece în societățile modernității târzii nu lasă neschimbată înțelegerea valorilor. Ca urmare, și valorile moderne se pot apăra astăzi doar aducându-le la zi.
Bunăoară, în deceniile postbelice, s-au acumulat învățături importante cu privire la libertate ca esență a modernității. Două sunt primordiale.
Prima ne spune că nu este libertate acolo unde persoanele nu sunt libere. În lipsa ei se produc crize de legitimare și de motivație, ce se varsă în crize economice. De exemplu, în unele țări s-a învățat din experiență proprie că etatizarea proprietăților nu asigură economie competitivă și strivește libertățile.
A doua ne spune că nu este niciodată suficientă proclamarea libertății pentru a exista libertate. Se observă cu ochiul liber și astăzi că se poate pretinde stat de drept, dar se fac abuzuri în justiție, se pot proclama libertăți, dar se îngrădesc cei care nu împărtășesc opțiuni mioape, societățile pot fi deschise, dar fără gândire liberă. Libertățile persistă numai dacă sunt continuu exercitate.
Libertatea are, cum se știe, multe înțelesuri. Chiar Isaiah Berlin (Two Concepts of Liberty, 1958), care a inaugurat dezbaterea postbelică asupra libertății, observa că este vorba de un „cuvânt proteic”, cu peste două sute de semnificații, adesea contextuale. Iar o oportună antologie (Philipp Schink, Hrsg., Freiheit. Zeitgenosische Texte zu einer philosophischen Kontroverse, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2017) adăuga: „Deși conceptul este pe buzele tuturor, el este folosit în sensuri cu totul diferite, iar asupra semnificației lui se controversează evident intens. Tocmai pentru că libertatea este un atât de , este potrivit să vedem mai exact și să spunem ce se înțelege prin libertatea care se apără sau, respectiv, se instituie, ce urmări are o înțelegere sau alta a libertății pentru o ordine politică și pentru societate” (p.9-10). Contează, așadar, mai cu seamă ce rezultă din înțelegerile libertății.
Înțelegerea actuală a libertății vine după o istorie deloc liniară. S-a moștenit din liberalismul clasic, în bună măsură de la John Stuart Mill, luarea libertății drept opusul constrângerilor și limitărilor de acțiune. Libertatea a fost înțeleasă în raport cu autoritatea din societate, indiferent de alte consecințe. S-a moștenit din același liberalism, mai ales de la Thomas Jefferson, luarea libertății ca realizare de sine a omului în cadrele unui stat luminat. Libertatea presupune drepturi inalienabile, alegeri libere, tripartiția puterilor, controlul lor reciproc.
Dacă curentul libertar include înțelegerea libertății ca dat natural al individului, în raport cu orice autoritate, curentul republican echivalează libertatea cu autodeterminarea cetățeanului și consideră că instituțiile și legile încadrează libertățile. Cele două optici converg în promovarea libertății persoanei și întrețin și azi o discuție fructuoasă, chiar dacă se mai oscilează între a lua individul sau a lua cetățeanul ca reper și a rămas în discuție corelarea libertății cu evoluția din societate.
Socialismele secolului al XIX-lea au pus altfel problema libertății. Pe de o parte, odată cu industrialismul au trebuit considerate categorii mai largi de populație. Pe de altă parte, sociologia a făcut temă din dominația de grup. Opțiunea tipică a fost recunoașterea dependenței libertății de premise aflate în viața socială. Dar tematizarea acestor premise a dus în practică la limitarea libertăților individuale și, direct, a alegerii politice.
În secolul al XX-lea, nazismul a suprapus libertatea individuală cu afirmarea națiunii înțeleasă etnic și rasial. Stalinismul a postulat suprapunerea ei cu interesele clasei muncitoare. Cele două și-au împrumutat trăsături și au întreținut un paternalism ce a luat forma regimurilor de dictatură. In acest cadru, indivizii au devenit piese într-un angrenaj în care se amestecă aspirații, constrângeri și violențe, încât libertatea a fost practic nimicită. Nazismul și stalinismul au arătat cât de prezent este pericolul anihilării libertății în societățile moderne.
Reacția la distrugerea libertăților individuale a dus în perioada postbelică la restaurația neoliberală. Aceasta reia considerarea libertății persoanei ca valoare de bază a societății moderne, dar nu o mai ancorează în natură, ci în legislație. Friedrich A. Hayek a întărit opțiunea susținând că libertatea este „principiu, nu scop al acțiunii colective” (Freedom, Reason and Tradition, 1958) și respingând orice colectivism. Libertatea, dar și statul capătă astfel putere sporită, după ce libertatea individuală a intrat sub presiunea reducerii la libertatea alegerii. În asemenea condiții, libertatea ajunge, însă, să fie din nou politizată.
Evenimentele anilor pe care îi trăim ne solicită cât se poate de evident o nouă reflecție asupra libertății. În orice caz, ele nu ne permit să considerăm libertatea ca ceva asigurat, ce nu ar mai trebui interogat și apărat. Iată câteva exemple.
Azi, în România, se discută intens privatizarea de după 1989. Deși pare destul de târzie, discuția trebuie purtată având în vedere gravitatea situației în care s-a ajuns. O țară cu o industrie relativ complexă, care ar fi putut deveni competitivă prin privatizare chibzuită și management schimbat, și fără datorii a ajuns dezindustrializată, eminamente importatoare de alimente de strictă necesitate, care s-a îndatorat deja fără precedent.
Evident că nu intră în discuție recursul la privatizare. Aceasta se impunea. Din start, pentru cine voia să ia în seamă argumentele, a fost clar (cum arătase deja Ludwig von Mises, Economic Calculation in the Socialist Commonwealth, 1920) că economia etatizată nu va putea asigura mișcarea bunurilor într-un mod eficient, competitiv cu mecanismele pieței. Iar în urma experimentului Ungariei de după 1956, apoi odată cu cotitura Chinei din 1978 era clar că va urma trecerea extinsă la economia de piață, cu privatizări și libertăți prealabile.
Dar felul cum s-a făcut privatizarea nu are cum să nu fie în discuție. După cum ne spun economiști lucizi, acest fel a dus în România ultimelor două decenii la distrugeri fără seamăn de industrii. Istorici integri vorbesc de cel mai mare jaf din istoria țării, cu cea mai mare prăbușire într-un timp scurt. Iar aceste evaluări precise sunt în cărți ale unor autori de azi din România, aflate la îndemâna oricui.
Oricât se împachetează adevărul în explicații superficiale, privatizarea păguboasă care s-a făcut în România nu a venit din nevoia de capitalizare a unităților, din penuria de finanțări și din evoluția piețelor externe, cum se spune, oricare erau acestea. Ea a avut surse mai adânci ce rezidă în slaba cunoaștere a economiei, a pieței și a sudurii lor din partea decidenților, în concepția și mai sumară a acestora, după care decidenții privatizării sunt liberi să vândă bunuri publice la orice preț, și, peste toate, de rapida înflorire a năravului „șpăgii”, cum i se spune. Simplu spus, s-au luat decizii nepricepute pe fondul ruperii libertății de răspundere și al unei corupții fără analog.
A lipsit în mod vizibil la cei care au decis privatizarea de unități nu numai pregătirea economică a unui Bokros, Balcerowicz, Vaclav Klaus, ca să-i amintim doar pe cei socotiți în vremea aceea „reformatorii” socialismului oriental. A lipsit și ceva mai adânc: înțelegerea faptului că libertatea la orice nivel instituțional include și altceva, anume, răspunderea, obligația și datoria, sau măcar este legată de așa ceva.
Un exemplu cras de înțelegere greșită a liberei initiative a fost și rămâne în România și crearea de universități private. Să fiu limpede, nu sunt împotriva lor. Nici nu am fost implicat în crearea vreuneia, iar faptul mi-a permis să declar public, ca ministru al educației naționale, când fenomenul era aplaudat, în 1998, că în urma creării puzderiei de universități private, România s-a plasat alături de Ucraina și Moldova de atunci. În loc să fie, prin respectul valorilor, alături de Ungaria, Cehia și alte țări! În buletinele universității clujene se poate citi cât s-a luptat, din 1993 încoace, cu cei care, invocând dreptul la liberă inițativă, operau în multiple „universități”, confundate vizibil cu business-uri.
Firește, părinții își educă copiii unde doresc. Nu poți opri pe cineva să lucreze într-un loc și nu în altul. Sunt drepturi indiscutabile. Dar este cu totul altceva crearea de universități. Aceasta ar fi legitimă, dacă ar exista profesori veritabili, infrastructură și legislație care să asigure performanțe. Or, acestea nu puteau fi întrunite într-o legislație tolerantă cu pregătirea aproximativă și infrastructura mediocră. Prețul creării a fost și deteriorarea standardelor universitare și amplificarea aranjării de examene și titluri. Ca urmare, în România de azi sporesc diplomele și titlurile academice pompoase, în vreme ce profesionalismul scade.
Prin mecanismul „desemnării personale”, străin democrațiilor, dar supralicitat, România s-a umplut în funcții de mediocri, de la desemnații președintelui la desemnații șefilor, de sus până jos. S-a pierdut până și capacitatea de simplă organizare a aplicării măsurilor luate. Rămân abia excepții izolate desemnări care să nu fi fost afectate de abuz și, neprofesionalism, facilitate evident de un mecanism scos de sub control cetățenesc. Ca efect, în țară s-a instalat o prostocrație unică, ale cărei rezultate, inevitabil singulare, dezgustă tot mai mulți cetățeni.
Tratatele de integrare în Uniunea Europeană, semnate până sub Jacques Delors și Romano Prodi, prevăd respectul constituțiilor și al deciziilor naționale – unele domenii (educația, de pildă) rămânând și azi în competență națională. În România, înțelegerea acestei competențe a fost însă atât de sumară, încât s-au aplicat disciplinat până și erori de decizie de la Bruxelles. Se pot da multe exemple. Azi în față este chestiunea produselor agricole indigene. Producătorii României nu numai că nu sunt sprijiniți – orice libertate economică având nevoie de susținere instituțională – dar sunt trădați de propriul stat.
În zilele noastre se intervine, cu mijloacele medicinei avansate, în codul genetic. Spre binele pacientului, se tratează și se previn maladii cu ajutorul geneticii. Libertatea celor care tratează s-a extins, încât s-a ajuns la crearea de ființe în laboratoare și la prefigurarea nou născutului. Se ridică însă întrebarea: Ce se va face când caracterele rezultate din intervenții genetice nu vor fi mulțumitoare? Cine decide și în numele cui?
Mulți dintre cei aflați azi la decizii politice și propagandiști rudimentari revin la dictonul după care „cine nu acceptă ce spunem noi, este împotriva direcției”. Ne amintim din biografiile lor cât au fost hărțuite personalități germane cu listele de „trădători” întocmite de hitlerei după ianuarie 1933. Se știe că stalinismul a lucrat cu formula „dușmanii poporului”, sub care i-a condamnat pe cei care explicit nu agreau sistemul. Acum se adoptă alte repere, dar reflexul este același, tot cu afectarea libertății individuale. Ca și cum oamenii nu ar fi, prin natura lor, liberi sau ar fi liberi doar dacă aderă la o anumită propagandă! Tot felul de nulități profesionale și avortoni ai politicii fac în țări cu „democrație cu vătaf” liste cu persoane care, har Domnului!, au opinii proprii și capul la purtător. S-a revenit la „corectitudine politică (political correctness)” pe fondul noii desfigurări a libertății.
O polemică mai mult sau mai puțin fățișă are loc azi cu privire la înclinațiile sexuale. Oamenii sunt, firește, de la natură liberi – liberi și în privința acestor înclinații. Ele țin, în mod normal, de viața intimă și nimeni nu are voie să intre în intimitatea vieții cuiva. De aceea, justificat, mulți contemporani spun simplu: nu este treaba mea viața intimă a cuiva, după cum nu accept presiuni din partea cuiva. Libertatea persoanelor este desăvârșită, în orice sens: nu este îngăduită intervenția în viața cuiva și nimeni nu are voie să impună orientările sale cuiva. Nici dogmatismul, nici progresismul în materie nu se justifică.
Iată deci o paletă de exemple vii, succint redate, ce pun în discuție libertatea persoanelor. Ca totdeauna, este nevoie de această libertate, dar și de lămurirea ei.
După toate experiențele – evocate, dar și multe altele – libertatea constă în posibilitatea fără limitare, aflată la dispoziția persoanei, de a face sau de a nu face ceva. Însă, bine înțelese astăzi, individul și cetățeanul nu mai intră în tensiuni. În definitiv, fiecare om este, ca persoană, și individualitate și cetățean al unui stat. De aceea, până și adepții distincției anilor cincizeci dintre „libertate negativă” („un om nu este împiedicat de nimeni să-și atingă țelul”) și „libertate positivă” („condusă de dorința individului de a fi stăpânul său”) recunosc azi că cele două nu sunt rupte una de alta, cum s-a susținut decenii la rând.
Distincția dintre relația unui om cu politica, în care se pune chestiunea alegerii, și relația lui cu dezvoltarea – a dezvoltării de sine și a dezvoltării din jur, în care se pune chestiunea mijloacelor realizării de sine, rămâne desigur viabilă. Dar cele două relații se cer azi unite atunci când vorbim de libertatea persoanei. Altfel apar neajunsuri. Dacă libertatea este luată doar ca opus al constrângerii și limitărilor de acțiune, se poate ajunge la situația în care libertatea unuia include nesiguranța altuia. Se și observă lesne că guvernarea ce rezultă dintr-o asemenea înțelegere nu mai rămâne în interes public, fiind doar a unui grup ce se dă drept „public”. Dacă libertatea este luată doar ca parte a dezvoltării se ajunge la a diminua importanța libertății de alegere. Guvernarea ce rezultă ajunge să îmbrățișeze un interes aflat peste capul cetățenilor.
Reflecțiile din societăți cu tradiție a libertății persoanelor, precum Franța, Germania, Israel și alte țări, oferă astăzi numeroase probe ale distanțării de acea înțelegere a libertății ce face rigide și tensionează distincțiile amintite. În memorabila dezbatere cu principalul filosof de azi, din 2004, nu altcineva decât cardinalul Joseph Ratzinger a și propus elaborarea unui „catalog al îndatoririlor”, simetric cu „catalogul libertăților” din constituțiile moderne.
Ideea a revenit în zilele noastre tocmai în democrația preocupată de la origini de întregul vieții persoanei (detaliat în A.Marga, Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice, Editura Academiei Române, București, 2017), odată cu mișcarea spre reafirmarea normelor și a valorilor modernității din America. Scrieri majore, datorate unor gânditori de cea mai mare anvergură, de la John Rawls, la Robert B. Brandom, au asigurat o cotitură istorică în însăși această tradiție a libertății.
Cu câteva zile în urmă, unul dintre cei care au lucrat la conceperea politicii americane, Richard Haass, a publicat o carte (The Bill of Obligations. The Ten Habits of Good Citizens, Penguin Press, New York, 2023) deja exponențială pentru acest curent. Cunoscutul republican pledează pentru asumarea a trei premise: pericolul cel mai mare pentru libertăți și democrații vine astăzi dinăuntrul democrațiilor, nu dinafara lor; luate singure, „drepturile” nu pot asigura baza pentru funcționarea democrației, cu atât mai puțin pentru afirmarea ei; „obligațiile” trebuie puse pe picior de egalitate cu „drepturile”. În consecință, însăși ideea de cetățenie se cere revizuită, dacă se vrea învigorarea democrației. Richard Haass a și indicat „obligații” precum „respingerea violenței”; „prețuirea normelor”; „promovarea binelui comun”; „respectarea serviciului guvernamental”; „sprijinirea predării educației civice”; „punerea țării pe primul loc” și altele care ar putea restabili civismul.
Putem privi în fel și chip „obligațiile”. În continuare, însă, oricare este preocuparea statului, acesta are nevoie vitală de individul liber – altfel statul devine parte a „carcasei tari ca oțelul a supunerii”, cum avertiza încă Max Weber. Dacă este luată în serios, libertatea rămâne a persoanei. Pe de altă parte, astăzi este mai clar ca oricând – inclusiv din exemplele și considerațiile de până aici – că libertatea fără răspundere se ruinează pe sine. Oricum o fundamentăm, ca natură sau ca autodeterminare, libertatea include răspunderea, obligația, datoria, iar acestea cresc pe măsura creșterii în lărgime a libertății. Azi numai dacă este conștientă de condițiile propriei posibilități, libertatea rezistă complexității lumii (A. Marga, Filosofia unificării europene, EFES, Cluj-Napoca, 2006, p. 434). Libertatea efectivă este astfel posibilitate a persoanei de a spune da sau nu fără limitare din partea cuiva și ca suport pentru o triplă datorie: față de tine însuți, față de alții, față de comunitate. (Din A. Marga, Filosofia lumii actuale, în curs de publicare)
Andrei Marga
@Walter: Haznaua propagandei rusesti in care te balacesti tu nu inseamna cultura. Nu am deci pe cine sa fiu invidios. Fii deci fericit in micimea ta de vierme.
Nu cred că un autor trebuie să spună într-un articol tot ce știe. Nici nu ar avea cum într-un spațiu așa de restrîns. Aici, în articolul „Libertatea și datoria”, doar se vede că este vorba de libertatea individuală (cetățenească). Articolul pare stufos, cum spune mai sus cineva, căci vrea să aducă sub un concept ce este despărțit în ultimele decenii: libertatea individului și libertatea cetățeanului, libertatea de alegere și libertatea de dezvoltare.Aceasta este miza îndrăzneață a articolului! Treabă deloc simplă, dar importantă! Închei cu mențiunea că libertatea ca necesitate înțeleasă este concepția stoicilor, reluată de Spinoza, apoi de Engels, mai nou de structuralismul francez și funcționalismul euro-american. Hegel a dat de fapt cu totul altă direcție, libertatea ca acțiune, pe care mi se pare că și profesorul Marga merge.
Nu știu de ce domn profesor n-a făcut trimitere și la Bărnuțiu: Adevărata libertate este libertea națională; la Kant:căutarea libertății/ fericirii, și of course la Hegel/Engels (unii tovarăși să nu-și verse fierea) care au zis: Libertatea este necesitatea înțeleasă/Freiheit ist Einsicht in die Notwendigkeit. Sau la Roza Luxembrg Aude?
Radu Humor, să nu confundăm israelienii cu ucrainienii, Netanyahu cu Zelenski. Israelienii sunt pe pămîntul lor strămoșesc și au de a face cu un terorism care nu se mai termină. În Ucraina acest Zelenski, care nu are de a face cu iudaismul și cultura evreilor, ci cu altceva, ajunge să persecute minorități și să ațîțe la război. Așa e cînd nu ai valoare, dar vrei să stai peste alții. Va veni și sfîrșitul aventurii.
Două observații Radu Humor. Toate actele – de privatizare sau orice – în relație cu străinii sunt semnate de autorități române legal constituite. Nu există miei în politică, dar semnătura, place sau nu, au dat-o reprezentanți români. Judecă cum vrei, dar este fapt. A doua: China are un secret public mai adînc. A acceptat capital străin, inclusiv la privatizarea de unități, dar a pus în contract condiție ca profitul să fie reinvestit în China 5-20 de ani. Așa că aceste chestiuni sunt ceva mai complexe. Autoritățile chineze au procedat însă conform interesului național.
P.S.
„Reflecțiile din societăți cu tradiție a libertății persoanelor, precum Franța, Germania, Israel și alte țări…”
Hai, că-i prea mult să bagi Israelul aici, numai dacă ne gândim la holocaustul din Gaza, sau la vacsinarea obligatorie care a trebuit să-l aducă din nou pe Bibi la conducere, că altfel era bai mare ! 😉
Ca de obicei puțin cam stufoasă analiza , dar mă rog, e vorba de Andrei Marga și scoate omul pe tarabă, să aibă toți de unde lua, fiecare după mintea și pregătirea sa .
Românii pot fi învinuiți de multe, acum când în acești 33 de ani de „libertate”, pe care toți ne-am dorit-o fără „”, am pierdut mai mult decât în cele 2 WW, dar cel mai grav am mai realizat un record la care alții n-au îndrăznit nici măcar să se gândească : am vândut străinilor peste jumătate din terenul arabil al României !
Și toate astea , s-o recunoaștem clar s-au făcut se zice de români, numai că se ascunde faptul că și-n 89 la fel ca-n alte cotituri ale istoriei noastre gunoaiele autohtone scoase la suprafață de puhoiul revoltelor populare au fost atent dirijate de alogenii sosiți din afară, sau încubați în cojocul național ce ceva ani înainte.
Escrocii străini, împreună cu ai noștri, ajutați de pleava națională și cu câțiva naivi sau fricoși de-ai noștri racolați și pregătiți din timp au început să vândă România, mai întâi pe bucăți și apoi hălci întregi.
7500 de întreprinderi vândute pe 1 $ , dar cu condiția de a se achita toate datoriile către stat făcute cu bună știință de cei care au căpușat mai întâi întrprinderile, dar după câteva luni STATUL le-a șters toate datoriile !!!
Se știe că China a făcut privatizări pe un principiu absolut genial : A privatizat toate unitățile căutând întotdeauna ca ele să fie încredințate celui mai bun și cinstit gospodar, recunoscut de colectivitate și se vede unde au ajuns în partea aia de Țară.
Preotul raspopit care e un „samaritean economist”, „in vandut lumanari si icoane „, e un alt securistoid din HAITELE reunite ale Securitatii ceausiste rasputinizate care repeta aracurile contra mea pentru a ma denigra…Ce am spus despre DISTRUGEREA ECONIMIEI si RATAREA PRIVATIZARII pe baza PARTILOR SOCIALE intrucat NU SE DOREA PRIVATIZAREA POPORULUI e un ADEVAR AXIOMATIC!!! Proprietatea comunista comuna a fost o minciuna care putea fi transformata intr-o realitate rin PARTILE SOCIALE!!! S-a preferat CAPITALIZAREA Securitatii si a Partidului!!!
Anonimule, tu crezi că toți au păreri contra plată, ca tine. Nu, biet nevolnic, nu am nevoie de plată ca să judec. Ruble? Le respect, dar am ce-mi trebuie și nu spun ceva pentru plată, cum se vede că o faci. Nu plata face omul cultivat, inteligent și convins de adevăr. Dar prostia ta se vede că nimeni nu o plătește că ești așa de invidios. Vezi-ți de nevolnicie, biet rătăcit pe unde nu-i de tine.
@Walter: Prostia e la tine, chiar si atunci cind este naimita in ruble. Du-te deci si tine-i sutana celui care isi spune Preot. Jucati si la hora popilor, ca sa va fie in plin. Il puteti lua si pe SALVAMAR, cel inecat in haznaua propagandei rusesti, care vede nazisti si in sticla de vodca, cu care isi tine zilele.
Cu minți cam retardate, precum ușor să vede în ce postează Samariteanul, Charlie, Anonimul, Rîd de proști, nu iese nimeni din necazuri. Doar se duce înainte prăbușirea. Habar nu au în ce vremuri se trăiește și că trecutul nu mai vine. Numai că bagă bîta lor în gard. Nu mai vine nici un trecut. Chestiunea este de a face viitorul mai bun. Avîndu-se asemenea pietre legate de trup, este greu. Vorba creștină – curățenia la trup, la minte și la simțire duce la viață.
… „si atunci activele neperformante ce nu erau in stare sa tina pasul cu economia de piata trebuiau fie vindute(privatizate) fie vindute la fiare vechi.”
Majorității românilor nu le este clar : petrolul, gazele, pământul agricol, pădurile samd erau „NEPERFORMANTE” sau … „FIARE VECHI” ?
Bunul Samaritean la fel de înapoiat ca Charlie. Adevărul este cu totul altul și nu ajung la el inși care trăiesc în trecut. Nu știu de ce inșii nu se întorc pe o insulă unde să stea cu Robinson la povești de adormit copii. Economia trebuia privatizată, dar privatizarea ca furt nu este capitalism. Așa ceva, ca și înarmarea până în dinți cerută de Samaritean (cum spunea cineva mai sus – de unde bun, căci nu știe decât mîna pe armă, ca la cete de tristă amintire!) ne duc nicăieri. Mai informați-vă, nenilor, economiștii de azi spun altceva decît voi!
Charlie te-ai trezit tirsiu nineaca pina si un celebru avocat a murit de batrinete la vremea respectiva adica olecuta mai tirziu .Partile sociale , returnarea acestora , inflatia imediat aparuta , privatizarile pe un leu si cele presupuse, de tine , ca ilegale , alte forme e privatizare erau toate inevitabile ca si aparitie .Probabil ca inca nu intelegi ce inseamna capitalism .Asa cum in acest moment trebuie refacuta intreaga structura militara occidentala si trebuie inarmata , pina in dinti, intrega Europa tot asa si atunci activele neperformante ce nu erau in stare sa tina pasul cu economia de piata trebuiau fie vindute(privatizate) fie vindute la fiare vechi .Putine entitati economice au putut tine pasul si alea au ramas .Acum ,ultimile religve socialiste ce mai tineu in viata electoratulul angajat al unor partide trebuiesc si ele vindute nepaiputind fi refinatate de Stat . Asta e lumea capitalista in care traim .
Sa-l fi provocat Stalin pe Hitler?; sa mai pareze Abwehrul vreo lovitura fara manusi a lui Stalin data cu incetinitorul? Sau se fi dedublat Igor Levchenko – seful modelelor de la New Geopolitics in Igor Levchenko de la Artstation?.. e o lucrare 3D a lui Daniar Joldoshbek, kirghiz, tot de la Artstation, care pesemne spune intro mie de cuvinte o poveste patriotica a bunicului sau cum in WWII toata industria de razboi rusa mutata in Kârgâzstan formeaza temeiul infrangerii lui Hitler in partida respectiva.
Din internet, cea mai potrivită replică la bazaconiile tale despre privatizare in „Romania resovietizată” :
„Să te lase Vestul cu cu#u’ gol și tu să-i înjuri pe ruși pentru asta, înseamnă să fii i…t, cu creierul spălat de televizor !”
Privatizarea in Romania resovietizata in 1989 a fost o FARSA de proportii asemanatoare FARSEI cu „proprietatea privata” care NU E GARANTATA prin Constitutie!!! Am explicitat repetat FIRUL ROSU care a legat DISTRUGEREA INDUSTRIEI si AGRICULTURII de ACORDAREA PARTILOR SOCIALE, fapt care e o DOVADA a INTENTIEI de A DEPOSEDA POPORUL DE PROPRIETATEA COMUNA!!!Si ca cinismul sa sfideze orice
limite rationale, propaganda a incurajat romanii sa-si retraga/VANDA intr-o NOUA ISTERIE NATIONALA, dinamitata aproape imediat de DEVALORIZAREA MONEDEI NATIONALE printr-o INFLATIE INDUSA DE…DISTRUGEREA ECONOMIEI!!! Curat BOLSEVIC, exact ca in decembrie 1917
cand RUBLA AUR a fost inlocuita cu simple hartii…TRANSFORMAREA PARTILOR SOCIALE IN ACTIUNI si reglementarea stricta care sa impiedice ceea ce s-a intamplat cu „metoda MEBO” de privatizare, aplicata in doar cateva intreprinderi, unde conducerile au raportat PRODUCTIE FALIMENTARA FALSA pt. a-i forta pe angajati SA-SI VANDA PARTICIPATIILE PE NIMIC, sefii devenind „capitalisti de CARTON” care dupa ce si-au insusit CLADIRILE si UTILAJELE AU DECLARAT FALIMENTUL INTREPRINDERII, CONCASAND-o pe sectii, exact ca PCR si Securitatea!!!
Imi place ca pe niciun prost-trac nu-l deranjeaza sistemul securistoid folosit de unii care cand ataca un comentator nu apeleaza la pseudonimele de front, utilizand „expresii” sau „@Charlie” in cazul meu si al altora care deranjeaza!!! Despre Pilsudski relatez aici de unsprezece ani cum a evoluat din NARODNIC MARXIST la BOLSEVIC LENINIST acoperit ca „nationalist polonez”, AGENT MULTIPLU GERMAN, FRANCEZ, ENGLEZ, NIPON, OTOMAN si al OHRANA!!! I-am ilustrat contributia la declansarea in 1904 a MACELULUI BOLSEVIC ruso-japonez si in special la infrangerea suferita de Rusia Tzarista, folosita ca „Scanteia/Iskra” rebeliunilor din 1905 cand Lenin zis Alexander Helphand impreuna cu Trotzky/Bronstein au creat PRIMUL SOVIET la Sankt Petersburg…
Lenin i-a creat pe Musolini si Hitler inainte de 1914 ca „socialisti”, Hitler pastrand in titulatura NSDAP notiunile de socialism
si muncitoresc, ambii urmand sa creeze TABARA opusa URSS in vederea declansarii celui de-al DOILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL, dupa primul aparand URSS!!! ASASINII SOVIETICI care ne-au subjugat din nou sunt AGENTII SOVIETICI din 1989 si slugile lor care au fost trimise la Timisoara, Brasov, Sibiu, Cluj si Bucuresti pe post de ASASINI DE LA MICA DISTANTA si stie Alatrinei la cine ma refer in special…
AGENTII SOVIETICI din AGENTURA Maresalului de Securitate ceausista din Padurea Faget intra in turbare mai nou, adica de un an de zile, nu numai cand aduc vorba de SECURITATEA REBOTEZATA, cand ma refer la UNIUNEA SOVIETELOR DE OLIGARHI KGB/GRU/Comintern pe care ei o numesc „rusia”…Rusia a fost pana-n 1917 cand BOLSEVICII lui Lenin, Stalin si Trotzky au facut-o SA DISPARA DE PE HARTA si din CARTILE DE ISTORIE un Imperiu multinational care, ca si Imperiul Habsburgic, asigura libertati tuturor GUBERNIILOR, acestea pornind de la nivel orasenesc FIIND ADMINISTRATE POLITIC de catre DUME/MINIPARLAMENTE care decideau in afacerile curente orasenesti si guberniale!!! In agricultura cu o taranime care atingea nivelul de 85% din populatia totala, functiona de sute de ani SISTEMUL „MIR”, toti taranii posedand CASE CU GRADINI si la nivel de SAT exista PROPRIETATE COMUNA, Consiliul BATRANILOR fiind acela care REPARTIZA PARCELELE de TEREN AGRICOL functie de numarul membrilor gospadariei!!! Obligatiile fatza de stat erau
achitate prin munca pe terenurile latifundiarilor, acestia platind taxele!!! Bolsevicii au distrus acest sistem transformand Guberniile in „republici sovietice RUSIFICATE” si MIR-ul in COLHOZ, taranii fiind transformati din PROPRIETARI in SCLAVI!!! Deci,
nu de RUSIA GENERICA e vorba, ci de URSS-Rasputin…
– NARODNICUL MARXIST BOLSEVIZAT (sub acoperire!!!) Pilsudski
– Lenin, Stalin si CREATIA LOR COMUNA Hitler
– contra ASASINILOR SOVIETICI care ne-au subjugat din nou
– NARODNICUL MARXIST BOLSEVIZAT (sub acoperire!!!) Pilsudski
– Lenin, Stalin si CREATIA LOR COMUNA Hitler
– contra ASASINILOR SOVIETICI care ne-au subjugat din nou
DOMNU MARGA …NU TE-AM VAZUT SA-L CITEZI NICIUNDE PE SOCRATE CIND A SPUS CA SE OPUNE DEMOCRATIEI CIND POPORUL ESTE ANALFABET ..IGNORANT PROST…IN TEORIE ESTE DE-A DREPTUL NOBIL CA FIECARE SA AIBA DREPTUL DE VOT …PROBLEMA E CA ESTE CRIMINAL SA DAI DREPT DE VOT UNUI ANALFABET …IN ROMANIA 44 LA SUTA DIN POPULATIE ESTE ANALFABETA IN SUA 200 DE MILIOANE DIN 330 ….CLINTON A FOST APROAPE DE …IMPEACHMENT…DEMITERE…PENTRU CA A MINTIT DE SEX ORAL CU MONICA …MARE CRIMA …BUSH A INVADAT IRAKUL MINTIND PRIN COLIN POWEL LUMEA LA ONU CA SADDAM ARE ARME DE DISTRUGERE IN MASA …NU S-A VORBIT NICIODATA DE ….IMPEACNMENT….MORTI MULTI ,AMERICANI IRAKIENI…LIBERTATEA ,DA BUNA ,DA NU SA FI PROST SI SA CONDUCI O TARA …CA JOHANSKY,PROFESORASUL DE PROVINCIE ,SAU MARINARUL COMANDANT DE NAVA …
Si cand vorbesc despre „avantajele” capitalismului, privatizarii, competitiei libere, pietelor libere etc., de ce oare nu pot acesti oameni cu biblioteci in cap sa recunoasca, totusi, ca toate aceste sunt, de multa vreme, niste abureli monstruoasa? Mi-e greu sa cred ca D-l Andrei Marga, care nu o data a facut apel la gandirea gigantului creator de doctrina liberala John Stuart Mills, nu a luat in serios acest pasaj din viziunea lui economica: „The form of association, however, which if mankind continue to improve, must be expected in the end to predominate, is not that which can exist between a capitalist as chief, and work-people without a voice in the management, but the association of the labourers themselves on terms of equality, collectively owning the capital with which they carry on their operations, and working under managers elected and removable by themselves.” Dupa ce importanti experti in domeniul economic si oameni de stat au aratat ca privatizarile au insemnat, atat in state considerate mari puteri economice, cat si in tarisoare vulnerabile, ca Romania, niste catastrofe pentru situatia generala a unor uriase mase de oameni care muncesc, imi permit sa-l rog pe D-l Andrei Marga, cu tot respectul pentru bibliotecile din capul Dumnealui, sa ma scuteasca de enormul bullshit (cum se spune in limbajul imperiului pe care l-a slujit si, probabil, il mai slujeste) referitor la privatizari, capitalism, democratie, libertate bla bla bla …
Președintele Joe Biden a spus de mai multe ori că secolul 21 va fi secolul luptei dintre ”autocrație și democrație”, iar el consideră că războiul ruso-ucrainean este prima dintre multele bătălii ce vor veni. Vorbind despre drepturi si libertati, multi oameni care au acumulat in creierele lor vaste biblioteci considera ca o legitate ce nu poate fi contestata ca drepturile si libertatile sunt garantate si transpuse in practica, in mare sau foarte mare masura, in asa-zisele democratii, iar in asa-zisele autocratii sunt limitate sau chiar inexistente. Intre drepturile si libertatile fundamentale, consider eu, se numara dreptul la viata, dreptul la munca, dreptul la asistenta de sanatate gratuita, dreptul la educatie gratuita, libertatea de exprimare, de informare si de asociere. Cum se face ca, dupa cum ne arata realitatea foarte cruda – iar oamenii cu biblioteci in capul lor nu ne explica – asemenea drepturi si libertati sunt de catva timp extrem de periclitate sau chiar desfiintate in asa-zise democratii in frunte cu imperiul ce stapaneste (inca) Occidentul, fiind mult mai bine garantate si transpuse in practica in asa-zise autocratii, care vor domina, probabil, intr-un viitor previzibil, evolutiile globale?
1) să începem prin a defini omul…Cine și mai ales cum este.2)Moral , socialmente necesar, nu mai există sau nu mai contează? PS= Ce se învață in universitătile din vest duce la ” libertatea” dorită? PS2= rusofili nu au drepturile omului…Se pare că deliram cum vor”Ei”….