“Un tramvai numit Dorinţă”, o nouă montare
Piesa “Un tramvai numit Dorinţă” a fost scrisă de Tennessee Williams în 1947 şi premiată în 1948 cu Premiul “Pulitzer” pentru teatru. De atunci a fost montată aproape fără întrerupere pe scenele americane şi s-a bucurat de interesul constant al oamenilor de teatru din întreaga lume.
A avut premiera pe Broadway în decembrie 1947, în regia lui Elia Kazan, cu Marlon Brando, Jessica Tandy, Kim Hunter şi Karl Malden.
Premiera londoneză din 1949 l-a avut regizor pe Laurence Olivier, cu Vivien Leigh. Alte nume celebre care au întrupat personajele Blanche DuBois şi Stanley Kowalski îi includ pe Anthony Quinn, Alec Baldwin şi Jessica Lange, John C. Reilly şi Natasha Richardson, Cate Blanchett, Rachel Weisz, Isabelle Huppert.
În România, cea mai cunoscută montare rămâne cea realizată de Liviu Ciulei în 1965, cu Clody Bertola şi Victor Rebengiuc.
În 2013, la Teatrul “Odeon”, celebrele personaje sunt interpretate de Rodica Mandache şi Mihai Smarandache.
„Textul lui Tennessee Williams îmi este foarte drag pentru că vorbeşte pe mai multe voci. Cea mai puternică este Blanche şi cred cu tărie că Blanche suntem fiecare dintre noi. Eu, tu, orişicine, toţi cei care vrem să fim fericiţi, să iubim şi să fim iubiţi, fără limite. Stângaci sau victorioşi, căutăm acel umăr pe care să punem capul şi să adormim liniştiţi. Căutăm acele braţe care să ne contopească doi într-unul. Dar până atunci, iubiţi tramvaiul nostru, în el sunt multe adevăruri ale fiecăruia dintre noi”, mărturisea regizorul Dinu Cernescu.
Scenografia: Constantin Ciubotariu. Muzica: George Marcu.
Cu: Rodica Mandache, Crina Mureşan, Mihai Smarandache, Marian Ghenea, Ruxandra Maniu, Silvian Vâlcu, Dimitrii Bogomaz, Marian Lepădatu, Anda Saltelechi, Nicholas Caţianis, Dragoş Panait, Nicolai Popescu.
Primele spectacole vor avea loc sâmbătă, 20, duminică, 21, şi duminică, 28 aprilie, ora 19.00.
“Maestrul şi Margareta” pe scena Teatrului “Radu Stanca”
Scenă din Maestrul şi Margareta
Recenta premieră „Maestrul şi Margareta” este o adaptare după romanul omonim al scriitorului rus Mihail Bulgakov. Considerată una dintre cele mai importante opere literare ale secolului XX, creaţia romancierului Mihail Bulgakov tratează tema eternei lupte dintre bine şi rău, dar şi a liberului arbitru printr-o fascinantă poveste de dragoste ce are loc într-un peisaj suprarealist al Uniunii Sovietice. Montarea de pe scena Teatrului Naţional din Sibiu parcurge un traseu labirintic ce surpinde natura epică a romanului prin planuri paralele redate cu ajutorul unor proiecţii video ce explorează filosofia, fiorul şi imaginarul spectaculos al lui Bulgakov. Ritmul spectacolului este construit prin gesturi precise şi fragmente muzicale interpretate live de actori.
„Maestrul şi Margareta” este o coproducţie a Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu şi a Teatrului „Maladype” din Budapesta ce reuneşte atât actori români, cât şi maghiari. Din distribuţia spectacolului fac parte actorii Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Adrian Neacşu, Mariana Mihu/Ákos Orosz, Ema Veţean, Pali Vecsei, Serenela Mureşan/ Zoltán Lendváczky, Eduard Pătraşcu/ Erika Tankó, Adrian Matioc, Cătălin Pătru, Ciprian Scurtea, Diana Fufezan, Florin Coşuleţ, Mihai Coman, Viorel Raţă, Dan Glasu, Vlad Robaş, Cristina Ragos, Arina Ioana Trif, Gabriela Neagu, Eva Ungvari, Sanda Anastasof. Ideea decorului îşi găseşte inspiraţia într-o biserică armenească veche descoperită de regizor în Polonia. Spectacolul se bucură, de asemenea, de contribuţia scenografei Velica Panduru şi a muzicianului Zeno Apostolache.
Adaptare scenică, Ilona Kiss şi Zoltán Balázs.
Zoltán Balázs, născut la Cluj-Napoca, a absolvit ca actor şi regizor Universitatea de Teatru şi Film din Budapesta, participând la mai multe workshopuri în străinătate, precum cel al lui Anatoly Vasilyev şi al lui Joseph Nadj la Avignon. A studiat sub îndrumarea lui Robert Wilson la Paris şi a absolvit cursurile pentru regie ale Uniunii Teatrului European, la Stuttgart. Din 2001 este directorul artistic al Teatrului “Maladype” din Budapesta. Prin spectacolele sale, Zoltán Balázs încearcă să ofere publicului o experienţă teatrală complexă, care face apel la emoţii şi la simţuri şi care ridică la acelaşi nivel cu textul, scenografia, mişcarea şi muzica.
Principalele sale producţii: „Şcoala bufonilor” de Michel de Ghelderode, „Negrii” de Jean Genet, „Empedocles” de Friedrich Hölderlin, „Peleas şi Melisande” de Maurice Maeterlinck, „Leonce şi Lena” de Georg Büchner, „Vampirii” de Heinrich Marschner, „Faust I-II” de J.W. Goethe, „Regele Ubu” de Alfred Jarry, „Platonov” de A. P. Cehov, „Bucătăria” de Arnold Wesker, „Infernul” de Dante, „Lacul lebedelor” de P.I. Ceaikovski, „Don Carlos”/„Egmont” de F.Schiller/J.W.Goethe.
Sâmbătă, 20 aprilie şi duminică, 21 aprilie, la ora 19.00.
“Yentl”, în premieră pe ţară
„O poveste despre misterul aparenţelor, despre decepţiile inimii, şi despre divina androginie a sufletului!“
“Teatrul Evreiesc de Stat” din Bucureşti îşi continuă seria de spectacole după cele mai semnificative opere ale marelui scriitor de limbă idiş Isaac Bashevis Singer (1904-1991), născut în Polonia şi emigrat în Statele Unite ale Americii, laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în 1978.
„Yentl ştia că viaţa obişnuită dusă de o femeie nu i se potrivea. Nu ştia nici să coasă, nici să împletească. Mâncarea se ardea şi laptele îi dădea în foc…”
Tânăra fată se răzvrăteşte împotriva regulilor şi prescripţiilor tradiţionale care limitează rolul femeii în societate şi îi refuză dreptul de a se instrui. În căutarea tainelor cunoaşterii şi înţelepciunii, precum şi a propriei identităţi spirituale şi sexuale, Yentl traversează un hăţiş de prejudecăţi şi obstacole de tot felul, sociale şi morale. Iar ca femeie va avea parte de gustul amar al renunţării.
Urmându-şi visul, ea se travesteşte în bărbat, luându-şi numele de Anschel. Dar Yentl e nu doar însetată de învăţătură, ci are „un suflet de bărbat într-un trup de femeie“. În această dublă, indecisă ipostază, ea are de făcut o alegere grea, căci studiul Torei şi viaţa trăită alături de fiinţa iubită (fie ea femeie sau bărbat!) sunt ireconciliabile…
Regia: Erwin Şimşensohn. Scenografia: Alina Herescu. Muzica: Vlaicu Golcea.
Cu: Maia Morgenstern/Luana Stoica, Roxana Guttman, Rudy Rosenfeld. Alexandra Fasolă, Raluca Aprodu/Iolanda Covaci, Darius Daradici/Mihai Conrad Mericoffer, Nicolae Botezatu, Geni Brenda, Marius Călugăriţa, Nicolae Călugăriţa, Mihai Ciucă, Cornel Ciupercescu, Cristina Cîrcei, Mircea Dragoman, Mircea Drîmbăreanu, Natalie Ester, Veaceslav Grosu, Dara Ştefania Ioviţu, Anka Levana, Mirela Nicolau, Cristina Pleşa, Mihai Prejban.
Premierele vor avea loc în 24 şi 25 aprilie 2013, ora 19.00.
“O savuorasă comedie: Prah”
Teatrul “Regina Maria” vă invită duminică 21 aprilie, de la ora 19.00, la Sala Studio, la premiera spectacolului “Prah”, de Spiró György, o savuroasă comedie unde visurile, speranţele şi dezamăgirile protagoniştilor vă vor introduce într-o atmosferă – după cum veţi vedea – atât de familiară tuturor.
Toţi aşteptăm ca o dată în viaţă să ne surâdă norocul. Mai mulţi dintre noi, săptămână de săptămână, credem în numerele norocoase şi sperăm că, poate-poate, se vor extrage numerele noastre. Ne propunem dinainte ce să facem cu banii câştigaţi: cum îi vom cheltui, cui îi vom da şi cum ne vom gospodări. Despre acest lucru este vorba în piesa “Prah”, în regia lui Petre Panait. Avem de-a face cu povestea unui cuplu, interpretat atât de natural de actorii Corina Cernea şi Petre Ghimbăşan, care îşi joacă norocul la o astfel de loterie. Dar se pare că e mai uşor să visezi decât să te bucuri de potul cel mare, cel puţin aşa vor face cei doi protagonişti peste care dă norocul. Nu ştiu ce să facă cu banii căzuţi parcă din cer, pentru că nu pot să uite trecutul şi nici nu se pot bucura de prezent. Nu ştiu ce să facă, dar cât timp stau să se gândească şi să planifice, biletul câştigător stă la loc sigur, într-o cutie de Cacao Praf (Prah înseamnă Praf în limba croată), adusă dintr-o excursie demult făcută în Iugoslavia.
Scenografia poartă semnătura Nadei Camelia Panait.
“Urâtul”
“Teatrul de Comedie” vă invită vineri, 26 aprilie, la ora 19.00, la Sala Nouă, la premiera oficială, cu piesa “Urâtul” de Marius von Mayenburg, în traducerea lui Victor Scoradeţ.
Lette este urât, dar nu este conştient de asta. Într-o zi află că înfăţişarea sa nu tocmai plăcută constituie motivul pentru care şeful său nu îi permite să îşi prezinte cea mai nouă invenţie la un congres. Când îşi dă seama că frumuseţea nu stă în ochii privitorului şi după ce chiar şi soţia evită să îl mai privească, se hotărăşte să se opereze, lucru ce are urmări semnificative în viaţa sa profesională şi privată: competenţa îi este apreciată şi devine râvnit de admiratoare. Însă când faţa sa devine un produs căutat pe piaţă, viaţa sa se schimbă din nou.
Din distribuţie: Marius Stănescu, Delia Nartea, Constantin Cojocaru, Silviu Debu.
Regia îi aparţine lui Vlad Cristache. Ilustraţia muzicală, Andrei Nechifor.
Acest spectacol face parte din programul “Noi” la “Sala Nouă” destinat proiectelor propuse de regizorii tineri.
Regia umătoarelor spectacole înscrise în program va fi semnată de Eugen Gyemant, Alexandru Mâzgăreanu şi Vladimir Anton.
Lansarea acestui program va avea loc în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Sala Nouă, înainte de începerea premierei oficiale.
“Zeul măcelului” ajunge în Austria şi în Germania
Zeul măcelului la Nottara
„Spoiala de civilizaţie care ne desparte de sălbăticie e îngrijorător de diluată”, atenţiona chiar Yasmina Reza, cea care scria, în 2008, “Zeul Măcelului” (Le Dieu du carnage), pornind de la o întâmplare reală. „A fost un incident în viaţa fiului meu – declara autoarea într-un interviu din „The Guardian” –, în care am găsit o incredibilă sursă de inspiraţie. Când fiul meu avea treisprezece – paisprezece ani, prietenul său cel mai bun a avut o altercaţie cu alt băiat, în urma căreia şi-a spart câţiva dinţi. Peste câteva zile când m-am întâlnit pe stradă cu mama prietenului fiului meu, mi-am exprimat îngrijorarea, am întrebat-o dacă a fost nevoie de operaţie. Iar replica ei a fost: «Poţi să-ţi imaginezi? Părinţii băiatului acela nici măcar nu mi-au dat un telefon»”.
Rezultatul a fost o piesă care a intrat curând în repertoriul a numeroase teatre din întreaga lume şi care a obţinut distincţii internaţionale, printre care: Premiul “Laurence Olivier!, pentru cea mai bună comedie, în Anglia, Premiul “Tony”, pentru cea mai bună piesă, în America.
Yasmina Reza este una dintre cele mai importante scriitoare ale momentului, în Franţa şi nu numai. Şi-a început cariera ca actriţă. Ca dramaturg, a debutat în 1987, cu piesa “Conversaţie după înmormântare”, care a câştigat “Premiul Molière”, cea mai importantă distincţie care se acordă în Franţa pentru o piesă de teatru.
A urmat o carieră remarcabilă atât ca dramaturg, cât şi ca romancier, pentru ca, în 2007, volumul său biografic “L’Aube, le Soir ou la Nuit”, să stârnească un întreg scandal în Franţa. Reza l-a prezentat într-o lumină defavorabilă pe preşedintele de atunci al Franţei, Nicolas Sarkozy, după ce, timp de un an, l-a însoţit în campania electorală.
“Zeul Măcelului” a devenit şi film, în 2011, în ecranizarea lui Roman Polanski. Pelicula “Carnage”, distribuită în cinematografele româneşti sub titlul “Doamne… ce măcel!”, îi are în distribuţie pe: Kate Winslet, Christoph Waltz, John C. Reilly şi Jodie Foster. Pe scenele din România, piesa a fost montată de Lucian Giurchescu, la “Teatrul de Comedie” din Bucureşti, şi de Cristian Hadji Culea, la “Teatrul Naţional” din Iaşi.
“Dincolo de umorul exploatat cu măiestrie de regizorul Claudiu Goga, asistăm la un spectacol cu un ritm şi o tensiune constante, care nu cade nicio clipă în desuet sau în şarjă. Este meritul celor patru actori – Cerasela Iosifescu, Luminiţa Erga, Alexandru Jitea şi Adrian Văncică – patru forţe artistice, patru personalităţi, patru interpreţi cu experienţă şi simţ al măsurii. (…) Un spectacol ca o gură de oxigen într-o atmosferă îmbâcsită de tot felul de ideologii ale comportamentului comme il faut. O întoarcere la normalitatea naturii umane, în care zeul măcelului are încă adepţi, chiar dacă aceştia îşi asumă un soi de clandestinitate impusă.”
Proiectul “Teatrul ca identitate”, turneele Teatrului „Nottara” pentru românii din afara graniţelor, duce spectacolul „Zeul măcelului” de Yasmina Reza la Viena (24 aprilie), la Frankfurt (26 aprilie), la Stuttgart (27 aprilie) şi la München (28 aprilie).
Turneul este organizat de “Teatrul Nottara” cu sprijinul Teatrului “Pygmalion” (Austria), al Asociaţiei „Alexandru Ioan Cuza” (Germania) şi al Institutului Cultural Român.
Spectacolul a avut premiera în noiembrie 2012. De atunci, s-a bucurat atât de cronici pozitive, cât şi de săli pline. Din distribuţie fac parte: Cerasela Iosifescu, Adrian Văncică, Luminiţa Erga, Alexandru Jitea. Regia îi aparţine lui Claudiu Goga, iar scenografia e semnată de Liliana Cenean şi de Ştefan Caragiu.
Oferte incitante la Godot Cafe-Teatru
„Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă”
Vineri, 19 aprilie, la ora 19.00, sunteţi aşteptaţi la spectacolul cu piesa lui Rajiv Joseph, pusă în scenă de Ryan Whinnem.
Cu: Simona Cuciurianu şi Tudor Aaron Istodor.
Autorul Rajiv Joseph este noua voce captivantă a teatrului american. Câştigător a numeroase premii, inclusiv “NEA Award” pentru cea mai bună piesă şi “Whiting Writers Award”, a fost, în 2010, finalist “Pulitzer” cu piesa “Bengal Tiger at the Baghdad Zoo”. Ryan Whinnem este regizor american, director al Companiei de Teatru “Vacant Lot” în New York City. A lucrat la “Milwaukee Shakespeare”, “The Folger Theatre” şi “The Shakespeare Theatre” şi a regizat în Boston, Baltimore, Washington DC şi New York City.
Ce treabă au ochii învineţiţi, rănile infectate şi voma cu dragostea? “Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă” spune povestea lui Doug şi Kayleen pe parcursul a 30 de ani de viaţă, de la vârsta de 8 la 38 de ani. Povestea lor este arătată prin intermediul rănilor care îi aduc, periodic, împreună, uniţi într-un mod unic şi de neînţeles pentru restul lumii. Dramaturgul Rajiv Joseph construieşte o poveste convingătoare despre natura viscerală a iubirii (ne)împărtăşite, într-un stil neconvenţional. Fiecare scenă sare cu 15 ani înainte sau cu 10 înapoi faţă de scena precedentă şi vedem cum se desfăşoară povestea lui Doug şi Kayleen în timp ce ei se apropie unul de celălalt sau se distrug unul pe altul cu răni reale şi imaginare.
Piesa este o hartă a relaţiei dintre personaje prin intermediul rănilor suferite, experienţelor traumatizante. Are o latură amuzantă, chiar dacă exploatează zone foarte întunecate şi delicate. Este dramă şi comedie.
“Zmei Trei”
La ora 22.00, puteţi audia un concert susţinut de Ioan Constantin (solist muzicuţă cromatică), Paula Ţurcaş (voce), Adam Datcu (muzicuţă armonie), Mihai Victor Iliescu (chitară acustică, bas), Oli Bott (vibraphone).
“Zmei Trei” a debutat în anul 2011 la Atelierul de Producţie din Bucureşti în deschidere la “Shukar Collective” şi de atunci a susţinut concerte pe scene renumite din Berlin, Bruxelles şi Bucureşti. Acum vor susţine în premieră în noua componenţă un concert pe 19 aprilie, la Godot Cafe-Teatru.
Muzica “Zmei Trei” se poate defini ca o muzică aspră cântată cu suflet. Muzica directă, dreaptă, tăioasă ca o lamă, fără ascunzişuri, fără pretenţii, fără false identităţi. Fără postmodernisme triviale, fără bullshit. Drept la inimă, ca un glonţ de argint.
Sound-ul “Zmei Trei” este un experiment reuşit din contraste. Fiecare dintre cei cinci muzicieni cântă liber în propriul stil, diferit de al celorlalţi, însă cu o mare sensibilitate în ceea ce priveşte sunetul de ansamblu. Vocea puternică îmbină stilul cel mai pur românesc cu o frazare perfectă, specifică muzicii culte. Chitara cântă între clasic şi folk. Muzicuţele cântă în stil tradiţional, iar vibrafonul improvizează jazz şi progresiv.
„Asta-i tinereţea noastră”
“E nevoie de foarte mult timp pentru a fi tânăr”, spune Picasso. E nevoie de o ora şi jumătate de râs copios pentru cel care vizionează acest spectacol să simtă din nou că a fost şi este încă tânăr.
Povestea imaginată de Kenneth Lonergan, care a stat la baza unor producţii impresionante pe Broadway şi West End, vorbeşte despre noaptea maturizării, despre momentul marcant care face trecerea de la teribilism la intrarea propriu-zisă în viaţă. Lonergan manevrează impecabil situaţiile dramatice oferind actorilor posibilitatea de a se implica total şi spectatorului oportunitatea de a se delecta vizionând această poveste hazlie şi emoţionantă. Warren (Paul Ipate) e dat afară din casa tatălui său şi se cazează cu forţa în garsoniera prietenului său cel mai bun, Dennis (Conrad Mericoffer). Peripeţiile încep când Dennis află că Warren a furat din casă 15.000 de dolari.
Regia: Radu Iacoban.
Cu: Paul Ipate, Ioana Blaj, Conrad Mericoffer.
Live Acoustic Duo
Spectacolul poate fi vizionat sâmbătă 20 aprilie la ora 19.00.
Proaspăt aplaudată pentru prestaţia din spectacolul ”Năpasta” al lui Radu Afrim, Luiza Zan revine la Godot, alături de Dan Byron. Cei doi propun publicului un duo acustic inedit, cu voce şi chitară, sâmbătă, de la ora 22.00.
„7 dintr-o lovitură”
O piesă tipică de Lia Bugnar, care semnează şi regia. Sub un pretext oarecare pune la un loc nişte oameni care nu se cunosc şi îi lasă să scoată ce au mai bun, mai rău, mai penibil şi mai sensibil în ei. De această dată, pretextul e un reality show în urma căruia doi dintre cei şapte vor primi rolurile principale dintr-o telenovelă. Cum nu contează foarte tare povestea, ci felul în care e spusă, singura cale să aflaţi dacă bancul e sec sau, dimpotrivă, reuşit, e să veniţi să vedeţi spectacolul.
Cu: Ilinca Manolache, Anghel Damian, Cătălin Babliuc, Lia Bugnar, Andrei Runcanu, Nicoleta Lefter, Marius Manole, Maria Obretin.
Duminică, la ora 14.00.
”Cui i-e frică de Virginia Woolf?”
Spectacol nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2009 – Debut (Florina Gleznea şi Ionuţ Grama), pe care îl puteţi viziona duminică, la ora 19.00.
O noapte ca oricare alta. O petrecere târzie. Cu whisky şi brandy, jocuri şi glume, flirturi inofensive, poveşti amuzante, dans, secrete murdare, cărţi, beţie, ratare, voie bun,ă cruzime, provocări violente, violenţă, adevăr, iluzie, frică… Martha şi George vă aşteaptă.
„Cui i-e frică de Virginia Woolf?” după Edward Albee este una dintre cele mai amuzante şi mai tulburătoare radiografii ale mitului „familiei perfecte”. George (Ionuţ Grama), profesorul de istorie, şi Martha (Florina Gleznea), exuberanta sa soţie şi fiica şefului universităţii, se întorc acasă după o petrecere. Dar noaptea abia începe, iar publicul devine prizonier în casa celor doi şi martorul unui şir de „jocuri şi glume”, în care barierele anduranţei vor fi testate iar demonii vor ieşi la lumină. Pentru că Martha i-a invitat la ei acasă pe nou-veniţii în campusul universitar, blondul Nick (Emil Măndănac) şi naiva lui soţie, Honey (Sînziana Nicola). Ceea ce urmează va demonstra că nimic nu e mai irezistibil şi mai terifiant decât cruzimea şi că adevarul şi iluzia pot spune uneori aceeaşi poveste.
Regia: Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc.
“Marele Bal al Poveştilor”, la Excelsior
Marele Bal la Excelsior
Lume, lume, gata cu plictiseala! Uităm de crize, gâlcevi şi alte marafeturi!
E timpul Marelui Bal!
Da, e oficial! S-a decretat prin hrisov de voie bună deschiderea Marelui Bal al Poveştilor de Ziua Teatrului Excelsior. Anul acesta împlinim 23 de primăveri de la înfiinţare.
Când se va întâmpla minunăţia? Luni, 22 aprilie, în miez de Prier, pe-nserate, la orele 19.30.
Prinţi, prinţese, coborâţi din basme, rochii din mătăsuri foşnitoare, domniţe îmbujorate, magicieni şi regi, ba chiar şi zmei, balauri şi căluţi vorbitori, vor însufleţi atmosfera din Strada Academiei nr.28. Doar în această seară, totul va fi posibil, orice vis şi orice dorinţă vor deveni realitate. Personajele poveştilor fermecate ale copilăriei, întruchipate de actorii Teatrului “Excelsior” – Paula Sorescu-Lucian, Annemary Ziegler, Silvana Ionescu, Mihaela Coveşeanu, Cosmina Dobrotă, Vasile Menzel, Cristian Nicolaie, Robert Radoveneanu, Ciprian Cojenel şi Marian Rădulescu -, vor sta umăr lângă umăr cu invitaţii de soi, pe care-i aşteptăm să dea năvală în sala de bal.
Doamnele să nu-şi uite condurii sclipitori şi zîmbetele misterioase.
Domnii să fie pregătiţi pentru cel mai nebunesc dans.
Veniţi cu mintea şi spiritul deschise!
“Teatrul Excelsior este o stare de spirit. Bucuria de a fi împreună cu publicul, cu toţi prietenii teatrului este pentru noi cea mai importantă recunoaştere a valorilor pe care le promovăm zi de zi”, se afirmă în invitaţie.
Luni, 22 aprilie, este o zi cu totul specială în viaţa Teatrului “Excelsior”. Este chiar momentul de întemeiere al acestui lăcaş de cultură. Pe 22 aprilie s-a născut maestrul Ion Lucian, care, în urmă cu 23 de ani, a adus pe lume cel mai drag copil al său: Teatrul Excelsior. După mai bine de 12 ani de luptă cu birocraţia şi inerţia instituţiilor de cultură, în vara anului 2011, “Excelsior” a renăscut, iar în noul sediu situat pe Strada Academiei nr.28, se ascunde Casa Copilăriei şi a Poveştilor Nemuritoare, de care avem atâta nevoie cu toţii: de la cei mici, până la cei mai vârstnici dintre noi. Iar această luptă pe viaţă şi moarte a fost dusă până la ultima suflare de maestrul Ion Lucian. Pe 22 aprilie 2013 ar fi trebuit să împlinească 89 de ani.
“Gaiţele”, un spectacol pe care nu trebuie să-l pierdeţi
Florina Cercel şi Rodica Popescu Bitănescu la un parastas, în Gaiţele
Una dintre cele mai valoroase comedii ale dramaturgiei contemporane româneşti, “Gaiţele” sau ”Cuibul de viespi” – cum se intitula la începutul anilor ’30, un text de mare forţă dramatică ce degajă o energie uriaşă.
Un spectacol cu un enorm succes care s-a bucurat pâna acum de creaţia şi palmaresul unor mari actori ai scenei şi filmului românesc, un spectacol ce poate fi văzut la “Metropolis” într-o admirabilă distribuţie.
O satiră socială, cum însuşi autorul ei o numea, “în care m-am străduit, cu adevăr şi mânie, să demasc lumea putredă ce mi se dezvăluise în toată hâda ei goliciune”.
Un spectacol pe care nu puteţi şi nu aveţi voie să-l rataţi, care nu poate să nu provoace râsul sau, cel puţin, de la care nu poţi ieşi fără a avea cel puţin zâmbete pe buze.
Regia: Dan Tudor. Scenografia: Corina Grămoşteanu. Muzica: Vlaicu Golcea.
Din distribuţie: Florina Cercel, Rodica Popescu Bitănescu, Ileana Stana Ionescu, Olga Delia Mateescu, Marius Bodochi/ Tomi Cristin, Pavel Bârsan/ Răzvan Oprea, Orodel Olaru/ Dragos Ionescu, Ilinca Goia/Mihaela Teleoacă, Monica Davidescu/ Anca Ioana Macaria, Carmen Ionescu/ Diana Dumbravă, Raluca Petra/ Afrodita Androne.
“Se spune despre neamul românesc că alunecă extrem de uşor de la tragedie la comedie. Aşa o fi? După câteva jelanii sincere, dar şi acelea împănate de replici neobişnuite la un astfel de eveniment, parastasul organizat de Duduleni se transformă în benchetuială, cu accente duioase, cu amintiri din tinereţe, unde cântecul patriotic, din final, cu versuri desuete, face praf victoria din Războiul de Independenţă”.
Alina Epingeac vorbea despre acest text care este o bucurie: “Atâta material dramatic oferit pe tavă, atâta comic, atâta tragic, atâta absurd, atâta pitoresc, atâta grotesc; o faună colorată, vie şi fascinantă – cu ticurile, obiceiurile, superstiţiile, nervii, certurile şi destinele lor, atât de umană şi de tristă, în spatele râsului din tot sufletul. Cea mai mare distracţie – privitul la fereastră la procesiunile mortuare. Iar în familia lor se ţin lanţ parastasele. Numără trăsurile cu popi ale altora, iar lor abia le încape pomelnicul pe foaie. Între două închinăciuni încape şi un blestem – scurt; că ei nu au obiceiul ăsta. Dar să dea Dumnez… Amin. Doamne, iartă-mă! E o piesă atât de specială, o comedie neagră în fond, unde se râde la pomană şi e de plâns când se vorbeşte despre naşterea unui copil. Fraţii îşi omoară sora din prea multă grijă, soţul îşi înşală soţia din prea multă dragoste, mama nu îşi jeleşte copilul din prea multă durere. Şi e de râs, aici, la Porţile Orientului, unde totul e luat în lejer. Mai bârfim, mai dăm peste cap un ciocănel de ţuică, mai cântăm ceva de sufletul răposatului tătuţu, ne înjurăm şi ne pupăm. Că doar suntem în familie!”.
Sâmbătă 20 aprilie, la orele 15.00 şi 19.00.
Veţi râde cu poftă la “Bădăranii”
Bădăranii, cu Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gheorghe Visu şi Eusebiu Ştefănescu
În 1957, Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Radu Beligan, George Calboreanu şi Silvia Dumitrescu Timica jucau în aer liber, pe o ploaie torenţială şi obţineau un succes fulminant la Festivalul “Carlo Goldoni” de la Veneţia, cu spectacolul “Bădăranii”, regizat de Sică Alexandrescu.
În 2013, mari actori ai teatrului din România se încarcă cu amintirea acelui succes şi cu energia unei comedii nemuritoare şi aduc în faţa publicului “Bădăranii”, la Teatrul “Metropolis”.
Dar, de data aceasta, adus în zilele noastre.
Un spectacol cu o abordare modernă, care încearcă să reconstruiască gloria celei mai tari comedii, ce îi are în distribuţie pe Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gheorghe Visu, Eusebiu Ştefănescu, Adriana Trandafir, Cecilia Bârbora, Gabriela Popescu, Miriam Rizea, Adrian Anghel, Sergiu Fleşner, Alexandru Stanciu, Horia Muntean, Walid Ellenthey, Dan Apăvăloaiei.
Scenografia: Corina Grămoşteanu. Muzica originală: Vlaicu Golcea.
Mişcarea scenică: Florin Fieroiu.
Duminică, 21 aprilie, orele 15.00 şi 19.00.
Pe prima scenă a ţării
“Scrisoarea” după “O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale
Scenă din Scrisoarea
Un celebru text clasic, acum într-o adaptare liber-schimbistă şi o viziune regizorală ultra-progresistă. O lume „caraghioază” şi „nifilistă” – copie fidelă a realităţii noastre – îşi nutreşte emoţiunile cu politică şi sex. Un spectacol curat Mălăele, o mare comèdie, cum n-a mai văzut Capitala, cu moftangiii şi faliţii ei. O producţiune în care veţi întâlni persoane însemnate, vestiţi artişti ai scenelor bucureştene.
Aşa cum toate generaţiile au propria lor “Scrisoare pierdută”, “Scrisoarea” lui Mălăele poate deveni spectacolul nostru, al celor care, deşi am renunţat la răvăşele pentru blog, iscălim, cu acelaşi curaj nepieritor, „anonim”.
„(…) personajele caragialiene şi replicile lor trimit către realitatea din afara teatrului – de data aceasta democratică, nu totalitară – pe care o desfac şi o traduc plastic. Un Trahanache al doilea, dar deloc mai prost, ci upgradat, după cum se ştie, cu Caţavencu, este Agamemnon Dandanache, jucat memorabil de Mălăele. (…) Idiotul suprem al piesei, cum l-au văzut mulţi, e de fapt cel mai lucid interpret al realităţii în care se mişcă şi în care lihniţii vor să devină şi ei graşi. (…) Burţile sunt invidiabile, văzute de jos; şi destul de stânjenitoare, văzute de sus. Marii combinatori şi câştigători nu au nici burdihane pe care să le vază cetăţenii, nici scrisori de pierdut.(…). Mergeţi la Naţional să-i vedeţi”, comentează Daniel Cristea Enache.
“Spectacolul de la Naţional intensifică şi amplifică la maximum satira (ca dovadă supremă a lucidităţii vizionare a clasicului). Totodată, insistă pe o generalizare în timp, pe arcul: trecut în care se regăseşte prezentul, prezent care oglindeşte şi perpetuează trecutul. (…) Lumea «formelor fără fond» (conform cunoscutei teorii maioresciene) devine una deopotrivă a lipsei de fond şi de formă. (…) Horaţiu Mălăele îl scoate pe Caragiale din registrul realismului clasic, situându-l în cel al grotescului, burlescului, al kitsch-ului, al lipsei de măsură în tot şi în toate. (…) Mare maestru al comediei, el însuşi artist strălucit, dublat de un înzestrat caricaturist, Horaţiu Mălăele-regizorul umblă inspirat la butoanele efectelor amuzante şi cu haz: intrări în scenă originale, contrapuncturi gestuale vizuale şi sonore ironice, contraste provocatoare ale râsului, alternări ingenioase de ritmuri”, notează Natalia Stancu.
Regia: Horaţiu Mălăele, scenografie: Maria Miu, muzică: Răzvan Diaconu.
Din distribuţie: Mircea Rusu, Horaţiu Mălăele, Virgil Ogăşanu, Marius Rizea, Mihai Constantin, Alexandru Bindea, Marcelo Cobzariu, Raluca Petra, Victoria Dicu ş.a.
“Conferinţele TNB”
Secretarul de Stat Bogdan Aurescu conferenţiază la TNB
Duminică, 21 aprilie, ora 11.00, la Sala Mică a TNB, Secretarul de Stat Bogdan Aurescu va susţine conferinţa cu tema “Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii. Politica externă a României şi paradigma învingătorului”.
Mai este actual conceptul interesului naţional într-o lume profund globalizată şi acut interdependentă? În ce constă interesul naţional? Mai este necesară suveranitatea statului şi, dacă da, cum mai arată ea astăzi? Ce este interesul naţional pentru România din perspectiva politicii externe? Care sunt mijloacele prin care interesul naţional al României, din unghiul politicii externe, poate fi realizat mai bine, mai eficient? Putem folosi lecţiile învăţate până acum din marile dosare de politică externă pe care România le-a rezolvat cu bine? Putem vorbi despre – sau construi – o „paradigmă a învingătorului” în politica externă a României?
Conferinţa “Interesul naţional şi actualitatea suveranităţii. Politica externă a României şi paradigma învingătorului” va încerca să dea un răspuns, argumentat, la aceste întrebări.
