Lumea paralelă a elitelor din ”rândul întâi”

Multe publicații au văzut în victoria lui Joe Biden la prezidențialele din SUA un moment de unitate, însă America rămâne profund scindată și electoratul rămâne apatic. Elitele politice par foarte departe de oamenii obișnuiți pe care îi conduc. Publicația britanică Spiked l-a intervievat pe fotograful Chris Arnade, autorul volumului ”Dignity: Seeking Respect în Back Row America”, o carte în care sunt adunate experiențele unor călătorii prin America și care vorbește despre viața oamenilor din zonele sărace.

Spiked: Cum ați descrie ”America de pe rândul din spate”?

Chris Arnade: Sunt locuri precum cele din New York unde este multă criminalitate. Sunt locuri precum Bakersfield, California. Toata lumea vede California drept elita de pe Coasta de Vest. Bakersfield este la o oră și jumătate de Los Angeles, dar pare la o distanță uriașă de Hollywood.

Sunt locuri stigmatizate. Titlul cărții mele, Demnitate, are un dublu înțeles: mulți oamenilor din aceste comunități li se refuză demnitatea, însă ei își construiesc propriile forme de demnitate într-un mod inventiv.

Este o analogie cu școala: rândul din față este al elevilor care excelează la toate. Rândul din spate este al celor care, deși urmează o facultate, este una publică sau o școală comercială.

Cum ați caracteriza ”rândul din spate” din punct de vedere politic?

Este format din oameni care nu votează și nu participă în sistem. Cartea mea a fost interpretată în mod simplist drept o explicație pentru voturile primite de Trump, însă nu este despre asta. Am prezis că Trump va câștiga în 2016. Asta pentru că am văzut cum oamenii din comunitățile albe erau entuziasmați, iar cei din comunitățile minoritare nu îl priveau cu ură, așa cum ar fi fost de așteptat. Însă am remarcat și multă apatie. Am văzut asta peste tot.

Aș cataloga această apatie drept cinism justificat. Înțeleg de ce oamenii devin apatici – sistemul nu face nimic pentru ei.

Ce ați remarcat în călătoria prin SUA?

Sunt diviziuni profunde, iar cea mai mare ține de diferența de educație. Obișnuim să ne uitam la diviziunile geografice, rasiale și de clasă, însă ar trebui să luăm în calcul și educația. Am vorbit mult cu oameni din comunitățile sărace ale albilor. Sunt multe asemănări între aceste comunități. Un sociolog de stânga are mai multe în comun cu un bancher decât cu un șofer de camion care votează cu republicanii sau cu un adolescent de culoare care vinde hamburgheri și votează cu democrații.

Diviziunea nu este dată de partidul cu care votezi – este despre cum vezi lumea. Elitele – ceea ce eu numesc ”rândul din față” – nu sunt definite prin conceptul de clasă, deși exista niște suprapuneri aici. Elitele sunt definite prin educație și printr-o viziune foarte materialistă asupra lumii: în general, elitele se consideră mobile, globale, seculare și moralmente superioare. Ele îi văd pe cei de pe rândul din spate ca fiind inferiori, închistați în viziuni depășite și provinciale despre lume și despre ei înșiși.

Rândul din față este rupt total și nu are habar despre oamenii pe care îi conduc. Elitele conduc sistemul politic și afacerile și ne definesc capitalul cultural și economic. De aceea, elitele au obligația să-i înțeleagă pe oamenii pe care îi conduc.

Există asemănări între cei din rândul din spate din zonele rurale și zonele urbane?

Da. Însă elitele generează diviziuni între aceste două categorii, pentru ca ele să nu se coalizeze politic. Uneori este intenționat, alteori fără intenție.

Jumătate din cartea mea este despre comunitățile care votează cu democrații, iar jumătate despre cele care votează cu republicanii. Jumătate sunt comunități urbane, jumătate sunt comunități rurale. Jumătate sunt comunități ale minorităților, iar jumătate ale albilor, ceea ce asigură o reprezentare corectă a sărăciei din SUA. Viziunea asupra lumii este aceeași – senzația că oamenii au fost păcăliți de elite, care încearcă să-i umilească și nu îi respectă.

Una dintre frustrările pe care le am este că, atunci când oamenii de stânga și democrații vorbesc despre minoritati, o fac într-un mod pueril. Ei vad minoritățile drept oameni fără putere și care nu împărtășesc viziunile lor asupra lumii. Elitele cred că acești oameni vor să meargă la facultate și să-și facă un CV, așa cum au făcut elitele înseși. Însă nu toata lunea vrea asta și nici nu ar trebui să le cerem să facă asta.

Unde au greșit democrații cu chestiunile privind identitatea?

Partidul Democrat s-a intelectualizat. Are foarte mulți alegători de pe rândul din spate – majoritatea minorități. Însă energia, marketingul și adevăratul centru de putere al partidului este condus de elitele universitare – oameni care conduc Google și Facebook, spre exemplu.

Poți vedea asta în modul în care discută despre chestiunile identitare. Este un marketing prost. Mulți dintre cei de pe rândul din spate sunt de acord cu ideea de egalitate. Însă nu vor să le-o bagi pe gât prin exprimări absurde.

Scopurile nobile ale mișcării pentru drepturi și libertăți și ale Partidului Democrat au fost incluziunea și egalitatea. Aceste scopuri au fost uitate în timpul hiper-balcanizării societății prin intermediul limbajului. Oamenii nu vor mai fi atrași de conceptul de egalitate, dacă elitele vor folosi cuvinte nepotrivite pentru a vorbi despre egalitate.

Poliția limbajului și utilizarea limbajului academic pentru a vorbi despre aceste chestiuni sunt metode de a elimina vocile oamenilor simpli din aceasta discuție. Lor nu li se permite să vorbească pentru că folosesc cuvinte nepotrivite. Asta este un mod de a ignora ce au de spus.

Oamenii de pe rândul din sparte au experiență de viață în ce privește problemele de rasă, gen și sărăcie. Cele mai diverse din punct de vedere rasial locuri sunt McDonald’s și Walmart – locuri în care elitele academice nu intră.

Elitele supra-educate au o viziune roz asupra acestor probleme. Asta vine din faptul că elitele nu au de-a face cu oameni diferiți. Poate că au crescut în familii din clasa muncitoare, însă, de la 18 ani încolo, au avut experiențe educaționale similare, iar asta a făcut să fie acceptați de cei din rândul întâi. Clasa de jos are de-a face cu adevăratele diferențe.

Ce s-a schimbat de când ați scris cartea?

Am fost criticat pentru viziunile mele. Însă cred că oamenii au înțeles până la urma, în special după alegeri, când au observat prăpastia educațională. Nu m-a surprins sprijinul dat lui Trump de clasa muncitoare, inclusiv de hispanici și afroamericani. Biden a câștigat pentru că a fost votat de comunitățile albe din suburbii.

Schimbarea ține de faptul că oamenii au înțeles acum că prăpastia educațională este uriașă și este importantă și că elitele sunt într-o lume paralelă. Și Biden înțelege asta, cel puțin la nivel de marketing, unde a avut o prestație mult mai bună decât Hillary Clinton, în urmă cu patru ani.

Partidul Democrat trebuie să fie partidul rândului din spate nu doar cu numele, ci în adevăratul sens – în politică și marketing. Democrații mai au încă mulți alegători de pe ”rândul din spate” și trebuie să-i asculte și să facă ceva pentru ei.