O ciudăţenie care deja durează se consumă cu seninătate sub ochii noştri. Angajaţi cu vechime în muncă ai statului român, de la care au tras şi tras numeroase avantaje, dacă nu în numerar, măcar în poziţii de conducere, de unde pot privi încruntaţi prostimea română, se tot răţoiesc la propriul popor. Pe care, fiecare în parte, ca angajaţi ai statului român, ar trebui să-l servească. Generally speaking. Trecem peste faptul că multe aserţiuni livrate populaţiei care tânjeşte la parizer şi iaurt sunt exprimate dintr-un loc unde apare numele Konrad Adenauer. Fostul cancelar german, mult hulit de comuniştii români în anii când dl Băsescu şi dna Culcer se jucau cu găleţica şi lopăţica, iar părinţii lor, care nu lucrau la firme private, ascultau cu duioşie la radio „Serile de lângă Moscova” de Soloviov Sedoi.
Despre ce este vorba?
În ultimele luni – evident că DUPĂ alegerile prezidenţiale -, şeful statului român (plătit din bani publici, şi nu prestând servicii la o firmă privată) este foarte nemulţumit de poporul pe care ar trebui să-l conducă să trăiască mai bine. Nemulţumirea sa, repetată deja precum laitmotivul din Bolero-ul de Ravel al Domniei Sale, este generală. Oamenii muncii nu muncesc bine, destul, cu spor şi eficienţă, avem prea mulţi pensionari, asistaţi social, handicapaţi, veterani şi văduve de război, prea mulţi bolnavi şi prea multe mame care vor să lenevească cu anii în concedii de maternitate prea lungi şi tot aşa. Lista nemulţumirilor este extrem de variată şi lungă. Poporul e cam chiulangiu, leneş şi hoţ. Şi se tot sugerează intervenţia – mai bine zis neintervenţia – statului minimal. Fiecare să se descurce cum poate, cine nu poate să crape. Ca în lumea animală, leii şi tigrii atacă şi mănâncă în primul rând animalele neputincioase. Asta e viaţa, ce să facem. Diferite trompete propagandistice ale actualei puteri preiau orice oftat sau suspin al şefului suprem, şi de aici apar fel de fel de balade. Fiecare să se descurce cum poate şi să nu cheltuim banii statului pe lene şi încurajarea lenei. E păcat că TVR-ul actual a devenit doar o oficină prezidenţială şi guvernamentală. Păcat, păcat. Dacă toţi acesti domni şi domniţe aflaţi şi în funcţii oficiale ale statului român boscorodesc şi incriminează acţiunile sociale ale statului român, nimeni nu-i opreşte să lucreze în mediu privat. Fără să li se mai reproşeze că stau pe bani publici. De la dl Traian Băsescu nu mai aşteptăm deja nimic. Tot ce face şi spune depăşeşte aşteptările noastre.
Fără alte comentarii.
Dar e păcat că o ziaristă cu experienţă BBC ne livrează cu cinism fel de fel de bazaconii pe care ar trebui să le înghiţim pe nemestecate. Nu ţine, chiar dacă ar fi să nu mai punem nimic în gură. Dacă noi cei care eram pe o anume parte a baricadei politice ne comportăm exact ca şi cei pe care-i incriminăm, nici memoria lui Konrad Adenauer – care a pus Germania şi germanii pe picioare, după un război devastator – nu ne mai poate fi de folos. Faceţi şi spuneţi orice, dar, vă rugăm, nu ne consideraţi tâmpiţi! Nici râme, ca să folosim terminologia prezidenţială.
