Într-un discurs ținut pe 1 august, la reuniunea diplomației franceze, președintele Emmanuel Macron și-a apărat politica de a ține deschise canalele de comunicare cu omologul rus Vladimir Putin și i-a acuzat pe criticii acestei abordări de ”moralitate greșit înțeleasă”. Ținta acestei înțepături a lui Macron, au fost în primul rând, statele est-europene din UE, care au pus la îndoiala utilitatea discuțiilor telefonice dintre președintele Franței și Putin. Macron susține că Rusia ”nu trebuie umilită”, pentru a avea o portiță diplomatică pentru ajungerea la un acord privind Ucraina. Poziția statelor est-europene este opusă, similară cu cea a neoconservatorilor care controlează politica externă americană.
Unii comentatori au susținut că modul în care Macron a apostrofat guvernele est-europene a fost mai diplomatic decât atacul lansat de fostul președinte Jacques Chirac, în 2003, când Franța a refuzat să sprijine invazia americană în Irak, în vreme ce aliații est-europeni au susținut Statele Unite. Țările central-europene au pierdut ocazia să tacă din gură”, a spus atunci Chirac, cu doar un an înaintea valului din 2004 al extinderii UE. ”Când ești într-o familie ai mai multe drepturi decât atunci când bați la ușă și ceri să te alături familiei”, a sunat avertismentul președintelui de atunci al Franței.
Emmanuel Macron nu a fost atât de tăios, însă a lăsat să se vadă cât de deranjat este guvernul de la Paris de poziția anti-rusă a Europei de Est. Marea greșeală a lui Macron, susține Eurointelligence, nu este că a criticat noile state membre UE pentru că nu adoptă poziția Parisului, ci că Macron nu construiește nicio punte de legătură între Paris, Berlin, Bruxelles, pe de o parte, și țările central și est-europene, pe de altă parte.
Iar cancelarul german Olaf Scholz face excat același lucru: vorbește de sus statelor central și est-europene, fără însă a le oferi variante de acomodare la o Uniune Europeană condusă de Germania și Franța. Cancelarul Germaniei și-a expus, într-un mod inspid, viziunea asupra UE, în cadrul unui discurs ținut la Praga, cu câteva zile înaintea amintitei intervenții a lui Macron. Scholz mângâiase înainte pe creștet statele est-europene, arătându-se în favoarea intrării României, Bulgariei și Croației în Spațiul Schengen, arătându-se deschis și pentru extinderea UE în Ucraina, Republica Moldova și în Balcanii de Vest. Însă apoi a sugerat care este prețul acestei mărinimii franco-germane: aderarea la o Comunitate Politică Europeană diluată, cu până la 36 de țări membre, contra renunțării la suveranitatea în politica externă (prin renunțarea la veto în această materie și trecerea la votul majoritar). Apoi, Scholz a vorbit mult despre ”solidaritate” europeană, un concept care în Europa Centrală și de Est este aproape sinonim austeritatea și cu regulile bugetare draconice impuse de Berlin.
”Având în vedere istoria unilateralismului francez și german în politica externă, va fi interesant de văzut cum va fi primit acesta în țările est-europene. Este limpede că Germania și Franța nu fac nimic pentru a pune bazele unei strategii pe termen lung pentru politica externă a UE. Pentru germani, politica externă înseamnă să vândă automobile în străinătate și alte obiective neomercantiliste”, scrie Eurointelligence.
”Suntem de acord cu Macron că multe state est-europene sunt mânate de ura față de Rusia, o ură care va persista și în cazul în care Vladimir Putin ar fi înlocuit de un lider democrat. Însă Macron nu a oferit o soluție”.
”Nu este limpede dacă consensul politic european va supraviețui unei ierni mai reci. Nu avem nicio îndoială că Franța și Germania vor fi printre primele state care vor dori normalizarea relațiilor cu Rusia. Alte dezacorduri vor fi legate de viitorul rol al NATO și de relațiile cu China. Pentru a evita un asemenea moment al adevărului, ar trebui ca actuala administrație a SUA să rămână în funcție pe termen nedefinit. Dacă Trump, sau alt republican asemenea lui, va câștiga prezidențialele din 2024, ne așteptăm la o scindare profundă în UE, între statele pro-SUA și cele pro-autonomie europeană”.
”Se poate ca scindarea să fie inevitabilă. Însă cei ca Macron, care vor autonomie europeană în politica externă, trebuie să știe că această autonomie înseamnă dezintegrarea UE. Sunt analiști care consideră că viitoarea integrare europeană trebuie să fie precedată de o dezintegrare, însă ne îndoim că guvernele de la Paris și Berlin s-au gândit la un asemenea scenariu”, închie Eurointelligence.
@SALVAMAR – ai deteptate în analiza făcută. Franța este singura putere u€ fără trupe u$ pe teritoriu național! Macroul are multe puncte negre pe capul lui, dar se pare că a înțeles mișcarea anglofonilor în est u€ și riscul că să apară o altă linie Est (de la N la Sud) controlată de „aliați”. După ce linia se fortifică se poate pune întrebarea legitimă : în ce parte o să plece frontul oare ? Spre Est ? (Belarusul face deja simulări de apărare a propiului teritoriu…) Spre West ? …și Polska ocupă Germania care militar vorbind este azi zero ? Eu unul îi consider pe polaci suficient de nărozi să facă mutarea dacă au spate uK/u$.