Magazinele Bucureștiului comunist, de la Unirea la alimentarele de cartier

Bucureștiul comunist putea fi citit, uneori, direct în vitrine. În centru, marile magazine universale își etalau raioanele, promisiunea unei vieți moderne și ordonate, cu perdele, stofe, cristaluri, ceasuri electronice și confecții „după ultima modă”. În cartiere, alimentara, aprozarul, tutungeria, Tehnometalul și farmacia alcătuiau geografia zilnică a supraviețuirii urbane. Între aceste două lumi se întindea o distanță stranie, măsurată în sacoșe de pânză, relații, șoapte și răbdare. Multă răbdare, scrie București.ro.

Pentru bucureșteanul anilor ’70 și mai ales al anilor ’80

Pentru bucureșteanul anilor ’70 și mai ales al anilor ’80, cumpărăturile au devenit o formă de vigilență aplicată. Ochii urmăreau mișcarea camionului de aprovizionare, urechea prindea din mers cuvântul „carne”, iar corpul învăța poziția regulamentară a așteptării: un pic încordat, un pic resemnat, cu o plasă în mână și cu speranța că persoana din față cumpără pentru familie, nu pentru tot blocul, scara B și o mătușă din provincie.

Marile magazine universale, vitrinele socialiste ale orașului

În imaginarul comercial al Bucureștiului comunist, marile magazine universale ocupau un loc privilegiat. Victoria, București, Unirea, Cocor și Bucur-Obor erau repere urbane, puncte de întâlnire, spații de promenadă și, uneori, locuri unde chiar mai găseai câte ceva. Statul socialist prefera aceste clădiri mari, ordonate, cu raioane specializate, fiindcă arătau bine în fotografii și în discursuri. Comerțul trebuia să pară modern, abundent și disciplinat, chiar și atunci când raftul avea un aer meditativ.

Magazinul Victoria, fostul Galeries Lafayette, rămânea legat de o istorie comercială începută în perioada interbelică, în zona Căii Victoriei și a Lipscanilor. Clădirea ridicată în 1928 după planurile arhitectului Herman Clejan fusese gândită după modelul marilor magazine pariziene, cu spații de expunere generoase, lift, marmură și aer occidental. În comunism, numele și clientela s-au schimbat, dar locul a continuat să funcționeze ca reper comercial al centrului bucureștean.

Magazinul București, aflat în zona Lipscani–I.C. Brătianu, cu istorie legată de vechiul comerț Popp & Bunescu din zona Bărăției, aparținea aceleiași lumi a comerțului urban organizat pe niveluri. Clădirea interbelică avea un volum compact, pe șapte niveluri, iar în epoca socialistă a funcționat ca magazin universal, cu raioane pentru produse de uz casnic, confecții, încălțăminte, textile, articole pentru copii și alte bunuri de larg consum. Între inventarul din ghiduri, reclame sau prezentări oficiale și experiența concretă a cumpărătorului intervenea însă acea mică subtilitate balcanico-socialistă numită disponibilitate.

Magazinul Universal Unirea era unul dintre marile simboluri comerciale ale Capitalei. A fost realizat după planurile unui colectiv de specialiști condus de arhitectul Gheorghe Leahu și inaugurat la 2 septembrie 1976. Clădirea, amplasată în Piața Unirii, era concepută ca o piesă importantă în scenografia comerțului socialist: volum amplu, etaje, raioane, plus o promisiune vizuală de ordine.

Raioanele erau organizate pe niveluri

Raioanele erau organizate pe niveluri, de la produse alimentare și articole de cerere curentă până la confecții, articole pentru casă, timp liber și produse considerate de lux sau de serie scurtă. Pe hârtie, Unirea părea un catalog bine educat al vieții urbane: cristaluri, ceasuri, bijuterii, artizanat, cravate, cosmetice, biciclete, blănuri, băuturi fine, discuri, casetofoane, perdele, mochete, electrocasnice. Unirea era o lume întreagă, așezată pe etaje.

Gheorghe Leahu trebuie pomenit aici ca personaj al orașului, deoarece numele lui rămâne legat de Magazinul Unirea și de proiecte urbane importante din Bucureștiul comunist. Arhitect și acuarelist, Leahu (născut la Chișinău, în 1932, dar bucureștean din 1940), a lăsat în urmă o privire dublă asupra orașului: una tehnică, de proiectant, și una melancolică, de martor al unui București împins adesea spre rigiditate de planurile oficiale.