Mai uşor cu turismul prin munţi

Geoagiul de altădată pare să fi căzut pe neaşteptate în improvizaţiile tranziţiei. De la intrarea în băi, toată aşezarea nu-i decât o gheretă şi-o construcţie de dă-i Doamne. Între atâtea, până şi casele frumoase de altădată parcă pălesc sau se ruşinează. Fără linie, fără culoare, fără forme frumoase, unele cu molozul aruncat pe marginea străzii, câteva chiar de vânzare, cele noi, înghesuite, cârpite şi neîngrijite strică toată frumuseţea satului. Dacă n-ar fi apa termală, ai zice că Geoagiu Băi nu-i decât un loc din care să plece lumea în zi de târg.

Sătui de o aşa “distracţie”, am luat-o spre Munţii Orăştiei. Nu-s multe locuri de o asemenea frumuseţe, cu râuri limpezi, cu păduri înalte şi cu poieni luminoase şi parfumate de mirosul ierbii. N-am făcut mai mult de câţiva kilometri spre cetăţi că ne-am trezit scoşi pe marginea drumului de o turmă de ATV-uri. Chiote, bere, veselie. Mai la deal, pe buza râului, corturi, muzică din maşini şi focuri. În căutare de linişte, am ieşit pe un drum forestier. La cel mult 10 minute, de pe câte o motocicletă de moto-cross, o decapotabilă de teren sau de pe câte două, trei ATV-uri trăind din plin aventura drumului ne alegeam cu bezele şi salutări.

Într-un fel, era ca după-amiaza pe plajă la Năvodari. Nu te întinzi bine la soare că te pârâie un ATV condus de un copil excitat să gonească prin valurile de la marginea mării. Pentru prima dată m-am gândit ce mare chin este să fii şi urs, şi lup, şi căprioară, şi mistreţ. Nu poţi să dormi că te sperie un turist rătăcit sau sărit din ţâţâni. Pentru bietele animale, munţii au devenit un poligon auto şi moto de încercare a curajului. Trupe de jandarmi păzesc subsolul de auriferii scotocitori. Dar nimeni nu păzeşte natura de aventurierii rătăcitori.

Gunoaie, zgomote, focuri, braconaj şi zurbagii. Cam astea sunt constantele munţilor din România. Nimeni nu-ţi interzice să faci ce vrei, să mergi pe unde vrei şi să cânţi manele într-o adâncime de codru. Nici o barieră şi nici un pădurar nu te opresc. Pădurarii se ocupă doar cu contrabanda de lemn şi cu păzitul prietenilor în timpul braconajului.

Cam asta este atmosfera prin minunaţii noştri munţi, lăsaţi şi ei fără nici o regulă, fără îngrijire şi fără pază. O vreme ei îşi păstrează măreţia de la sine. Dar dacă invazia de off-road şi dezmăţul turistic continuă, s-ar putea să ne trezim cu ei în aceeaşi situaţie în care se află o mare parte din Delta Dunării.

Niciunde în Europa, America şi Canada prin munţi nu mai este permisă o asemenea brambureală!