Marea problemă Lukoil pentru România

Termenul de implementare  sancțiunilor este 21 noiembrie, moment de la care băncile ar putea înceta să lucreze cu subsidiarele Lukoil punând practic în imposibilitate afacerile să mai funcționeze.

Lukoil este un jucător major pe piața locală, deținând o prezență integrată pe segmentul downstream (rafinare și distribuție):

Rafinăria Petrotel Ploiești: Este a treia rafinărie ca mărime din România, având o capacitate de procesare de circa 2,5 milioane de tone de țiței pe an, celelalte două fiind Brazi Petrom și Petromidia KMG.

Cota de Piață: Petrotel asigură aproximativ 20% din consumul național de carburanți

Rețeaua de Distribuție: Compania operează o rețea extinsă de circa 320 de stații de distribuție a carburanților,  a treia cea mai exinsă din țară

Cifra de Afaceri: Afacerile companiilor Lukoil din România (Petrotel Lukoil și Lukoil România) s-au ridicat la 11 la miliarde de lei, în 2024

Impact Social: Activele Lukoil asigură 3.500 de locuri de muncă, atât direct la rafinărie, cât și în rețeaua de distribuție.

Sancțiunile americane vizează entitățile controlate de Lukoil, amenințând să blocheze relațiile de afaceri cu acestea începând cu data limită de 21 noiembrie. Deși Lukoil nu a fost sancționată de Uniunea Europeană (într-o primă etapă), sancțiunile SUA au un impact global, punând în pericol continuitatea operațională.

Grupul rus a fost astfel forțat să anunțe intenția de a-și vinde activele internaționale, inclusiv cele din România. Această necesitate de vânzare rapidă, sub constrângerea termenelor SUA, creează o situație extrem de riscantă pentru România. Deja vânzarea Lukoil către traderul Gunvor, controlat de un suedez și un rus, a eșuat pe motiv că rusul este considerat prea apropiat de Vladimir Putin.

Dacă nu se găsește un cumpărător agreat de americani sau dacă procesul de vânzare se blochează (așa cum s-a întâmplat deja cu o ofertă a traderului Gunvor, respinsă de OFAC), rafinăria ar putea fi nevoită să-și oprească activitatea.

Situația este complicată de existența unor litigii penale și civile în care statul român solicită Lukoil despăgubiri și datorii de sute de milioane de euro (dosare de evaziune fiscală și spălare de bani). O vânzare sau un blocaj necontrolat ar putea lăsa statul român fără pârghii pentru recuperarea acestor sume.

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunțat, marţi seară, că România „trebuie să preia controlul” asupra Lukoil și că Guvernul lucrează la legislația pentru conformarea cu sancțiunile americane și pentru continuitatea activităților companiei.

„Protejăm securitatea energetică a României şi aplicăm ferm sancţiunile internaţionale ce vizează Lukoil. Colegii mei din Ministerul Energiei lucrează în continuare, împreună cu toate autorităţile relevante, la crearea legislaţiei care să asigure, pe de o parte, conformarea deplină cu regimul de sancţiuni stabilit de Statele Unite, iar pe de altă parte, continuitatea activităţilor de rafinare ale Petrotel Ploieşti, precum şi de comercializare a produselor petroliere, fără a periclita aprovizionarea pieţei naţionale de combustibili”, a scris, marţi seară, pe Facebook, ministrul Energiei, Bogdan Ivan. Acesta a anunțat că nu va cere prelungirea termenului fixat de autorităţile americane: „O spun răspicat: nu voi solicita prelungirea termenului de 21 noiembrie fixat de autorităţile americane. Mai mult, voi susţine replicarea şi aplicarea unitară a sancţiunilor iniţiate de SUA la nivelul întregii Uniuni Europene”.

La rândul său, președintele Nicușor Dan a abordat problema Lukoil, arătând că statul român ar putea prelua pe termen scurt afacerile rușilor din România.

“În linii mari, Lukoil are în România o rafinărie și vreo 100 de benzinării (320 – n.r.), asta este activitatea lor comercială în România. Ponderea nu este foarte importantă, importantă este rafinăria. Este închisă pentru mentenanță, urmând să fie redeschisă în câteva săptămâni. Faptul că e închisă nu afectează fluxul, însă pe termen mediu și lung, dacă ea nu ar mai procesa, ne-ar obliga să importăm mai mult. Ca să spun ceva la un nivel grosier, superficial: Pe de-o parte nu există riscul ca ea să fie preluată de cineva, o firmă paravan a Rusiei, pentru că avem o comisie care evaluează vânzările de companii care au interes strategic. Bineînțeles că există un interes ca ea să fie preluată, însă nimic nu ne obligă să ne grăbim cu procesul ăsta. Există și varianta, care are nevoie de cadru normativ special, ca pe o perioadă limitată să fie preluată de statul român”.

Orice preluare a unui activ strategic, cum este Rafinăria Petrotel, necesită avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Statul poate bloca o tranzacție sau poate impune condiții stricte noului cumpărător, în special dacă acesta provine din afara UE sau are legături cu entități sancționate.

Rămâne problema datoriilor, pentru că un potențial cumpărător ar trebui să preia și obligația de plată a acestora.

În cazul în care rafinăria Petrotel și rețeaua de distribuție Lukoil ar fi paralizate, impactul ar fi imediat pe piața internă. În primul rând, vorbim despre reducerea ofertei interne. Pierderea unei capacități de rafinare de 20% ar crea un deficit structural. Apoi, vine problema creșterii dependenței de importuri: Golul ar trebui acoperit integral din importuri, ceea ce este mai costisitor și poate fi influențat de crizele regionale.

O ofertă internă redusă și dependența crescută de importuri ar exercita o presiune puternică de creștere asupra prețurilor la pompă pentru benzină și motorină, amplificând inflația. Totuși, analiștii din energie cred că celelalte două rafinării mari ale țării, Petrobrazi (OMV Petrom) și Petromidia (Rompetrol/KazMunayGas), ar putea suplini majoritatea cererii. Riscul principal este dat de perioada de tranziție și de incertitudinea pieței.

Pentru a preveni un blocaj catastrofal și a asigura securitatea energetică, Guvernul României analizează mai multe opțiuni, dintre care cele mai radicale sunt:

– Preluarea Controlului Operațional: Soluția preferată de autorități, modelată după exemplul Germaniei (care a preluat în administrare rafinăria PCK Schwedt deținută de Rosneft). Aceasta ar permite statului să numească un administrator special pentru a menține rafinăria și benzinăriile funcționale. Ministrul Energiei a anunțat deja lucrul la un cadru legislativ în acest sens.

– Naționalizarea (Ultima Opțiune): Aceasta ar fi cea mai drastică soluție, considerată „ultima opțiune” din cauza implicațiilor juridice și financiare complexe. Naționalizarea ar putea genera litigii internaționale costisitoare, deși ar asigura controlul total asupra activelor critice.