Megasurpriză la Durban

Atacanţii de milioane ai super-Spania nu au reuşit să desfacă „lacătul elveţian” (denumire dată acum 46 de ani sistemului de apărare imprimat elveţienilor de către antrenorul italian Alfredo Foni). Spania, echipa cu cei mai galonaţi jucători, a cedat în faţa unei echipe de valoare medie, Elveţia, într-un joc pe care l-a dominat autoritar, dar fără […]

Megasurpriză la Durban

Atacanţii de milioane ai super-Spania nu au reuşit să desfacă „lacătul elveţian” (denumire dată acum 46 de ani sistemului de apărare imprimat elveţienilor de către antrenorul italian Alfredo Foni). Spania, echipa cu cei mai galonaţi jucători, a cedat în faţa unei echipe de valoare medie, Elveţia, într-un joc pe care l-a dominat autoritar, dar fără […]

Atacanţii de milioane ai super-Spania nu au reuşit să desfacă „lacătul elveţian” (denumire dată acum 46 de ani sistemului de apărare imprimat elveţienilor de către antrenorul italian Alfredo Foni). Spania, echipa cu cei mai galonaţi jucători, a cedat în faţa unei echipe de valoare medie, Elveţia, într-un joc pe care l-a dominat autoritar, dar fără să reuşească să înscrie. Deşi au asediat în permanenţă careul advers, spaniolii au avut doar trei situaţii clare de gol, în timp ce elveţienii au trecut doar de cinci sau şase ori linia de centru şi au avut în afara golului încă o ocazie imensă. Până la acest joc, Spania a câştigat 30 de meciuri împotriva Elveţiei şi alte şase s-au încheiat la egalitate.

Încă din primul minut al jocului, ibericii s-au instalat în jumătatea adversă şi au pus presiune – fără să forţeze însă – pe careul advers. În primele 45 de minute, elveţienii s-au apărat pe două rânduri, aglomerând la maxim partea centrală. A fost o capcană pentru spanioli, lăsarea mai liberă a flancurilor. Jucătorii „furiei roja” au acţionat în majoritatea timpului pe aripi (fundaşul dreapta Serjio Ramos a fost mai mult extremă), abuzând fie de centrări, scoase cu uşurinţă de masivii fundaşi ai Elveţiei, fie au căutat, prin driblinguri în cascadă, să-şi creeze poziţii de gol.

Practic, se poate spune că prima repriză a semănat cu una de handbal, dar jucată la o singură poartă. O singură ocazie clară au avut spaniolii în prima repriză, în minutul 27, când Pique din 6-7 metri este blocat in extremis de portarul Benaglio. În prima parte a jocului elveţienii nu au contat deloc în atac, trecând doar de două ori centrul terenului şi având o singură ocazie, la o lovitură liberă uşor acordată de arbitru. Oricum, elveţienii nu puteau emite pretenţii în atac atât timp cât cel mai bun vârf al lor din ultimii 10 ani era în tribună, accidentat. Un alt jucător emblematic al elveţienilor, Sanderos, a fost obligat şi el să plece mai repede (min. 36) spre vestiar, în urma unei autoaccidentări.

Repriza a doua s-a desfăşurat după acelaşi scenariu. Spania a stat 45 de minute din 50 în terenul advers, de pe aripi a plouat cu centrări, majoritatea respinse cu lejeritate de înalţii apărători elveţieni, iar când aceştia au fost depăşiţi, loviturile cu capul ale spaniolilor nu au reprezentat un pericol pentru portar. La prima trecere de centrul terenului din această repriză a spaniolilor – min. 52 – în urma unui „carambol” tipic biliardului, mingea ajunge la Fernandez şi este 1-0 pentru Elveţia.

Antrenorul spaniol reacţionează urgent şi îl trimite în teren pe Fernando Torres, cel mai bun atacant iberic al momentului, jocul spaniolilor creşte în rapiditate, dar ocaziile mari de gol nu vin. Elveţienii, pe contraatac, au posibilitatea să facă 2-0, dar bara îi salvează pe spanioli şi tot bara, de la cealaltă poartă însă, se opune egalării la o torpilă a lui Pique. În afară de această unică ocazie clară de gol, spaniolii au mai avut o singură fază fierbinte, când portarul Benaglio a scos o minge din picioarele lui Xavi. Aceasta a fost istoria celei mai mari surprize de până acum a turneului final de la World Cup 2010. Spaniolii sunt acum obligaţi să învingă Chile şi Honduras pentru a se califica în optimi.

Spania, o echipă de 417 milioane de euro

În primii 100 fotbalişti din lume cu cea mai mare cotă de piaţă, Spania are 18 fotbalişti. Dintre cei care au evoluat împotriva Elveţiei îi avem pe: Xavi – 65 milioane euro, Iniesta (60), Torres (50), David Villa (45), David Silva (32), Casillas (32), Xavi Alonso (30), Navas (28), Pujol (28), Ramos (27) Busquets (20). În top 100, unde cu suma cea mai mică -– 18 milioane euro – este cotat Cristian Chivu, nu există nici unul dintre jucătorii elveţieni. În 2009, pentru cel mai bine cotat jucător elveţian, Sanderos (Arsenal Londra), tunarii le-au cerut celor de la Fulham 9,5 milioane de euro, dar transferul a căzut. (S-a realizat marţi 15 iunie a.c., dar Sanderos a plecat la finalista UEFA Europa Cup pe gratis, din poziţie de jucător liber de contract.)

Casetă tehnică

Oraş: Durbam

Stadion: Moses Mabhida

Spania: 1. Casillas (cpt), 3. Pique, 5. Puyol, 6. Iniesta (18. Pedro – min. 77), 7. David Villa, 8. Xavi, 11. Capdevila, 14. Xabi Alonso, 15. Serjio Ramos, 16. Sergio Busquets (9. Torres – min. 60), 21. Silva (22. Navas – min. 60).

Antrenor: Vicente Del Bosque

Elveţia: 1. Benaglio, 2. Lichtsteiner, 4. Senderos (5. Bergen – min. 36), 6. Huggel, 7. Barnetta (22. Eggimann – min. 92), 8. Inler (cpt), 10. Nkufo, 13. Grichting, 16. Fernandes, 17. Ziegler, 19. Derdiyok (15. Yakin – min. 79).

Antrenor: Ottmar Hitzfeld

Arbitru: Howard Webb (Anglia)

Liniori: Darren Cann şi Michael Mullarkey (Anglia)

Al patrulea oficial: Martin Hansson (Suedia)

Marcator:

0-1 (min. 52) – Fernandez.

Cartonaşe galbene: Grichting, Ziegler, Yakin, Benaglio.

Cornere: 12 (Spania) – 3 (Elveţia)

şuturi la poartă: 24 – 8

Pe spaţiul porţii 8 – 3

Posesie: 63% – 37%

Honduras – Chile 0-1 (0-1) – victorie după 48 de ani

16 iunie 1962. Santiago de Chile, Estadio Nacional, ora 18.46. Aproape 70.000 de spectatori sunt în delir. În minutul 90, mijlocaşul chilian Rojas înscrie în poarta iugoslavului Soskic şi echipa ţării organizatoare a turneului final obţine medalia de bronz, cea mai mare performanţă sportivă a statului sud-american.

16 iunie 2010. Africa de Sud, Nelspruit, Mbombela Stadium. Ora 17,23 (ora României). Chile câştigă meciul din grupa H cu Honduras cu scorul de 1-0. Este prima victorie obţinută la un turneu final de sud-americani, după strălucita victorie de acum 48 de ani.

Chile a mai participat între timp la turneele finale din 1966, 1974, 1982 şi 1998, a jucat 13 meciuri, 6 terminându-le la egalitate, în celelalte 7 fiind învinsă.

Meciul cu Hoduras nu a avut o istorie deosebită: a fost la discreţia chilienilor, scorul nereflectând fidel situaţia de pe teren.

Prima repriză a fost controlată autoritar de chilieni. Posesia balonului este sugestivă: 67% la 33% pentru sud-americani. Faptul că scorul a fost doar de 1-0 la pauză s-a datorat fie intervenţiilor bune ale apărătorilor hondurieni în situaţii-limită, fie erorilor ofensivei chiliene, pasa decisivă, în apropierea porţii adverse, fiind deficitară. În câmp însă, chilienii au fost „stăpâni”, arareori permiţând adversarului să le ameninţe careul şi poarta. Honduras a avut o oportunitate de a egala în minutul 45+1, în urma unei lovituri libere de la 33 de metri, uşor acordată de arbitru. Nunez a executat bine lovitura, dar portarul Bravo a scos de sub bară.

În cel de-al doilea mitan, meciul a avut aceeaşi desfăşurare. Chilienii au dominat categoric, au avut patru mari ocazii de gol, dar carenţele de la finalizare au făcut ca tabela de marcaj să rămână încremenită la scorul de 1-0. Cei din Honduras pot mulţumi portarului lor care a avut intervenţii de clasă. Totuşi, în minutul 90+2, în urma unui corner, cei din Honduras au fost aproape de o egalare nemeritată, dar nu au putut profita de o inexactitate a apărării sud-americane.

Casetă tehnică

Oraş: Nelspruit

Stadion Mbombela

Formaţii

Honduras: Valladares, Chavez, Figueroa, Izaguirre, Mendoza, Nunez (Martinez – min. 68), W. Palacios, Alvarez, Guevarra (cpt.), (Thomas – min. 66), Pavon (Welcome – min. 60), Espinoza.

Rezerve: Canales, J. Palacios, Bernardez, D. Suazo, Garcia, Sabillon, Turcios, Escober, Palacios
Antrenori: Reinaldo Rueda (suspendat în urma eliminării în preliminarii la meciul din El Salvador), Alexis Mendoza.

Chile: Bravo (cpt.), Ponce, Isla, Medel, Millar (Jara – min. 52) Carmona, Vidal (Contreras – min. 81), Valdivia (Gonzalez – min. 87), Fernandez, Sanchez, Beausejour.

Rezerve: Fuentes, H. Suazo, Pinto, Estrada, Orellana, Fierro, Tello, Paredes, Marin

Antrenor: Marcelo Bielsa

Arbitru: Eddy Maillet (Seichelles)

Liniori: Evarist Meukouande (Camerun) şi Bechir Hassani (Tunisia)

Al patrulea oficial: Yuichi Nishimura (Japonia)

Marcatori:

0-1 (min. 36) – o minge respinsă din faţa porţii de un fundaş hondurian ricoşează din Beausejour în poartă.

Cartonaşe galbene: W. Palacios – Fernandez, Carmona

Cornere: 4 (Honduras) – 6 (Chile)

şuturi la poartă: 5 – 15

Pe spaţiul porţii 2 – 5

Posesie: 44% – 56%

MVP: Beausejour (Chile)

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.