În această noapte, la ora 23.00 (ora României) se dispută al 216-lea meci oficial dintre Real Madrid şi Barcelona. Cotidianul.ro vă prezintă istoricul El Clasico şi uluitoarele legături dintre un fotbalist de la cele două echipe cu România şi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy.
Se decide Balonul de Aur!
Meciul dintre Real Madrid şi Barcelona este în această seară un El Clasico ceva mai special. În afara bătăliei pentru titlu dintre cele două super-puteri, meciul mai este decisiv şi în ceea ce priveşte viitorul câştigător al trofeului Balonul de Aur FIFA, care se atribuie anual celui mai bun jucător din lume. Cristiano Ronaldo şi Lionel Messi sunt cei doi din care se (mai) bat pentru trofeu. Cine va câştiga „partida” din această seară are şansa cea mai mare să ridice trofeul deasupra capului. Reamintim, Ronaldo a luat în acest an un alt super-trofeu, Gheata de Aur, care se acordă jucătorului cu cele mai multe goluri marcate.
Stadion: Santiago de Bernabeu
Spectatori: sold out
Ora României: 23.00
Transmisie TV: DigiSport 1
Cotă case de pariuri: 1 – 2,45; X – 3,20; 2 – 2,70
Formaţii probabile:
Real: Casillas – Arbeloa, Ramos, Pepe, Marcelo – Xabi Alonso, Diarra, Khedira – Di Maria, Ronaldo, Benzema
Barcelona: Valdes – Alves, Pique, Puyol, Abidal – Xavi, Busquets, Iniesta – Messi, Fabregas, Sanchez
Linii de clasament
1. Real Madrid 14 12 1 1 49-10 37 (acasă: 6 6 0 0 28 – 7 18)
2. Barcelona 15 10 4 1 47- 7 34 (depls: 6 2 3 1 8 – 7 9)
Palmarese
Real Madrid
Anul înfiinţării: 18 martie 1902
31 Titluri de campioană
18 Cupe ale Spaniei
8 Supercupe ale Spaniei
9 Titluri europene (CCE/CL)
2 Cupa UEFA
1 Supercupa Europei
3 Cupa Intercontinentale
FC Barcelona
Anul înfiinţării: 29 noiembrie 1899
21 Titluri de campioană
25 Cupe ale Spaniei
10 Supercupe ale Spaniei
4 Titluri europene (CCE/CL)
4 Cupa Cupelor
3 Cupa UEFA
1 CM al cluburilor
All Time în „La Liga”
Real Madrid 80 (participări) 2.534 1.475 521 538 5.285 – 2.915 3.838 puncte
Barcelona 80 (participări) 2.534 1.407 529 598 5.233 – 2.925 3.709 puncte
Meciuri jucate în toate competiţiile: 215
Victorii Real Madrid: 86
Victorii Barcelona: 84
Egaluri : 45
Goluri Real Madrid: 354
Goluri Barcelona: 347
Primul meci oficial: Real Madrid – Barcelona 1-3 (Cupa Spaniei); 1902
Bilanţ general în campionat
De trei ani de zile, Real Madrid nu a mai învins Barcelona în Campionat. Din 7 mai 2008, Real Madrid nu a mai cunoscut gustul victoriei în meciurile de campionat contra rivalei din Barcelona. 5 victorii consecutive ale catalanilor şi un egal, acesta este bilanţul ultimelor 6 întâlniri. Nici în celelalte competiţii madrilenii nu stau mai bine. În Liga campionilor şi Supercupa Spaniei, în 2011, Barcelona a obţinut 2 victorii, iar 2 meciuri s-au încheiat la egalitate, iar în finala Cupei Spaniei 2011, după 90 de minute scorul a fost egal, 0-0, cei de la Real reuşind să se impună în timpul suplimentar.
Meciuri jucate: 162
Real Madrid – 68 de victorii
FC Barcelona – 63 de victorii
Egaluri – 31
Goluri marcate Barcelona – 252
Goluri marcate Real – 267
Prima victorie: Barcelona – 9 mai 1929; Real Madrid – Barcelona 0-1
Prima victorie: Real – 17 februarie 1929; Barcelona – Real Madrid 1-2
Primul egal: – 1 februarie 1931; Real Madrid – Barcelona 0-0
Cea mai clară victorie: Barcelona – 24 septembrie 1950; Barcelona – Real Madrid 7-2
Cea mai clară victorie: Real – 3 februarie 1935; Real Madrid – Barcelona 8-2
Cele mai multe goluri în El Clasico: 3 februarie 1935; Real Madrid – Barcelona 8-2
10 ianuarie 1943; Real Madrid – Barcelona 5-5
Ultima victorie Barcelona: 29 noiembrie 2010; Barcelona – Real Madrid 5-0
Ultima victorie Real: 7 mai 2008; Real Madrid – Barcelona 4-1
Top Golgheteri El Clasico în campionat
1. Alfredo di Stefano (Real) – 14 goluri; (a jucat la Real între anii 1953 – 1964)
2. Raul (Real) – 11 goluri; (1994 – 2010)
3. Cezar (Barcelona) – 12 goluri; (1939 – 1955)
4. Gento (Real) – 10 goluri; (1953 – 1971)
5. Puskas (Real) – 9 goluri; (1958 – 1966)
6. Santillana (Real) – 9 goluri; (1971 – 1988)
După „catastrofe” a venit imediat „replica”
Nici Realul şi nici Barcelona nu s-au putut bucura prea mult după victoriile cele mai zdrobitoare pe care şi le-au administrat reciproc. Pe 3 februarie 1935, Real obţine cea mai categorică victorie din campionat asupra catalanilor: 8-2. (În ediţia de campionat 1934/35, madrilenii au administrat şi un usturător 7-2 şi celeilalte echipe din Barcelona, RC Espanyol.) După numai două luni şi jumătate, s-a jucat returul şi Barcelona a câştigat cu un sec 5-0.
Pe 24 septembrie 1950, Barcelona „distruge” Realul cu 7-2. În retur, pe 14 ianuarie 1951, madrilenii se revanşează cu 4-1, şi tot în 1951, pe 11 noiembrie, în următoarea ediţie de campionat „plusează” cu un 5-1.
Deşi pe parcursul a 83 de ani, în campionat, cele două rivale s-au „măcelărit” de nenumărate ori cu scoruri categorice (Real a „dat” de trei ori 4-0, de tot atâtea ori 5-1, şi a avuz un 5-0 şi un 6-1, iar Barcelona a ripostat cu un 4-0, un 5-1, cinci de 5-0 şi un 6-2), supărările cele mai mari s-au înregistrat în 1960, în Cupa Campionilor Europeni. Prima „afectată”, Barcelona. În semifinalele ediţiei 1959/60, o super-echipă a Barcelonei (anterior catalanii eliminaseră pe AC Milan şi Wolverhamton) cu un atac de 5 stele, compus din ungurii Kocsis şi Czibor, cehul Kubala, şi spaniolii Suarez şi Martinez, pierdea ambele manşe în faţa unui Real Madrid uşor uzat, aflat totuşi în drum spre al cincele titlu european consecutiv. A urmat „necazul” din cealaltă tabără. În primul tur al CCE din toamna anului 1960, qvintupla (şi unica până atunci) deţinătoare a trofeului, Real Madrid, era prematur scoasă din competiţie de rivala din Barcelona. (Spania a avut în cele două ediţii ale CCE câte două echipe, Barcelona în calitate de campioană a ţării, iar Real în calitate de câştigătoare a CCE – n.a.)
33 de jucători au evoluat la ambele echipe
Primul „trădător”, socrul unui român din zona Moldovei
De-a lungul anilor, un număr de 33 de jucători au evoluat în ambele echipe. De la FC Barcelona la Real Madrid au trecut 21 de jucători, dintre care 17 direct, iar alţi patru după ce au evoluat şi la terţe echipe.
De la Real la Barcelona au trecut 12 jucători, dintre care doar 3 au schimbat direct tricoul alb cu cel blau-grana.
Primul transfer între cele două cluburi a avut loc în 1902, catalanul Alfonso Albeniz trecând la nou înfiinţata Real Madrid. Despre Albeniz se ştiu următoarele lucruri: s-a născut pe 1 ianuarie 1886 ; prin 1913 îl găsim în corpul arbitrilor spanioli. După ce a pus ghetele în cui a devenit diplomat de carieră, fiind printre altele ambasador în Belgia; în 1920 i se naşte o fată, Diane. Aceasta se mărită în 1937 cu Andre Ciganer, pe numele real Aron Chuganov, un evreu român născut în 1998 în oraşul Bălţi din Basarabia, unde au ajuns părinţii lui, originari din zona Iaşiului. Aron (Andre) a emigrat în Spania la vârsta de 13 ani! Fiica rezultată din căsătoria Dianei cu Andre, deci nepoata fostului fotbalist de la Barcelona şi Real Madrid, Cecilia Anbeniz-Ciganer, a fost între 1996 şi 2007 soţia lui Nicolas Sarkozy, fiind pentru puţine luni prima doamnă a Franţei.
Figo şi Luis Enrique n-au fost iertaţi de suporteri
Prima venire de la Madrid la Barcelona s-a înregistrat în 1905, fiind vorba de Luciano Lizarraga. Nici el şi nici primul „trădător” din cealaltă tabără nu a rupt gura târgului la noua echipă.
Primul nume sonor care a jucat la ambele echipe a fost legendarul portar Ricardo Zamora, unul dintre cei mai mari apărători ai buturilor din lume, Zamora a jucat la Barcelona între 1919 şi 1922, după care până în 1930 a evoluat la echipa unde a debutat, Espanyol Barcelona. Între 1930 şi 1936 a apărat poarta celor de la Real Madrid.
Alte nume mari care au trecut dintr-o parte într-alta; de la Barcelona la Real: Josep Samitier (1932), Evaristo (1962), Bernd Schuster (1988), Michael Laudrup (1994), Miguel Soler (1995 – via FC Sevilla), Luis Figo (2000), Ronaldo („originalul”, 2002 – via Internazionale Milano), Javier Saviola (2007) – ultimul care a lăsat Barcelona pentru Madrid; De la Real la Barcelona, numele grele au fost: Lucien Muller (1965), Gheorghe Hagi (1994 – via Brescia), Robert Prosinecki (1995 – via Oviedo), Luis Enrique (1996) şi Samuel Eto’o (2004 – via Mallorca) – utimul trecut de la Real la Barcelona.
Dintre toate trecerile de la Barcelona la Real, şi invers, două nu au fost nici până în ziua de astăzi iertate de suporteri. Astfel, Figo, ori de câte ori a revenit pe Camp Nou, nu doar cu Real Madrid, dar şi cu Internazionale Milano, a fost huiduit copios la fiecare atingere de minge. De acelaşi tratament s-a bucurat, de această dată la Madrid, Enrique, suporterii Realului neiertându-i niciodată că a plecat la marea rivală.
Un alt jucător care a generat „probleme” a fost Samuel Eto’o. Numai că nu el a devenit „ţintă” a suporterilor Realului, ci conducerea madrilenilor. Acesteia i s-a reproşat că a avut un diamant în mână şi nu l-a păstrat. Într-adevăr, camerunezul a fost legitimat la Real între 1997 şi 2000, dar a jucat doar trei meciuri, fiind mai tot timpul împrumutat la alte echipe, iar în 2000 a fost cedat definitiv celor de la Mallorca, unde a explodat şi a devenit o vedetă mondială.
Scandalul Di Stefano a amplificat rivalitatea Real – Barcelona
Uriaşul jucător care a fost Alfredo Di Stefano – unul dintre foarte puţinii fotbalişti din lume care au evoluat la nivel înalt până la 40 de ani – era să intre şi el în categoria celor care să joace şi la Real şi la Barcelona. Şi chiar într-un mod cu totul şi cu totul original. Câte două sezoane la Barcelona, câte două sezoane la Real, şi tot aşa. Cum s-a ajuns aici. În urma unui scandal de zile mari, care a mărit tensiunile dintre cele două cluburi. Transferul din Columbia (unde juca la Millonarios Bogota) în Spania al argentinianului Di Stefano, bate scenariile multor filme „tari”. În 1952, ambele cluburi au obţinut semnătura lui Di Stefano. Primul a fost FC Barcelona, iar intermediarul care a rezolvat problema a fost scouterul Josep Samitier, el însuşi un fost jucător mare al Barcelonei, trecut în 1932 la Real, unde însă a devenit rezervă de lux. Cei de la Millonarios Bogota nu au vrut iniţial să-l cedeze pe Di Stefano, invocând că el aparţine de River Plate. În urma presiunilor politice venite din partea unor conducători cu relaţii sus puse ai echipei Independiente Santa Fe (rivala celor de la Bogota, care dorea slăbirea acesteia), Millonarios este de acord cu transferul. Serviete cu bani au ajuns atât la Bogota, cât şi la Santa Fe. Ei bine, Samitier a jucat rolul agentului dublu şi astfel şi Realul a obţinut semnătura lui Di Stefano. Scandalul degenerând, FIFA a venit cu o solutie sui-generis: Di Stefano să joace alternativ, câte două sezoane atât la Barcelona, cât şi la Real. Decizia FIFA provoacă furtună la Barcelona şi conducerea clubului demisionează în bloc. Realul profită şi susţine că a obţinut semnătura argentinianului de la o altă aripă a conducerii Barcelonei şi că şefii catalanilor au luat voluntar decizia de a renunţa la soluţia propusă de FIFA.
