Lupta împotriva corupției este una dintre preocupările predilecte ale societăților est-europene de după prăbușirea regimurilor comuniste. Nu doar în România, ci și în celelalte state din zonă, aceasta a devenit, totodată, una dintre principalele teme ale discursului politic.
Pentru aproape toate statele ieșite din fostul bloc sovietic, ambițiile apropierii de lumea vestică și de UE au însemnat și asumarea instituirii statului de drept, a domniei legii și, implicit, a reducerii nivelului de corupție.
Pete pe tabloul anticorupție
Apariția în aceste state a unor parchete special înființate pentru a investiga fapte de corupție a livrat numeroase nume de oameni politici corupți. Nu doar în România au picat, rând pe rând, capete de instituții din cauza unor astfel de suspiciuni. Zgomotele de cătușe au generat de fiecare dată spectacole mediatice.
La noi, tabloul anticorupției pare să se zugrăvească cu asiduitate și fără întrerupere. Ce-i drept, România de după 1989 a generat suficient material și multe personaje, încât opera să poată fi continuată și de-acum înainte pentru mult timp. Însă, de multe ori, pe lângă nuanțele care ar trebui să sugereze curățarea vieții publice de flagelul corupției, în tablou apar și pete.
Criticii luptei anticorupție din România – de cele mai multe ori, oameni suspectați la rândul lor de corupție – încearcă să discrediteze eforturile DNA la fel de asiduu pe cât DNA încearcă să-i agațe. Nu de puține ori, erorile procedurale au dat apă la moară acestor critici. Obținerea de declarații din partea unor martori în schimbul imunității, arestările preventive pe bandă rulantă urmate de verdicte de nevinovăție, scurgerile în presă ale unor interceptări sau transcripturi, dar și protocoalele încheiate de DNA cu SRI, care au dat naștere vestitelor sintagme „Binom“ și „stat paralel“, sunt pete inestetice pe acest tablou al anticorupției.
„Urzeala înregistrărilor“
Printre cele mai recente scandaluri care leagă lupta anticorupție de practici dubioase din partea diferitelor instituții este şi cel care îl are în centru pe ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan. Anunțul descoperirii de către aceasta a unui dispozitiv de înregistrare în apartamentul în care locuiește a dus cu gândul, din nou, la „Binom“ și „stat paralel“.
„Am găsit un dispozitiv de înregistrare într-una dintre camerele apartamentului în care locuiesc. Dispozitivul l-am găsit într-o priză de telefon, nu era la vedere. Era conectat la o sursă de alimentare şi avea şi o baterie“, declarase Carmen Dan la o televiziune. „Era un dispozitiv, nu ştiu dacă era sofisticat sau simplu, era un dispozitiv activ. Este în acest moment la laborator, la poliţie; se fac verificări. Nu am studiat dispozitivul, nu ştiu care sunt caracteristicile, colegii mi-au spus că e un dispozitiv de înregistrare audio“, a continuat ministrul de Interne.
Purtătorul de cuvânt al SRI, Ovidiu Marincea, a venit cu o declarație parcă desprinsă din filmele de comedie. „SRI nu spionează și nu înregistrează pe ministrul de Interne din România, pentru numele lui Dumnezeu. SRI este un serviciu de contraspionaj, SRI îi prinde pe spioni. SRI nu folosește tehnică descoperibilă de persoane neautorizate. În acest caz, care este un caz extrem de grav, când un membru CSAT găsește în locuința sa un dispozitiv de înregistrare, SRI se va implica întru totul, până la capăt. Vom acorda sprijinul ministrului de Interne și acest lucru l-am comunicat ministrului. Asta exclude orice fel de implicare anterioară a Serviciului. Directorul SRI a vorbit deja cu Carmen Dan, iar SRI va pune la dispoziție tot ce este nevoie pentru desfășurarea anchetei.“
Experiența poloneză
Românilor le-a plăcut de multe ori să-și compare statul cu Polonia. Urcată în trenul Uniunii Europene în 2004, atunci când România a pierdut ultimele vagoane – imputându-i-se, printre altele, inclusiv nivelul corupției –, Polonia a fost privită de români, de multe ori, precum vecina de la două case mai la deal, puțin mai vrednică, puțin mai ambițioasă, căreia i-a mers un pic bine. Însă probleme similare, cu răsunete la fel de zgomotoase, are și Polonia.
În iunie 2015, trei miniștri ai guvernului polonez și președintele parlamentului au demisionat în urma unui scandal comparat la vremea respectivă cu „afacerea Watergate“ din SUA. Demisiile celor patru, membri ai partidului Platforma Civică, au venit după apariția în presă a unor înregistrări din perioada 2013-2014. Aceștia fuseseră înregistrați într-un restaurant din Varșovia, în timp ce discutau împărțirea funcțiilor, dar și chestiuni private.
Conținutul înregistrărilor i-a șocat pe polonezi, dar și întreaga lume deopotrivă. Printre „vrăbiuțele“ zburate din gura unuia dintre participanții la întâlnirea din restaurant, apăreau afirmații controversate despre relațiile cu Statele Unite, despre premierul Marii Britanii din acea perioadă, David Cameron, dar și despre relațiile cu Germania și Rusia. Președintele parlamentului Poloniei, Radek Sikorski, a putut fi auzit spunând despre David Cameron că este un „incompetent“, iar despre alianța Poloniei cu SUA, ca fiind „lipsită de valoare“.
Din amploarea internațională a scandalului, cauzată de afirmațiile auzite în înregistrări, au fost trecute anumite aspecte. Printre acestea, faptul că în Polonia înregistrarea unor conversații private este ilegală, dar și demiterea șefului de cabinet a prim-ministrului, însărcinat cu serviciile secrete, în urma suspiciunilor din jurul modului în care au fost făcute și scurse înregistrările în cauză.

Jocuri pe placul Rusiei
Acest tip de picaje în derizoriu ale luptei anticorupție din statele ieșite de sub influența rusească de mai puțin de treizeci de ani dă apă la moară tocmai Rusiei. „După cum ştiţi, există ţări care aspiră la roluri de conducere pe plan mondial sau, ca să fiu mai precis, la dominaţie mondială, care au început să înfiinţeze aşa-numite comisii anticorupţie. Aceste instituţii guvernamentale paralele sunt folosite mai degrabă pentru un scop diferit, cel de înscenare a unor acte de manipulare în politica internă. Desigur, Rusia nu ar tolera niciodată crearea a ceva de acest fel, dar, în unele ţări, inclusiv în Europa de Est, structuri similare au fost deja formate“, a declarat Vladimir Putin în primăvara acestui an.
Asta si face: cauta spioni. Oricine poate fi spion. Ministrii nu pot fi spioni?