Madam Calomfirescu zice: În aceste clipe când nesiguranţa şi panica încep să pună stăpânire pe mediul politic şi de afaceri din România, mulţi manageri, patroni, întreprinzători şi antrepenori sau oficiali din administraţie descoperă cu surprindere unde au greşit. Greşeala are un nume deloc greu de pronunţat: irosirea resurselor.
Gică de la sculărie zice: Mulţi au aruncat bani în vânt pe campanii de comunicare, de marketing ochioase dar fără impact. Mulţi au confundat tehnicile de marketing cu cele de PR sau nu au înţeles când trebuie să faci marketing şi când trebuie să faci PR. Partidele politice la fel, s-au prostit cu toatele, foarte tare.
Temistocle Popa zice: S-au irosit bani pentru programe de training scumpe, angajaţii vânzolindu-se de colo, colo titraţi, certificaţi de unele firme nu pentru ele ci pentru alte firme. Comunicarea în interiorul companiilor a fost defectuoasă, de obicei. Comunicarea cu mediul de afaceri a fost defectuoasă. Iar politicienilor nici că le pasă de oamenii de afaceri, așa să știți. Doar dacă le bagă ceva în buzunar.
Madam Protopopescu zice: Multe firme s-au bazat în continuare, eronat, pe cunoaşterea clientului şi nu au fost atente la mişcările concurenţilor de pe piaţă. Alte firme nu au reuşit să comunice în mod eficient cu publicul lor. Din aroganţă, din indiferenţă, din nesăbuinţă. Guvernul, aidoma, țara asta e pe chituci.
Bebe de la Arsenal zice: Imaginea Personala? Tine de managementul comunicării personale! Managementul comunicării? Artă grea, știinţă secretă, magie curată. Să ştii să construieşti comunicare nu e treabă uşoară. Multă lume confundă vizibilizarea cu comunicarea. Aici se păcălesc lesne companiile. Dar și partidele politice!
Madam Calomfirescu zice: Sunt firme de advertising care vând vizibilizare pe post de comunicare. Uite, de exemplu Mikey Mouse! Dar și partidele politice îl vând pe Mikey Mouse, ceva de speriat! Cacealma! Fentă! Gargară! Una e să faci să fie văzut şi alta e să vinzi brandul. Managementul comunicării nu e la îndemâna oricui.
Titi Argint zice: În lumea auto, de exemplu, s-a încetăţenit deja ideea că trebuie reduse bugetele de comunicare. Dar de fapt managerii din lumea auto vorbesc despre reducerea bugetelor de vizibilizare. Dacă reduci comunicarea, te-ai ars. Dar guvernul, nici că-i pasă! Să nu se taie șpăgile, asta vrea guvernul!
Temistocle Popa zice: Criza economică impune schimbarea strategiilor de comunicare. Cei ce nu vor învăţa acest lucru vor arunca mai departe banii pe fereastră bălăcindu-se în băltoaca unor proiecte de advertising ochioase dar fanteziste şi nefuncţionale. Mikey Mouse este desuet. Nici cu Ivan Turbincă nu ne mai merge, fraților!
Madam Protopopescu zice: Beau un singur fel de lapte bătut! Nu pot să bag în mine, o grămadă de branduri lăptoase care mai de care mai pântecoase. Aşa că tre să aleg între brandul X sau brandul Y. Iar celelalte, celelalte care rămân? Ce vor să-mi comunice? Cum mă ademenesc? Marketerii lor încă n-au aflat. Nu-s de focusat în nici un fel. A, dar uite, pe blocuri s-a iţit o nouă campanie outdoor. Crezi c-a observat-o careva? Nicidecum! Oamenii stau cu ochii pe impozite! dar gesturile de pe afișe crezi că le observă cineva? Mai apoi, votez un singur partid! Nu pot vota două! Votează careva două partide în același timp? Vreau să aud!
Bebe de la Arsenal zice: Nu înţeleg de ce firma X se încăpăţânează să arunce banii pe campanii outdoor ridicole. Ecranele de toate felurile, pasajele, blocurile, parcările, hotelurile, gangurile, stâlpii, vitrinele, zidurile, maşinile sunt pline cu comunicări de toate felurile, undele radio, telefoanele mobile, întâlnirile, la fel. Dar câte dintre aceste comunicări chiar comunică ceva interesant, de luat în seamă? Facem risipă de comunicare. Firmele fac risipă de comunicare, partidele politice la fel. Anual se pierd miliarde de dolari pe planeta asta mică, mică pentru comunicări inutile. În acest timp, se mai aruncă banii în vânt pe proiecte nucleare idioate, pe fiţe geostrategice, pe războaie nedisimulate şi cumplit de costisitoare şi de inutile. Iar politicienii freacă menta în guvern, la parlament, la președinție. Se aude acolo, sus, la stăpânire?!
Și totul a pornit de la nepotu-meu Gigel. El a zis, odată, pe când era soim al patriei, că jura să crească mare și voinic,fara a manca nimic.
De-atunci a început o adevărată nebunie. Un nimic mai frumos decât altul, mai luminos, mai vizibil, mai colorat. S-au făcut studii despre nimic, s-au făcut simpozioane despre îmbunătățirea nimicului. O lume întreagă s-a pus în mișcare pentru nepotul Gigel. Acu s-a oprit un pic că-i pandemie, dar o va lua din nou din loc. Mai sănătoasă și mai deșteaptă, că doar a adunat foarte multe informații despre nimic.
Eu am rămas același desuet. I-am cumpărat lu nepotu-meu o pereche de ochelari. Că a început sa-mbatraneasca și nu mai vedea bine reclamele cu nimicuri de la TV.