Miliardele risipite ale României

România plătește milioane de euro pentru absolvenți de facultate care părăsesc țara, datoriile istorice ale rafinăriei Petromidia au fost restituite doar în parte, alcoolul vândut la târgurile organizate de stat nu este fiscalizat, creanțele externe sunt în ceață, investiția uriașă din Ucraina făcută de autoritățile comuniste consumă și azi, deși totul s-a transformat în fiare vechi, iar surplusul de emisii de dioxid de carbon ne-a adus fix zero cenți când puteam să încasăm 3 miliarde de euro. Sunt bani la care statul român a dat cu piciorul și continuă să o facă.

Din 10 oameni care pleacă în străinătate, 6 au liceul sau școala de maiștri, 3 au opt clase și 0,6 au terminat o facultate. Pentru toți aceștia statul român a plătit pregătirea, însă beneficiarii forței de muncă sunt statele unde ajung toți acești români.

Un studiu efectuat de Organizația Mondială a Sănătății arată că din 2007 până azi au plecat 43.000 de absolvenți de cursuri superioare de medicină, pentru care statul a cheltuit 770 milioane de euro, adică 81.000 de lei pe absolvent, fără rezidențiat, care presupune alte sume consistente.

Academia Română a propus recent scăderea exodului creierelor prin obligarea absolvenţilor de facultate care au studiat pe locuri subvenţionate de la buget să muncească în ţară pe o perioadă egală cu durata studiilor universitare, iar în caz contrar, să restituie banii cheltuiţi de stat pentru pregătirea lor.

Cea mai proastă investiție externă

România plătește anual aproape 1 milion de euro în combinatul ucrainean Krivoi Rog, unde deține 27% din capital. Banii sunt utilizați pentru finanțarea lucrărilor de întreținere și pentru serviciile de pază. Implicarea țării noastre în construcția combinatului ucrainean datează de pe vremea Uniunii Sovietice, iar partea ei de investiții s-a ridicat la peste 800 de milioane de dolari. Suma respectivă s-a dus pe Apa Sâmbetei, pentru că lucrările de construcție au fost sistate după dezmembrarea URSS, astfel încât, 20 de ani după aceea, nu s-a mai întreprins nimic la combinat. Conform împărțirii după căderea colosului comunist, Ucraina a primit 56,8% din acțiuni, România – 27% și Slovacia – 18,2%.

Furturile de fiare, țevi, componente din rețeaua electrică sau macarale sunt la ordinea zilei, în pofida așa-zisei paze plătite de români. România s-a alăturat investiției din Ucraina, prin decizia lui Nicolae Ceaușescu, pentru a alimenta cu minereuri combinatul siderurgic de la Galați. Autoritățile de la București preconizau să-și recupereze investiția prin importul de palete de la Krivoi Rog, însă pentru acest lucru trebuia îndeplinită o condiție fundamentală, și anume finalizarea construcției unității.

Țara noastră nu a reușit să-și ducă planul până la capăt, fiind realizate aproape 90% din lucrări, iar Ucraina a abandonat la rândul ei partea de construcție ce-i revenea. Mai mult, câteva state care s-au raliat inițial proiectului au ieșit din joc și Kievul a refuzat să mai recunoască investițiile de până atunci. Ca să recupereze creanța de 800 de milioane de dolari, statul român l-a însărcinat pe Lakshmi Mittal, direct interesat de soarta paletelor de la Krivoi Rog.

România, singura ţară europeană care nu şi-a valorificat certificatele verzi

Datornicii uitați ai României

Creanţele României provenite din operaţiunile de export, cooperare economică internaţională şi alte acţiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989, erau de 868.872.778,13 dolari SUA pe relaţia devize convertibile, 1.437.905.280,98 ruble transferabile pe relaţia ruble transferabile şi alte sume în diverse valute.

Acţiunile în urma cărora au rezultat sumele menţionate s-au desfăşurat în baza unor acorduri comerciale şi guvernamentale de credit pe termen mediu şi lung, încheiate de statul român cu alte state, în principal din Africa, Asia şi America Latină înainte de 31 decembrie 1989. Din suma totală de 868,8 milioane dolari SUA pe relaţia devize convertibile, 627,5 milioane dolari SUA (72,2%) reprezintă creanţe soluţionate şi reglementate prin semnarea unor acorduri la nivel guvernamental, aprobate prin hotărâri ale guvernului şi care se află în diferite stadii de încasare (Irak, RD Congo, RPD Coreeană, Guineea, Mozambic); 241,3 milioane USD (27,8%) reprezintă creanţe care nu au fost soluţionate până în prezent (Sudan, Libia, Nigeria, R. Centrafricană, Somalia şi Tanzania).

Combinatul de Îmbogăţire a Minereurilor Acide de la Krivoi Rog (CIM Krivoi Rog), ridicat lângă localitatea Dolinska – Ucraina, reprezintă cea mai mare investiţie externă a României din toate timpurile. Specialiştii spun că statul român ar avea de recuperat de la vecini circa 2 miliarde de dolari (cu tot cu dobânzi), în contul participării la ridicarea combinatului-fantomă.

Miliardele care ne-au făcut cu ochiul

Agenția Națională pentru Protecția Mediului, instituție aflată în subordinea Ministerului Mediului, nu a gestionat coerent vânzarea surplusului de emisii de dioxid de carbon și a văduvit România de un venit suplimentar de 3 miliarde de euro, se arată într-un raport al Curții de Conturi. Din acest motiv, țării noastre i s-a suspendat dreptul de vânzare a acestor certificate. Pentru că a semnat Protocolul de la Kyoto, România a avut alocată o anumită cotă de poluare cu dioxid de carbon. Din cauză că o parte însemnată din industria autohtonă a căzut după 1990, România utiliza cota alocată și, prin urmare, avea posibilitatea să vândă diferența, sub formă de certificate, altor state care sar de nivelul admis alocat. Un certificat, așa-numitul AAU, este echivalent cu o tonă de CO2 emisă în atmosferă. Vânzarea acestora trebuia făcută de Executivul român fără intermediari. Însă ani întregi niciun partid care s-a aflat la putere n-a mişcat un deget pentru a reglementa destinaţia sumelor provenite din tranzacţii, o condiţie obligatorie pentru o vânzare de certificate de emisii poluante.

În respectivul raport al Curții de Conturi se arată că România s-a angajat, în cadrul Protocolului de la Kyoto, ca, pentru perioada 2008-2012, cantitatea de dioxid de carbon emisă anual de operatorii economici poluatori să fie mai redusă cu 8% față de 1990, fapt pentru care i-au fost alocate 1.279.835.099 certificate de gaze cu efect de seră. Acestea reprezintau dreptul României de a emite, în perioada 2008-2012, o cantitate de 1.279.835.099 tone de dioxid de carbon. Când inspectorii Curții au făcut controlul, România mai deținea un surplus de certificate de 515.080.892 tone de dioxid de carbon. La un preț estimat de 6 euro pe tonă, rezultă că valoarea surplusului de certificate se ridica la 3,09 miliarde de euro.

„La data de 27.08.2011, potrivit Deciziei finale a Comitetului de conformare al Protocolului de la Kyoto (…), României i-a fost suspendat, pe o perioadă nedeterminată, dreptul comercializării internaționale a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră, din cauza lipsei valorilor unor parametri cu reprezentativitate națională, fapt ce a condus la imposibilitatea estimării nivelurilor de emisie specifice activităților Sectoarelor INEGES (Energie, Procese Industriale, Agricultură, Folosința terenurilor, Schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură — ­LULUCF și Deșeuri), prin aplicarea unor metode de calcul specifice nivelelor superioare de abordare în cazul categoriilor importante“, se arată în raportul menționat.

Am pierdut şi industria, dar şi banii pentru un aer mai curat

Incapacitate ministerială

ANPM nu a luat toate măsurile în vederea asigurării și organizării corespunzătoare a resurselor materiale, financiare și umane necesare pentru realizarea inventarului național, inclusiv cu privire la colectarea datelor pentru estimarea nivelului emisiilor, se spune în raportul ­Curții de Conturi. Totodată, nu au fost contractate servicii de consultanță, studii și analize în acest sens, deși ANPM avea posibilitatea de a face acest lucru. Chiar dacă certificatele de emisie de gaze cu efect de seră au reprezentat drepturile tranzacționabile ale României de a emite o anumită cantitate de gaze cu efect de seră, aceste drepturi, neavând conferită o valoare nominală, nu au fost înregistrate și prezentate în cadrul situațiilor financiare întocmite de ANPM.

„Consecința neînregistrării și neevidențierii în contabilitatea entității a sumei de 33.019.745.554 lei reprezentând valoarea estimativă a activului necorporal – dreptul de emisie a 1.279.835.099 tone CO2 alocat României prin Protocolul de la Kyoto – a constat în prezentarea denaturată a evidenței contabile și a patrimoniului la data de 31.12.2011, precum și a situațiilor financiare care nu oferă o imagine fidelă a poziției și performanțelor financiare ale entității. Ca urmare a măsurii dispuse prin decizia Curții de Conturi, precum și a precizărilor primite în corespondența purtată cu Ministerul Finanțelor Publice, contravaloarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră a fost înregistrată la 31.12.2012 în contul 8039. Alte valori în afara bilanțului“, se mai spune în raportul amintit.

Ministerele care aveau un rol în această chestiune erau cele ale Economiei, Transporturilor, Agriculturii, Administraţiei şi Internelor, care gestionează şi relaţia cu administraţiile locale, şi Dezvoltării Regionale, care gestionează problematica locuinţelor. Principalul vinovat însă este Agenţia Naţională de Protecţie a Mediului, care, cu sau fără concursul respectivelor ministere, putea să facă mai mult decât a făcut pentru ca România să nu primească sancţiunea, după cum arată Curtea de Conturi.

În plus, mult timp au lipsit din legislația românească definiţii, termeni şi criterii pe baza cărora se discută la nivelul Comisiei ONU pentru prevenirea schimbărilor climatice, organism responsabil pentru respectarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto. Alinierea legislaţiei româneşti la cea relevantă în acest domeniu a fost ignorată în 2008 şi 2009 de autorităţile de la Bucureşti.

Țara noastră a pierdut astfel anumite oportunități de moment oferite de piața certificatelor de emisii de gaze de seră, în condițiile în care state precum Japonia, Spania sau Germania erau foarte interesate să le achiziționeze. În 2010, Polonia a vândut 4 milioane de certificate Japoniei şi a încasat 80 de milioane de euro. Cu un an înainte, Cehia a primit 500 de milioane de euro de la Japonia, pentru 100 de milioane de certificate, după ce în 2008 a mai luat 60 de milioane de euro. Vecinii lor slovaci au vândut 50 de milioane de certificate, cu 300 de milioane de euro, în 2008.

Articolul complet în ziarul Cotidianul de vineri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.