În colecția de carte veche și rară din Biblioteca Muzeului Municipiului București, se află și Mineiul pe luna iunie tipărit în 1780.
El face parte din seria celor 12 Mineie imprimate la Râmnic (Râmnicu Vâlcea) între anii 1776 și 1780, care reprezintă prima ediţie în întregime în limba română (cu alfabet chirilic) publicată în Ţările Române. Mineiul este o carte liturgică a Bisericii Ortodoxe care cuprinde slujbele sfinților sărbătoriți în fiecare zi a anului bisericesc (1 septembrie-31 august). Cântările împreună cu tipicul slujbelor și sinaxarele (viața și faptele sfinților prăznuiți) sunt ordonate pe zile și luni și grupate în 12 volume, câte unul pentru fiecare lună a anului.
Mineiele au mai fost tipărite în anul 1698 la Tipografia de la Episcopia Buzăului, dar cu textul doar parțial în limba română (tradus de logofătul Radu Greceanu). Pentru publicarea Mineielor de la Râmnic s-au folosit traducerile din limba greacă realizate de Damaschin Dascălul, învățatul episcop al Buzăului (1702-1708) și al Râmnicului (1708-1725), rămase în mare parte în manuscris. Publicarea celor 12 volume, care necesita multă muncă și cheltuială, a fost posibilă în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782), când Țara Românească a cunoscut o scurtă perioadă de liniște și prosperitate.
Editarea Mineielor a fost o operă de colaborare între învățații ierarhi ai vremii: Grigore al II-lea, mitropolitul Țării Românești (1760-1787), episcopii Râmnicului, Chesarie (1773-1780) și Filaret (1780-1792). Grigore al II-lea, Chesarie apoi, după moartea acestuia (în 1780), Filaret și-au asumat cheltuielile de tipărire a cărților și dificila sarcină de completare a traducerilor anterioare. O importantă contribuție au avut cărturarii clerici și laici de la Episcopia Râmnicului, care au revizuit traducerile, au transcris textele și le-au corectat, pregătindu-le pentru tipar. Primul tipărit a fost volumul pe luna octombrie, care a apărut în 1776 (în două ediții). A urmat în 1778 volumul pe noiembrie, în 1799, volumele pe lunile decembrie-martie iar în 1780, cele pe lunile aprilie-septembrie.
Mineiul pe luna iunie a fost publicat cu cheltuiala episcopului Filaret, care semnează şi prefaţa în care explică cititorilor denumirea lunii iunie, arătând că este moștenită de români, de la romani. Imprimarea volumului (in folio, de 138 file) a fost făcută de tipografii de la Episcopia Râmnicului: popa Constantin Athanasievici împreună cu nepotul său, popa Constantin Mihailovici și a durat circa o lună și jumătate (de la 26 martie, până pe 16 mai 1780). Fila de titlu a fost ornamentată cu o gravură cu iconițe, care înfățișează sfinţi şi scene religioase, realizată de popa Constantin Athanasievici (pe când era diacon), care a apărut pentru prima dată în Octoihul tipărit în 1750. Semnătura lui apare la baza coloanelor, de o parte şi alta a titlului: „Diiac. Costan.–Din Tip. Râm.” (fig. 1). Pe fila de titlu verso este reprezentată stema domnească a lui Alexandru Ipsilanti însoţită de stihuri „poeticeşti”, special compuse în cinstea sa (fig. 2).

Textul, imprimat cu cerneală neagră și roșie, a fost ilustrat cu frontispicii, inițiale ornate, viniete (fig. 3).

Pe ultima filă sunt menționate numele cărturarilor care au contribuit la apariția volumului: Iordan Capadocianul, fost mare grămătic, corectorul traducerii, ierodiaconul Anatolie Râmniceanul, alcătuitorul ediției și monahul Rafail de la mănăstirea Hurezi, corectorul textului tipărit.
Ilustrații
- Mineiul pe luna iunie, Râmnic, 1780 (fila de titlu recto)
2.Stema domnească a lui Alexandru Ipsilanti (fila de titlu verso)
- Frontispiciu de la începutul Mineiului (fila 1 recto)
Stema fanariotului Ipsilanti cu Pasărea Phoenix pe ea spune tot. Nici nu mai e nevoie să ne amintim cu ce se scupau „grecii” din Fanar. Cei ce ziceți că-i vultur căutați reprezentări ale acelui simbol fenician!