Mineritul din Valea Jiului, pe perfuzii cu sânge negru

Complexul Energetic Hunedoara va rămâne în zece ani doar cu două mine de huilă din cele 15, câte existau în anii ’90 în Valea Jiului. În prezent, se mai scoate cărbune din patru mine, Lupeni, Lonea, Vulcan și Livezeni, însă primele două vor fi închise până în 2027, trei ani mai târziu decât era termenul inițial. Această prelungire a fost decisă după o negociere între reprezentanții Ministerului Energiei, proprietarul CEH, și cei ai Confederației Sindicale Naționale Meridian și ai Sindicatului Muntele.

Aceștia au semnat o convenție privind activitatea CEH, care prevede prelungirea programului de închidere pentru Lupeni și Livezeni de la limita anului 2024 pentru sfârșitul anului 2027, aceasta datorându-se condițiilor tehnice, de mediu și sociale ale celor două exploatări. Ministerul Energiei se angajează, conform convenției, să inițieze demersuri privind notificarea de închidere a minei Lupeni în decembrie 2018 (față de termenul inițial de 30 septembrie 2017).

Marile lipsuri: investițiile, retehnologizarea, modernizarea

Cele patru mine de huilă care încă sunt exploatate în Valea Jiului pot fi salvate doar cu un ajutor de stat, iar o continuare a activității extractive după 2018 este posibilă doar în condițiile acestui sprijin. Aceasta este concluzia la care a ajuns Grupul de Lucru Huilă din cadrul Comitetului pentru activitatea minieră, reunit anul trecut la Ministerul Energiei. Cea mai mare problemă identificată de membrii Comitetului pentru activitatea minieră este lipsa acută a investițiilor din ultimii 20 de ani, dar şi lipsa retehnologizării și modernizării metodelor de extracție. După Revoluție, nivelul investițiilor în minerit a scăzut la 5% din valoarea celor de dinainte de 1989, iar după anul 2007 nu a mai fost demarată nicio investiție. Complexurile mecanizate asigură, potrivit specialiștilor din Comitet, productivitate dublă față de metodele clasice de exploatare, folosite în mare parte dintre minele actuale. Costurile de achiziționare a unui astfel de complex mecanizat sunt evaluate de circa 11-12 milioane de euro. Potrivit calculelor făcute de membrii Comitetului, cheltuielile de retehnologizare a minei Livezeni ajung la 127 de milioane de lei. Astfel, la nivelul anului 2015, 70% din costul de producție al cărbunelui a reprezentat cheltuiala cu „munca vie“, ceea ce înseamnă că extracția se face cu tehnologii vechi de mai bine de un sfert de secol. De asemenea, un alt aspect prezentat de membrii Grupului de Lucru Huilă este faptul că închiderea minelor, după actualele metode, nu ar mai permite redeschiderea acestora, făcând mai rentabilă săparea unui nou puț decât deschiderea celui închis prin rambleiere. Rezerve de cărbune există, costul lor de explorare este foarte mare, iar principalul motiv care a condus la această situație este lipsa acută de investiții din ultimii 20 de ani. Conform Comitetului, în acest moment, în Valea Jiului există o rezervă totală de cărbune de 53,2 milioane de tone. Din această cantitate totală, cea mai mare rezervă este la exploatarea minieră de la Livezeni (17,5 milioane de tone), iar cea mai mică (7 milioane de tone) este la exploatarea minieră Lonea.

Indicatorii tehnici de producție în perioada 2013-2015 arată că în 2013 au fost extrase 1,296 milioane de tone de cărbune, cu un număr total de angajați de 5.100, în 2014 au fost extrase 1,158 milioane de tone de cărbune, cu un număr total de angajați implicați în activitatea minieră de 4.700, iar în 2015 au fost extrase 956 de mii de tone de cărbune, când Complexul Energetic Hunedoara, operatorul celor patru mine, avea un număr total de 4.500 de angajați implicați în activitatea minieră. În 2016, Complexul Energetic Hunedoara avea angajați implicați în activitatea minieră 3.715 muncitori, 177 maiștri și 315 personal TESA.

Este mai rentabilă săparea unui puţ nou decât redeschiderea unei mine închise după actualele metode

Soluția Ministerului Energiei

Sindicaliștii din Valea Jiului cer permanent renunțarea la ideea închiderii celor două mine. Ministerul Energiei, indiferent de regimul politic existent, refuză să dea curs acestor cereri. „În ceea ce priveşte închiderea celor două mine, precizăm că, prin Decizia nr. C(2016) 7719 final a Comisiei Europene în cazul «Ajutor de stat SA. 43414 (2016/N) – România», s-a autorizat acordarea unui ajutor de stat în valoare de circa 200.000 lei pentru finanţarea închiderii a două unităţi miniere, respectiv Lonea şi Lupeni din cadrul Societăţii Complexul Energetic Hunedoara SA. Prin urmare, nu se mai poate pune problema reconsiderării acestei măsuri“, arată un răspuns al Ministerului Energiei.

Ministerul dorește separarea părții energetice de partea minieră. „Autorităţile române au transmis Comisiei un plan de restructurare pentru CEH, plan care trebuie să ia în considerare lipsa de rentabilitate a funcționării unor instalaţii vechi pe bază de huilă şi păstrarea în funcţiune numai a grupurilor energetice modernizate. Se are în vedere separarea activităţilor nerentabile de cele care pot fi profitabile şi competitive pentru companie (exploatările miniere nerentabile față de grupurile energetice modernizate şi eficiente). În baza analizei realizate de companie şi ţinând cont de prevederile Deciziei CE nr. 787/2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive, s-a aprobat închiderea minelor Lonea şi Lupeni. Pentru a accesa ajutorul de stat acordat conform legislaţiei europene, CEH a întocmit Planul de închidere şi documentaţia de finanţare a costurilor de închidere pentru cele două exploatări miniere“, mai arată ministerul de resort.

Creație a guvernului Ponta

Complexul Energetic Hunedoara, creaţie a guvernului Ponta, în 2012, a plecat la drum cu profit, dar a încheiat anul cu datorii de 1,67 miliarde de lei. Căpuşe din ţară şi din străinătate au pus mâna pe contracte grase de livrare de cărbune prost, deşi CEH deţine patru mine viabile, sau au făcut tot felul de studii de restructurare care s-au dovedit fără niciun folos, din moment ce compania a fost trimisă în insolvență. În prezent, CEH se confruntă cu mari probleme financiare, având datorii totale de 1,5 miliarde de lei, din care 1,2 miliarde de lei către Ministerul Finanţelor Publice. Șefii Companiei au solicitat intrarea în insolvenţă în mai multe rânduri, argumentând că această procedură este singura soluţie pentru evitarea falimentului societăţii. La începutul anului trecut, CEH a intrat în insolvenţă, însă instanţa a decis câteva luni mai târziu ieşirea din reorganizare judiciară, în urma unor contestaţii.

Pe 7 februarie 2017, Tribunalul Hunedoara a respins o nouă cerere de intrare în insolvenţă înaintată instanţei de administraţia CEH şi de mai mulţi creditori.

Extracţia se face cu tehnologii vechi de mai bine de un sfert de secol

Colos cu picioare de lut

Complexul Energetic Hunedoara este un colos cu picioare de lut, o companie înfiinţată în 2012 prin comasarea a patru mine considerate viabile – Lonea, Lupeni, Vulcan şi Livezeni – şi două centrale electrice care ard huilă – Paroşeni şi Mintia Deva. Scopul înfiinţării societăţii a fost acela de a se renunţa la gaura neagră numită Compania Naţională a Huilei, cel mai mare restanţier la statul român, însă în doar doi ani de funcţionare, CEH a ajuns să devină ea însăşi o mare datornică la bugetele statului. Conform datelor prezentate de Ministerul Finanţelor, la finele anului 2014, CEH avea datorii totale de peste 62 milioane de euro la bugetul de stat, şomaj, pensii şi sănătate. Acestea sunt roadele controlului politic şi promovării unor personaje care nu au avut de-a face cu sectorul energetic. În afară de cele 62 de milioane de euro, se adaugă alte câteva milioane datorii către furnizorii de servicii şi echipamente.

Zonă întreținută de factorul politic

Ca să înţelegem mai bine situaţia din Valea Jiului, trebuie să mergem undeva în trecut. Zona este una foarte problematică, monoindustrială, puternic întreţinută de factorul politic înainte de 1990. La vremea respectivă, cărbunele extras de aici ajungea în toată ţara, pentru că transportul feroviar era extrem de ieftin. Astfel se face că huila era arsă la Iaşi, Giurgiu sau alte centrale foarte îndepărtate. În prezent, nu se justifică economic o distanţă mai mare de 100 de kilometri. Aşa se face că huila este utilizată de centralele de la Paroşeni, situată la gura minei Lupeni, şi Mintia Deva, la câţiva kilometri distanţă. Numai că aceste două centrale contează foarte puţin în sistemul energetic naţional, iar raţiunea existenţei lor este aceea de a ţine în viaţă cât de cât Valea Jiului. S-a ajuns în situația în care preţul cărbunelui adus la Constanţa din Australia să fie mai mic decât cel al huilei scoase din Valea Jiului.

Sector supradimensionat

Datoriile, ineficienţa economică, accidentele de muncă, situaţia precară a industriei, viitorul incert sunt rodul moştenirii în 1990 a unei industrii supradimensionate. Strategia de dezvoltare gândită de Ceauşescu avea la bază conceptul autosusţinerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul reducerii importurilor.
După căderea lui, noii guvernanţi au preluat un sector dezvoltat mai mult decât ar fi permis potenţialul de resurse minerale solide, economic exploatabile, de care dispunea ţara la momentul respectiv. Singurele măsuri luate de guvernele care s-au perindat au fost pomparea de bani în sector, închiderea minelor, disponibilizarea salariaţilor, ţinerea companiilor pe pierderi pentru a nu scumpi energia electrică, în timp ce investiţiile au lipsit aproape cu desăvârşire. Marea restructurare din Valea Jiului a început în vremea guvernării lui Victor Ciorbea, când au fost „traşi pe dreapta“ 60.000 de mineri, din aproape 90.000, câţi erau angajaţi. Situaţia de azi a mineritului carbonifer şi a CEH în special este cruntă. Morile de vânt din Dobrogea se învârt cât să ţină pe bară multe termocentrale, iar Uniunea Europeană cere imperios restructurarea sectorului.

Minerii din Valea Jiului prestează cea mai periculoasă meserie din România

Cel mai periculos angajator

Complexul Energetic Hunedoara este, practic, urmaşul Companiei Naţionale a Huilei, aflată azi în insolvenţă, după ce a acumulat datorii de aproape 600 milioane de euro. Statul a pompat în mineritul hunedorean ajutoare de aproape 6,5 miliarde de dolari. Aceşti bani, după cum am văzut, nu au fost însă de ajuns, căci am făcut referire la datoriile CNH şi ale CEH. La aceste „performanţe“ se adaugă şi procesul de închidere a minelor, fenomen cu un impact devastator pentru unele oraşe care au rămas fără nicio activitate economică. De asemenea, minerii din Valea Jiului prestează cea mai periculoasă meserie din România. Statisticile arată că mai bine de două treimi din accidentele de muncă vin din acest sector. Din 1990 până azi şi-au pierdut viaţa peste 80 de muncitori, cei mai mulți dintre ei provenind de la minele din Valea Jiului, în special de la Petrila, Vulcan şi Uricani. La începutul anului, un bărbat de 49 de ani din Petroșani a fost găsit mort în zona minei Livezeni, acolo unde se încarcă în vagoane cărbunele. Potrivit raportului medico-legal, acesta a suferit mai multe leziuni interne care i-au provocat o hemoragie puternică, avea ruptură de coaste și chiar de coloană vertebrală, toate acestea fiind incompatibile cu viaţa. În urmă cu 37 de ani, 54 de mineri și-au pierdut viața în cel mai tragic accident de muncă din istoria mineritului. Două deflagrații succesive s-au produs la acel moment. 15 dintre cei morți au fost soldați în termen.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.