Mircea Aron – autorul celei mai mari erori judiciare în Dosarul Viorica Vişan

MIRCEA ARON, noul Preşedinte al CSM, este unul dintre cei 8 judecători care au condamnat-o ilegal pe VIORICA VIŞANla 16 ani de închisoare pentru omor! După 10 de ani de executare, Viorica Vişan a fost achitată, după ce adevăratul criminal şi-a recunoscut fapta! Inspecţia judiciară a „stabilit” că judecătorii şi procurorii care au comis această enormă eroare judiciară nu s-au făcut vinovaţi de nimic.

Pentru mulţi dintre cititori, o asemenea acuzaţie ar putea părea incredibilă, deşi, la vremea respectivă, cazul a apărut în presă, el venind după alte două erori judiciare asemănătoare:

Cazul Anca, petrecut în 1977, în care Gheorghe Samoilescu a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. După 4 ani a apărut adevăratul criminal şi Samoilescu a fost achitat. Între timp, întreaga sa familie s-a sinucis după ce fusese torturată de anchetatori. Abia după 38 de ani, cînd Samoilescu murise, statul a fost obligat să plătească despăgubiri ridicole de 10.000 euro!

Cazul Ţundrea, petrecut în 1992, în care Marcel Ţundrea a fost condamnat la 25 de ani închisoare. După 12 ani a fost descoperit adevăratul criminal şi Ţundrea a fost achitat, dar a murit în 2007, astfel încît, la fel ca şi Samoilescu, n-a mai apucat să beneficieze de despăgubirile decise la CEDO.

Cazul VIORICA VIŞANeste cel puţin la fel de grav. Înainte de a-l prezenta pe larg, iată Sentinţa nr. 1 din 14 inauarie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, dată în Dosarul 2125/1995, în care îi vedem în completul de judecată pe judecătorii MIRCEA ARON, prospăt ales preşedinte al CSM, dar şi pe Nineta ANGHELINA, fostă şi ea membră a CSM, acum pensionată!

Din documentul de mai sus observăm că sărmana Viorica Vişan nu avea bani să-şi angajeze un avocat şi a fost reprezentată la Curtea Supremă de Justiţie de „un apărător din oficiu”, care a spus şi el cum a putut că solicită admiterea Recursului „neexistînd probe care să stabilească vinovăţia acesteia sau completarea probatoriilor şi restituirea cauzei la procuratură”. În subsidiar, avocatul „a solicitat reducerea pedepsei aplicate instanţei”.

Acest complet al celei mai înalte instanţe din România n-a ţinut cont decît de solicitarea „Sfîntului” procuror: „Procurorul a concluzionat (sic!) pentru respingerea recursului ca nefondat”, şi, în consecinţă, a respins Recursul Vioricăi Vişan, astfel încît sentinţa de condamnare la 16 ani de închisoare a rămas definitivă! Femeia avea să execute efectiv 10 ani de închisoare, pînă cînd, abia în anul 2005, s-a constatat că adevăratul criminal era… fiul acesteia, Florin Cristian Visan, care se autodenunţase cu mult timp înainte, însă nimeni nu l-a luat în seamă!

Dar, pentru a înţelege cum s-a ajuns la această enormă eroare judiciară, în urma căreia Viorica Vişan a stat pe nedrept 10 de ani în puşcărie, vă prezentăm pe larg acest caz, folosindu-ne de articolul apărut în „Lumea Justiţiei” încă din 8 noiembrie 2010! Cu alte cuvinte, magistraţii care l-au ales pe Mircea Aron în fruntea Consiliului Superior al Magistraţilor (CSM) nu pot spune că n-au ştiut despre prezenţa acestuia în completul care a decis eroarea judiciară în Cazul Viorica Vişan! Iată istoria acestui caz, aşa cum a fost descrisă în 2010 de luju.ro:

Istoria ÎnscenĂrii judiciare

Drama Vioricăi Vişan (fosta cameristă la SC Montana SA Sinaia) a început în toamna lui 1994, cînd soacra sa, a dispărut de la domiciliu. Pe fondul duşmăniei existente între femeie şi soacra sa, o serie de rude au opinat că aceasta i-a făcut de petrecanie şi a ascuns cadavrul. Cercetările care au urmat au descoperit în curtea casei comune cadavrul soacrei. Legiştii au stabilit – greşit cum avea să se dovedească ulterior – că ar fi fost omorîtă cu o lovitură de toporaş în cap. Cazul a intrat pe mîna procurorului Constantin Plăcintă, de la Parchetul Tribunalului Prahova care, împreuna cu o mînă de poliţişti diletanţi, au reuşit prin ameninţări şi constrîngeri să o determine pe femeie să recunoască evaziv fapta. Nu s-a făcut reconstituire la faţa locului şi nici nu s-au descoperit armele crimei. Deşi femeia şi-a retractat declaraţia, a fost trimisă în judecată pe simplele născociri ale procurorului Plăcintă şi a declaraţiilor îndoielnice ale rudelor cu care se afla în duşmănie, care şi-au exprimat bănuielile că ea ar putea fi autorul omorului. Apărată de un avocat de „doi bani”, şi „judecată” de un complet care nu a exercitat nici cel mai mic rol activ în aflarea adevărului, Viorica Vişan a fost condamnată de judecătorii Sergiu Tudorache şi Ioan Bordeanu, de la Tribunalul Prahova, atenţie, la primul termen de judecată, la 16 ani de închisoare. Rechizitoriul lui Placintă a fost copiat la indigo în sentinţă, retractarea de către Vişan a declaraţiei de „recunoaştere” luată sub bătăi şi ameninţarea că îi va fi arestată toată familia (inclusiv fetiţa de şapte ani), fiind interpretată ca „atitudine nesinceră”. Apelul a fost respins, tot la primul temen de judecata, de un complet al Curtii de Apel Ploiesti format din judecătorii Aurelia Androne, Victoria Nicolau şi Aurel Ionescu, prin simpla copiere a sentinţei de la fond, fără nici o motivaţie asupra apelului declarat. A urmat recursul la Înalta Curte, pe care judecătorii Lucia Popescu, Nineta Anghelina şi Mircea Aron, l-au respins printr-o răsfoire sumară a dosarului, argumentînd că „împrejurarea că inculpata a revenit asupra recunoaşterilor sale anterioare nu constituie temei pentru înlăturarea declaraţiilor retractate, din moment ce nu este temeinic şi convingător motivată”. Cu alte cuvinte, inculpata trebuia să-l aducă ea pe adevăratul criminal de mînă, ca să fie crezută. După zece ani, Parchetul Tribunalului Prahova a luat în considerare auto-denunţul fiului condamnatei, Florin Cristian Vişan, care a mărturisit că el a comis crima pe fondul certurilor şi consumului de alcool! Parchetul a înaintat o cerere de revizuire, iar Tribunalul Alba (judecător Diana Maria Farcaş) a achitat-o pe Viorica Vişan prin sentinţa penală nr. 215 din 15 septembrie 2005. Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare, iar femeia a fost pusă în libertate.

Aşadar, cu acest Caz Viorica Vişan sîntem în faţa uneia dintre cele mai grave erori judiciare, în care o femeie amărîtă a fost obligată să stea 10 ani în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o! Între cei vinovaţi de instrumentarea şi judecarea acestei erori judiciare se află şi acest judecător, fost procuror comunist, MIRCEA ARON, ales acum să conducă ditamai Consiliul Superior al Magistraţilor (CSM)!

Dacă ne uităm pe CV-ul lui Mircea Aron, observăm că în 1997, cînd s-a judecat Recursul înaintat de Viorica Vişan, el era judecător la Secţia Militară a Curţii Supreme! Deci, ce a căutat Mircea Aron în acel complet care a condamnat-o definitiv pe Viorcia Vişan?

De asemenea, tot din CV-ul lui Mircea Aron vedem că la un an după ce a pronunţat sentinţa în această eroare judiciară dovedită, îl găsim deja pe funcţia de „Secretar general adjunct al CSM”, unde a stat între 1998-2001, perioadă în care era Membru al CSM şi judecător la Curtea Supremă de Justiţie! Din 7 ianuarie 2011, Mircea Aron revine în CSM, fiind acum ales chiar Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)!

INSPECŢIA JUDICIARĂ L-A „ALBIT” PE ACTUALUL PREŞEDINTE AL CSM

Revenind la Cazul Viorica Vişan, reamintim că aceasta a fost achitată prin sentinţa penală nr. 215 din 15 septembrie 2005, sentinţă rămasă definitivă prin neapelare. Prezentarea cazului în presă a dus la autosesizarea INSPECŢIEI JUDICIARE în anul 2006, cazul fiind anchetat de inspectorii Violeta Hutopilă, Gabriela Voicu şi Elena Rădescu.

În acelaşi articol din anul 2010, Lumea Justiţiei a făcut şi o sinteză a acestei anchete a Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM, pe care o reluăm mai jos:

Dezvăluirile presei despre cazul Vioricăi Vişan au determinat Inspecţia CSM să se autosesizeze în anul 2006. A urmat o scurtă anchetă de caz, însa rezultatele acesteia – aprobate de plenul CSM în şedinţa din 21 decembrie 2006 – sunt de-a dreptul şocante: nimeni nu e vinovat de furtul a 10 ani din viaţa unui om, iar articolele de presă au fost calificate drept „nu întrutotul întemeiate”, şi avînd „o conotaţie tendenţioasă”. Aceasta în condiţiile în care însăşi Justiţia, prin sentinţa Tribunalului Alba, a stabilit cu autoritate de lucru judecat, existenţa erorii judecătoreşti şi a „gafelor” comise de magistraţii care au concurat la producerea grozăviei. Echipa de Inspecţie a CSM, care a ajuns la concluzia că se impune „închiderea lucrării faţă de fostul procuror Plăcintă Constantin şi fostii judecători Ioan Bordeianu, Sergiu Tudorache, Aurelia Androne, Victoria Nicolae, Aurel Ionescu, Lucia Popescu, Nineta Anghelina si judecatorul Aron Mirceade la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, a fost formată din inspectorii Violeta Hutopilă, Gabriela Voicu şi Elena Rădescu. Culmea, în cazul procurorului Constantin Plăcintă (cel mai vinovat dintre toţi – autorul rechizitoriului din cazul Vişan), cei trei inspectori CSM au recunoscut că soluţia de achitare a fost imputată procurorului Plăcintă, prin ordin al Parchetului Tribunalului Prahova, pe motiv de „anchetă incompletă”, dar stabilesc cu de la sine putere că „urmărirea penală efectuată de procurorul Constantin Plăcintă în anul 1994/1995 a fost efectuată cu respectarea normelor procedurale şi a garanţiilor procesuale ale inculpatei”. De asemenea, în cazul celor opt judecători, Inspecţia CSM reţine că „nu au rezultat indicii de săvîrşire a unei fapte penale şi nici a abaterii disciplinareprevăzute de art. 99, litera h) din Legea 303/2004 – exercitarea profesiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”. Nici o vorbuliţă însă de faptul că judecătorii au copiat pur şi simplu motivaţia din rechizitoriu, şi au judecat, atenţie, fondul la primul termen de judecată, iar apelul, tot într-un singur termen, deşi era vorba de un caz complex de omor”.

Lumea Justiţie a publicat şi Motivarea Inspecţiei Judiciare, un document care este de mai mare rîsul, fiind o probă indubitabilă în devoalarea felului în care se face Justiţie în România de azi:

Verificările efectuate au evidenţiat faptul că probele administrate în cauză, în anii 1994/1995, nu puteau crea suspiciunea săvîrşirii faptei de omor de altă persoană decît Viorica Vişan (…) hotărîrea judecătorească de achitare a lui Vişan Viorica s-a întemeiat pe probatoriul nou administrat în cauză ca urmare a noilor împrejurări menţionate de părţile implicate. Ascunderea acestor împrejurări în cursul anchetei din anii 1994/1995, în principal de Vişan Florin Cristian (n.n. – asasinul care s-a autodenunţat) nu poate fi imputată nici procurorilor şi nici judecătorilor care au dispus trimiterea în judecată şi respectiv condamnarea lui Vişan Viorica”.

Pentru o asemenea motivaţie, nici unul dintre inspectori n-ar trebui să mai fie nici portar la vreo instanţă! Cum, adică? Procurorii şi judecătorii n-au nici o vină pentru producerea unei erori judiciare pentru că asasinul nu şi-a recunoscut fapta? Păi a cui este sarcina strîngerii de probe şi analizarea lor înainte ca o persoană să fie condamnată? Nu a procurorilor şi judecătorilor? Pe ca bază au dat ei acea sentinţă de 16 ani de închisoare, din moment ce s-a dovedit chiar prin instanţă că Viorica Vişan nu a avut nici o implicare în crima pentru care a fost condamnată?

În urma acestei aşa-zise anchete a Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM, Mircea Aron a considerat că poate deveni chiar Preşedinte al CSM, cu toate că are pe conştiinţă cei 10 ani de puşcărie ai Vioricăi Vişan, care, fiind un om sărac, pierzîndu-şi în timpul detenţiei şi familia, n-a putut să ceară despăgubirile ce i se cuveneau după un deceniu smuls pe nedrept din viaţa sa! Astăzi nimeni nu mai ştie dacă Viorica Vişan mai este în viaţă sau se uită la televizor, văzînd cum unul dintre călăii săi, acest judecător Mircea Aron, a devenit şeful celui mai înalt for reprezentativ al Justiţiei!

Chiar dacă acest fost procuror comunist Mircea Aron a fost ales doar de o zi Preşedinte al CSM, se impune DEMISIA lui urgentă din CSM, mai ales că, înainte de alegerile de miercuri, Asociaţia „21 Decembrie” a înaintat un Protest către CSM faţă de candidatura lui Aron, considerînd că trecutul lui de procuror comunist face imposibilă redeschiderea Dosarului Revoluţiei!

Protestul poartă titlul „Un procuror militar din anii ’80 ajunge preşedintele CSM în 2016!” Iată cîteva fragmente din acest Protest al Asociaţiei „21 Decembrie”, semnat de preşedintele acesteia, Teodor Mărieş:

Candidatul unic este un procuror militar din anii ’80, Mircea Aron, 63 de ani, aflat la putere la vîrsta la care colegii săi din Direcţia procuraturilor militare sunt deja în rezervă, pensionari linistiţi cu pensii de cîteva mii de euro… Candidatul unic la preşedinţia CSM 2016 este cunoscut publicului din dosarul BEREVOIEŞTI – 1991, care a îngropat şi mai mult documentele securităţii, fiind procuror de caz împreună cu Mircea Levanovici. Dosarul nr. 30/P/1991 deschis din cauza presei care a dezvăluit opiniei publice operaţiunea ilegală a Diviziunii B a SRI săvîrşită de nişte oarecare Bordeianu şi Spătaru, ofiţeri de securitate preluaţi de noua structură, a fost însa îngropat ca şi dosarul revoluţiei.

Mircea Aron i-ar urma în funcţia de preşedinte al CSM, judecătorului Adrian Bordea, fiul fostului şef al Direcţiei I – Politică a Securităţii Statului, Aron Bordea, potrivit dezvăluirilor existente şi în presă, despre cum acesta făcea prin 1985 rapoarte despre Doina Cornea. Şi Adrian Bordea a fost ales preşedinte al CSM în 2015 candidînd tot de unul singur, dupa ce anterior exercitase fără glorie un mandat de vicepreşedinte.

Ca un făcut, majoritatea documentelor de la Berevoieşti erau anterioare datei de 22 Decembrie 1989, aveau caracter de secret de stat şi aparţineau fostei Direcţii I a securităţii, adică tocmai acolo unde între 1980-1986 fusese şef Aron Bordea, tatăl preşedintelui de ieri al CSM, Adrian Bordea. Iar procurorul ales (anume desemnat?) şi trimis de Direcţia procuraturii militare la Berevoieşti să-i intimideze pe ziariştii României libere, este nimeni altul decît Mircea Aron, care, aşa cum arătam, a preluat cazul”!

Un gest de minim respect faţă de opinia publică ar fi DEMISIA de bună voie a lui Mircea Aron din funcţia în care a fost ales acum. Dacă nu, aşteptăm reacţia asociaţilor magistraţilor români, care nu au dreptul să tacă îb faţa acestei prezenţe în fruntea CSM a unui judecător, fost procuror comunist, vinovat de condamnarea unei femei nevinovate la 16 ani de închisoare!

Altfel, speranţa unei adevărate reforme în Justiţie, clamată chiar şi de Preşedintele Klaus Iohannis, rămîne doar o vorbă-n vînt. Căci personaje de teapa acestui Mircea Aron n-ar mai trebui să facă parte nici măcar din corpul procurorilor sau judecătorilor, nicidecum să conducă o instituţie precum Consiliul Superior al Magistraturii!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.