Miza campaniei anti-Facebook a lui George Soros

La Forumul Economic Mondial de la Davos, George Soros l-a atacat pe fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg. La nici două zile, Hillary Clinton l-a atacat pe Zuckerberg. Apoi, pe 31 ianuarie, Soros a revenit în paginile The New York Times cudeclarația ”Mark Zuckerberg nu ar trebui să controleze Facebook”. De unde această campanie în cercurile democrate și progresiste din SUA, care până mai ieri susțineau platformele sociale?

În primul rând, nu este o campanie Facebook. Este un atac la adresa unei conduceri Facebook incomode.

Soros și Clinton acuză Facebook pentru că susține campania lui Donald Trump pentru Casa Albă și mai sugerează că între Trump și Zuckerberg ar exista un pact: Facebook îl susține pe președinte, iar acesta va apăra Facebook de eventuale reglementări federale privind presa și libertatea de exprimare.

”Facebook a ajutat la alegerea lui Trump și mi-e teamă că o va face din nou in 2020. Am explicat că există o lege – secțiunea 230 din Legea Decenței Comunicării – care protejează platformele sociale de acționarea în judecată pentru defăimare și alte asemenea acuzații. Facebook poate să publice afirmații false sau manipulatorii făcute de candidati la funcții publice sau alții și nu își asume nicio responsabilitate pentru ele”, a spus Soros pentru The New York Times. ”Facebook este un publisher, nu doar un moderator neutru sau o platformă. Ar trebui să fie trasă la răspundere pentru conținutul care apare pe site. Repet și reafirm acuzația mea împotriva lui Zuckerberg si Sandberg (CEO-ul Facebook). Ei au un singur principiu: maximizarea profitului indiferent de consecințe. Într-un fel sau altul, nu ar trebui lăsați să mai conducă Facebook”, a spus Soros.

”Într-un fel sau altul” înseamnă fie că Zuckerberg ar trebui îndepărtat de acționari de la conducere (până la urma, așa s-a întâmplat și cu celebrul Steve Jobs, dat afară de la compania Apple pe care o înființase), fie că guvernul SUA ar trebui să scape de Zuckerberg. Asta este ceea ce spune Soros.

Din nou, ne putem întreba de unde această nemulțumire uriașă a lui George Soros legată de o platformă care a fost esențială, alături de surata Twitter, în declanșarea schimbărilor de regim din Tunisia (2010), Egipt (2011) și mai ales Ucraina (2014), revoluție ”Euromaidan” pe care George Soros a susținut-o atât de mult?

De ce Soros atacă conducerea Facebook și nu îl atacă pe președintele Trump, mai cu seamă ca este campanie electorală? De ce George Soros nu atacă administrația Trump pentru că nu tratează Facebook drept ceea ce este în realitate – un uriaș ziar global, ci consideră Facebook o simplă platforma socială care nu are vreo responsabilitate?

Această revoltă împotriva Facebook arată că George Soros vrea și mai mult de la această platformă cu circa 2 miliarde de utilizatori în întreaga lume, vrea și mai mult de la această companie a carei activitate de platformă socială este doar varful unui iceberg care acumulează informații personale esențiale în dezvoltarea noii revoluții a inteligenței artificiale și a noilor programe de inginerie socială.

Soros nu îl atacă pe Donald Trump, pentru că el este miză mică. Facebook este o ”fabrică de președinți” și o ”fabrică de revoluții” atât în SUA, cât și în restul lumii. Facebook este miza lui George Soros. Începând cu de la scandalul Cambridge Analytica, care a folosit datele Facebook pentru a influența votul alegătorilor, a apărut propunerea ca Facebook să fie transformată în ”companie de utilitate publică”, o companie de utilitate publică în Statele Unite care să fie folosită însă de o lume întreagă, la care o lume întreagă să contribuie cu propriile informații private. Însă Soros ar putea dori mai mult – să transforme Facebook într-un adevărat minister al selectării informațiilor.

Asta ar putea explica de ce George Soros nu atacă guvernul lui Donald Trump, căci guvernul ar urma să fie cel care va controla Facebook. Este nivelul superior la care ar accede această companie, dincolo de amintitul principiu capitalist al ”maximizării profiturilor”.

Pavel Durov este creatorul variantei rusești a Facebook, VKontakte (lansată în 2006, la doi ani după Facebook). Durov a părăsit Rusia în 2014, spunând că mediul de afaceri din țară nu-i mai permite dezvoltarea. VKontakte este cum parte din grupul Mail.ru, controlat de oligarhul Alisher Usmanov. În 2014, Durov, în calitate de CEO al VKontakte, a refuzat să ofere serviciilor de informații datele persoanelor care au creat un grup online de susținere a mișcărilor pro-occidentale din Ucraina. Prin plecarea sa și numirea de către Usmanov la conducerea VKontakte chiar a directorului general al televiziunii și radioului publice din Rusia, este puțin probabil să mai apară asemenea probleme. În plus, în 2019, în Rusia a fost adoptată așa-zisa lege a ”internetului suveran”, varianta rusească a așa-zisului Great Firewall din China. Imperiile își construiesc ziduri de apărare virtuale pentru a impiedica atacurile altui imperiu. Aceste două evoluții de mai sus trebuie avute în minte când îl auzim pe George Soros spunând: ”Mark Zuckerberg nu ar trebui să controleze Facebook”. Poate niciodată George Soros nu a arătat mai limpede cât de aproape este de viziunea celor despre care spune că sunt dușmanii ”societății deschise”: Vladimir Putin și Xi Jinping.

Iar în toată această lupta pentru formarea si controlul opiniilor și revoluțiilor globale, George Soros aproape că pare o instituție, nu un simplu miliardar, iar Mark Zuckerberg este doar un pion, fie el unul foarte bogat. După cum Vladimir Putin este o instituție in Rusia, iar Pavel Durov a fost un simplu pion.