Unele democrații par să fi intrat într-un cerc vicios. Decidenți fără soluții ajung să inoculeze cu amatorisme părți din mass media, iar o bună parte a acesteia întreține atmosfera. Sunt analize ce spun chiar că societatea ”ar fi alimentată cu un curent constant al propagandei” ce antrenează de fapt „disoluția democrației reprezentative”.
Acestea s-au putut observa în abordarea Ucrainei din ultimele luni. De pe o zi pe alta se dădea alarma începerii războiului, iar o parte a media ținea isonul. Faptele stând cu totul altfel, iar costurile falsurilor fiind enorme, la un moment dat, până și președintele Ucrainei a trebuit să contrazică această propagandă.
Funestul cerc vicios a fost totuși rupt de ziariști profesionalizați și integri, îngrijiți să dea curs faptelor. Chiar în chestiunea inițiativei militare a Rusiei, devenită cap de afiș, lucrurile încep să se lămurească. Bunăoară, David K. Shipler, în How America’s Broke Promises May Lead to a new Cold War (“Washington Monthly”, 14 februarie 2022) a scris: “documente declasificate relatează istoria felului în care oficiali americani i-au condus pe ruși să creadă că NATO nu va face vreo extindere, pentru ca ulterior aproape să dubleze dimensiunile alianței. Transcripturile rusești și americane și minutele întâlnirilor la nivel înalt, plasate în ultimii ani de National Security Archive la Universitatea George Washington, conțin multe asigurări de la începutul anilor 90”. Iar Klaus Wiegrefe confirmă în Neue Aktenfund von 1991 stüzt russischen Vorwurf (“Der Spiegel”, 8, 2022) că s-au găsit acte ale înțelegerilor americano-anglo-franco-germane pentru o altă evoluție decât cea care a dus la criza ucrainiană. Atunci, în 1991, în joc era acceptarea de către partea rusă a integrării Germaniei de Răsărit în alianță.
Desigur, nu se explică și nici nu se justifică astfel tot ceea ce s-a petrecut în actuala criză ucrainiană. Dar măcar începutul devine mai clar.
Se știe că James Baker, fostul secretar de stat al Statelor Unite, a și amintit, în repetate rânduri, că discuția americano-rusă, care a reorganizat lumea în anii 90, a mers până la subiectul despărțirii de era postbelică integrând Rusia în NATO. Bill Clinton a menționat, la rândul lui, că a avut în vedere stabilirea unui “parteneriat de pace NATO-Rusia” și că, la Budapesta, după semnarea memorandumului (1994), Boris Yeltzin i-a comunicat că nu agrează extinderea spre Răsărit a NATO (My Life, Hutchinson, London, 2004, p. 637). Fostul președinte american evocă angajamentul SUA de a nu staționa trupe sau armament în noile țări membre ale alianței (p.750). De altfel, în 1990, cancelarul german a trebuit să zboare în Caucaz pentru a discuta cu Mihail Gorbaciov “înlăturarea ultimului obstacol politic al unificării Germaniei, problema apartenenței la NATO a unei Germanii reunite” (Heribert Schwan, Tilman Jens, Vermächtnis. Die Kohl Protokolle, Heyne, München, 2014, p.224). Iar dacă era opoziție la rămânerea în NATO a Germaniei, ne imaginăm cum erau priviți cei care voiau să intre.
Sunt fapte istorice ce se cuvin luate în seamă, fiind realități. Ele pot fi și ignorate, cum se și face, dar în timp apar consecințe. Optica bine informată de istorie este îndeobște cea mai profundă.
Se înmulțesc, în orice caz, vocile care cer soluții rationale la tensiunile existente. Nu este vorba cu aceasta de a ține cu o parte sau alta din conflictul ucrainian. Ar fi sub demnitatea unui om care gândește cu capul propriu. Cu părtinirile propagandistice ce umplu acum ecranele discuția decade și nu se rezolvă ceva. Este vorba însă de a lua partea rațiunii aptă să lege responsabil prezentul și viitorul.
În legătură cu dosarul Ucraina, se cuvinte amintit ceea ce scria Helmut Schmidt: “Rusia este orientată pașnic. Afirmația este valabilă și pentru militari, și pentru birocrație și pentru diplomați. Țara are nevoie de timp pentru procesul de reformă în mod stringent necesar”. Se pot discuta alternative pentru Ucraina și Belarus, dar “după o mie de ani de istorie comună, având în vedere comunitatea de limbă și cultură și ca urmare a unei strânse dependențe economice reciproce, s-ar putea să se ajungă la reunificare. Dacă un asemenea proces are loc prin autodeterminare și liber de forță, o intervenție din exterior ar fi o enormă eroare. Căci mândria poporului rus și patriotismul său sunt cunoscute” (Die Mächte der Zukunft. Gewinner und Verlierer in der Welt von morgen, Goldmann, München, 2006, p.188). Fostul cancelar german pleda pentru non-interferență în relația ruso-ucrainiană.
Mai nou, se interferează. Geopolitica franceză a sesizat, de altfel, la timp, că se forțează schimbări cu “diabolizare” și cu mișcare portocalie (Gerard Chaliand, Michel Jan, Vers un nouvel ordre du monde, Seuil, Paris, 2014, p.322). Geopoliticeni germani de prim rang privesc la fel.
Poți să ai o atitudine sau alta cu privire la acea mișcare. Dar, la drept vorbind, nimeni nu poate contesta – și nici nu contestă azi – că, acum, un regim oligarhic, cu exponenți fără atuuri, dar avizi de realegere, caută salvarea. Mai ales că mize privind Ucraina – și vechi și noi – nu lipsesc.
Se argumentează că Ucraina vrea cu Uniunea Europeană și NATO. Foarte bine! Dorința exprimată legitim de o țară se cuvine a fi respectată! Numai că, dacă citești declarații spre a sesiza motivele, observi că este vorba de seducția creată de nivelul de trai occidental și de o anume liberalitate pentru elita financiară, academică și birocratică și, desigur, de speranța acesteia de perpetuare sub faldurile unei schimbări. Dincoace de faptul că aceste motive nu sunt suficiente, se ridică întrebări destule: rezistă la competiție o economie prăbușită, o societate plină de fracturi și devalizări și o administrație coruptă? S-a făcut vreodată un sondaj al populației puse în cunoștință de cauză cu reformele ce trebuiesc făcute? Și dacă doar 40% dintre cetățeni ar fi împotrivă, cum spun statisticile oficiale recente, totul rămâne discutabil. De altfel, în condițiile de la fața locului, unii cetățeni pot vrea acum ceva și apoi să se răzgândească.
Ucraina este străbătută de grave dificultăți identitare, economice, politice – cum bine remarcă consilierul cancelarului german Andreas Wirsching (Demokratie und Globalisierung. Europa seit 1989, C.H.Beck, München, 2015, pp.208-220). Pe lângă acestea, desecretizarea începută în anii din urmă a arhivelor celui de la doilea război mondial la Vatican și la Moscova nu are cum să fie fără urmări. Este clar că, sub sigla URSS, unele națiuni au fost socotite după război în tabăra agresaților și a învingătorilor. Începe însă examinarea crimelor și a distrugerilor de vieți omenești pe acel teritoriu. Vor fi de asumat răspunderi, cu toate implicațiile.
Se invocă peninsula Crimeea. Este o chestiune rău rezolvată sub urgența nonproliferării nucleare în momentul descompunerii URSS și cu un Boris Yeltzin epuizat. Acesta a semnat memorandumul de la Budapesta (1994), în care s-a angajat să respecte frontierele Ucrainei din vremea sovietelor, dar oricine știe din istorie că peninsula Crimeea este parte a Rusiei. “Peninsula a fost locuită majoritar de ruși și a căzut la Ucraina în 1954 drept <cadou> din partea lui Hrușciov” (Andreas Wirsching, Demokratie und Globalisierung. Europa seit 1989, p. 214).Că acea parte a fost folosită în disputele pentru controlul puterii sovietice, se știe, dar argumentul istoric și cel demografic sunt în favoarea Rusiei.
Teama răspândită este aceea că Rusia unită cu Ucraina pot fi o forță majoră în lume. Desigur că ar deveni o forță – demografic și ca resurse – încât competitorii internaționali au dreptate să fie preocupați.
Numai că și invers, adică antagonizate, cele două pot fi surse de teamă. Un conflict între Rusia și Ucraina nu va lăsa lumea în pace și-i va antrena și pe alții în ciocniri.
Ambasadorul ucrainian la Londra aducea în atenție acum câteva zile reactoarele nucleare din Ucraina. Mențiunea poate fi și avertisment. Nu doar din exterior, ci și din interiorul acestei țări se pot lovi reactoarele, încât să apară un nou Cernobâl, care ar fi dezastru nu doar pentru Europa.
Este adevărat că atunci când Germania și Rusia au mers împreună, restul Europei s-a realiniat. Plecând de aici, un geostrateg recomanda: “Statele Unite trebuie să continue să facă orice pot să facă pentru a bloca o antantă Germania-Rusia și să limiteze efectul pe care sfera de influență a Rusiei l-ar putea avea în Europa, deoarece simpla prezență a unei Rusii puternice militar schimbă comportamentul Europei” (George Friedman, The Next Decade. Empire and Republic in a Changing World, Anchor, New York, 2012, p.132). Este în circulație, desigur, și clișeul ce ne vine de la Hegel, că Rusia ar fi în esență forță armată. Nu mai este demult doar aceasta! Dar este, însă, și adevărul că Richard Nixon cerea liderilor ce l-au succedat ai SUA să sprijine o viață democratică în Rusia.
Se poate spune că democratizarea nu este servită de diabolizări, de nici o parte. Istoria recentă probează că nu duc înainte nici chiar sancțiunile, ori din ce parte ar veni. Aveau dreptate când declarau deunăzi la Kiev, Emanuel Macron, că “securitatea în Europa este indivizibilă”, iar cancelarul federal Olaf Scholz, că “nu există securitate împotriva Rusiei, ci numai împreună cu Rusia”.
Așa stând lucrurile, de fapt este pusă în discuție arhitectura de securitate europeană. Este de așteptat ca Rusia să-și promoveze preocuparea de a fi asigurată pe platoul de vest (câmpiile Lituaniei, Belarusului și Ucrainei), pe care s-au produs invazii ce au afectat-o de-a lungul timpului. Ea va apela la înțelegerile ruso-americane și ruso-germane care au pus capăt în anii nouăzeci erei postbelice și va pleda pentru aplicarea acordurilor de la Minsk și federalizarea Ucrainei. Ca totdeauna, Rusia va căuta să atingă și un nou aranjament strategic cu Statele Unite ale Americii. În opinia mea, acestea două sunt, dincolo de mulțimea aspectelor, mizele majore ale actualei crize ucrainiene. Nu văd în recunoașterea de ieri, de către Rusia, a celor două regiuni, Lugansk și Doneț, ca republici, mai mult decât o mutare în vederea grăbirii unui nou aranjament în cele două materii.
Din nefericire, a revenit în mintea unora tema lui Zbigniew Brzezinski, de la începutul anilor șaptezeci, cea a politicii externe ca șah la Rusia, cu toate piesele, spre a o slăbi. Nu este ceva cu totul nou. Iluzionarea lui Hitler se cunoaște. În ultima vreme, bogățiile imense ale Rusiei stârnesc apetitul unor europeni care-și doresc conflictul. Cum se observă, unii vin și cu alte iluzionări. Cine este la curent cu cărțile de geopolitică știe, de pildă, că acum zece ani s-a și prognozat că Rusia va colapsa militar în jurul anului 2020. Întrebarea simplă este: trebuie să se continue cu o temă clasată, ce vine dintr-o altă epocă?În era celor mai sofisticate armamente?
Pentru Statele Unite, Rusia contează eminamente din punct de vedere strategic. Chiar și cu variații de la o președinție la alta la Washington DC, supraputerea americană este interesată într-o Rusie ca partener în eforturi favorabile păcii și democrației. Desigur, și în America decizia este sub presiuni, din interior și dinspre unii aliați.
Așa cum pare astăzi, în relațiile internaționale s-a cedat din nou presiunii la a înlocui strategia cu clișee și ideologie. O înlocuire ce poate aduce satisfacții momentane, dar nu rezolvă nimic. Cum remarca geopoliticianul Bundeswehr-ului, niciun conflict al ultimelor decenii nu s-a rezolvat cu mijloace militare (Carlo Masala, Weltunordnung. Die globalen Krisen und das Versagen des Westens, C.H.Beck, München, 2016, p.32). Conflictele sunt și acum mocnite sau deschise.
Este clar că Rusia se confruntă cu o dificultate. „În nord și în sud (la est de Carpați) nu există bariere puternice pentru a proteja Rusia – sau să-i protejeze vecinii. Pe platoul european de nord, oricum ar fi trasate frontierele Rusiei, ea este deschisă atacului” (George Friedman, The Next 100 Years, Anchor, New York, 2009, p.103). Dificultatea este veche, se discută demult și nu are cum să fie liniște fără a-i găsi rezolvarea.
Este împărtășită de mulți și ipoteza că în efortul de a contracara creșterea sub toate aspectele a Chinei și programul acesteia de a deveni prima putere economică și tehnico-științifică a lumii, Statele Unite ar lua criza ucrainiană ca ocazie de a se manifesta.
Numai că situația actuală este schimbată. Ceea ce azi Rusia nu acceptă relativ la Ucraina nu acceptă nici China. Aceasta afirmă, cum se știe, principiul respectării națiunilor. Dar încet, însă cert, și China devine interesată ca armatele și armamentele să fie la cât mai mare distanță de frontierele ei de vest.
Cum era și de așteptat, zilele trecute s-a produs și intrarea mai explicită Chinei în arena crizei ucrainiene – diplomatic, în acest moment, în sprijinul poziției Rusiei. Este clar că situația din jurul Ucrainei schimbă, prin implicație, situația din Marea Chinei de Sud și din alte locuri și, în felul acesta, situația din lume.
Ceea ce putem consemna pozitiv este că, deocamdată, în culise, supraputerile caută un aranjament, căci armele au evoluat de toate părțile. Noile arme antiantirachetă, dar și armele rachetă evoluate au creat o situație nouă. Pe de altă parte, piedica nemijlocită în criza ucrainiană de la această oră rămâne refuzul aplicării acordurilor de la Minsk, pentru care au pledează Franța, Germania, Rusia.
Un fapt primejdios se poate consemna, de asemenea. S-a alunecat pe nesimțite în “războiul rece”. Chestiuni cruciale se transferă propagandei. Societatea nu mai este compusă din oameni, ci din “ai noștri” și “alții”. Politica se confundă iarăși cu pictarea inamicului. Nu se mai raționează, ci se fac alinieri.
“Războiul rece” nu este, desigur, fără adepți. Altfel nici nu ar fi relansat. Profitori sunt. Numai că dintr-un “război rece” precum cel ce se conturează nu au cum să mai fie câștigători. Vor pierde de la început toți.
Am scris altădată că trăim în “lumea unei geometrii variabile a supraputerilor” (A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017), în care capătă greutate mai mare cel care poate mobiliza. S-a confirmat! S-a ajuns însă ca mobilizările să ia tot mai mult locul argumentelor mai bune.
Din fericire, nicio abordare nu ține cât lumea. Pentru mințile lucide este limpede, totuși, că schimbarea lumii din jurul anului 1990 a fost posibilă doar pentru că pe traseu au fost înțelegerile de la Beijing (1972) și acordurile de la Helsinki (1975), care au făcut posibile înțelegerile de la Rejkjiavik (1986). Faptul ar trebui să dea de gândit.
Nu este soluție mai profundă în momentul de față decât revenirea la principiile stabilite atunci. Mai cu seamă că o nouă schimbare a lumii se petrece sub ochii noștri, cu intrarea Chinei în avanscenă, urcarea Germaniei la statutul de supraputere, revenirea Franței, creșterea Turciei. Iar în regiunea noastră cu o Polonie capabilă, o Ungarie inovativă, cu ieșirea la rampă a Italiei și Croației, cu multe altele. Nu altcineva decât Henri Kissinger a arătat, pe bună dreptate, că abia revitalizarea suveranității naționale este viabilă. “În acest moment al istoriei, aceasta ar fi modernizarea sistemului westphalian informat cu realități contemporane” (World Order, Penguin, New York, 2014, p.373). Geopoliticieni germani și francezi arată, pe bună dreptate, că suntem în fața unei lumi cu trăsături noi față de cea a ultimelor decenii – o lume care are nevoie de concepții noi.
II……
Aceasta a fost urmată de interdicția sportivilor ruși și bieloruși de a participa la Jocurile Paralimpice de iarnă de la Beijing 2022. Deși Comitetul Internațional Paralimpic [IPC] a anunțat că concurenții din ambele țări vor avea voie să participe, deși sub un banner neutru, acest lucru nu a fost satisfăcător pentru sportivii ucraineni, care au emis o declarație comună în care acuza șefii paralimpici că „alegea vărsarea de sânge în locul principiului”. Aparent, pentru sportivii ucraineni, chiar și doar prezența unui rus sau bieloruș – indiferent de poziționarea lor politică sau de părerea lor despre Războiul din Ucraina, este suficientă pentru a justifica plângeri de rasism evident. Cu toate acestea, IPC a cedat presiunii și chiar și rușii fără steag nu pot concura acum.
Cu toate acestea, nu numai în arena sportivă rușii sunt atacați, vizați și restricționați.
Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU) a declarat că Rusia nu va mai avea voie să participe la concursul de cântece Eurovision din acest an; Opera Regală din Marea Britanie a anulat o rezidență planificată a Baletului Bolșoi din Moscova, una dintre cele mai vechi și mai prestigioase companii de balet din lume; iar Academia de Film din Ucraina a cerut un boicot internațional al cinematografiei rusești, inclusiv interzicerea filmelor rusești la festivalurile internaționale.
RĂZBOIUL DIN UCRAINA DEZVĂLUIE FAȚA URÂTĂ A RASISMULUI ANTI-RUS DIN EUROPA DE VEST
Scris de Paul Antonopoulos , analist geopolitic independent
Indiferent de părerea despre președintele rus Vladimir Putin și despre războiul din Ucraina, se pare că faimosul „Occident liberal tolerant” folosește războiul pentru a-și exprima cel mai dezgustător rasism rusofob și dezumanizare a poporului rus. În timp ce trupele ruse au ajuns în Ucraina, liberalii occidentali au folosit cu entuziasm acest lucru ca o oportunitate de a anula contribuțiile la arta, istoria și cultura rusă la umanitate. Acest lucru se întâmplă în proporții umilitoare și are o dimensiune mai periculoasă, deoarece chiar și simplii proprietari ruși de magazine din Europa de Vest sunt vizați de atacuri rasiste.
Rusia a fost deja exclusă de la a găzdui finala de fotbal a Ligii Campionilor și Marele Premiu al Rusiei de Formula 1 – cu multă ipocrizie. Marele Premiu nu a condamnat Rusia, ci a invocat „imposibilitatea” de a organiza cursa în circumstanțele actuale. Acum se pare că evenimentul va fi găzduit în Turcia, unde nu există nicio „imposibilitate” pentru organizatorii cursei, în ciuda ocupării ilegale de către țară a Ciprului, Siriei și Irakului.
Poate că dacă ne vedeam de treaba noastră, mică, e adevărat, nu mare ca a lor și care a început să pută groaznic, cei 11 copilași ar fi avut tată și cei șapte, Dumnezeu să-i ierte ! ar mai fi avut niște ani de viață ! Dar , veți zice, n-ar fi avut trecere la Lumea bună, de dincolo de baltă, nu ailaltă, pe care oricum n-o văd ăștia ,sasul din Deal și toți ciracii lui . Și apoi să nu uităm că o șapcă nu ține prea mult, mai ales dacă vrei să te p.c. contra vântului și te stropești cu sânge din cap până-n bombeuri.. Și încă un poate: dacă n-ar fi avut armament la bord ( cui să-l dea și cine să ni-l ia , că e antic de demult și cred că nici nu știu mulți cum funcționează ) n-ar fi sărit în aer, dar mai știi, la nivelul ăsta de pregătire pentru a-l ajuta pe Zelenski să țină piept rușilor rămăsese fără cokteilurile ce-i poartă și numele și ce s-a gândit Dâncu, hai să-i trimită și el niște sticle cu benzină în locul unora de votcă și gata trăsnaia ! P.S. Singura speranță a ucrainienilor e ca Zelinski să revină la meseria-i de bază, comic vestit și să-i facă pe ruși să moară… de râs la poantele lui !
III –
După cum scrie Der Spiegel, cu aceeași ocazie, reprezentantul Statelor Unite, Raymond Seitz, a declara: „Am promis oficial Uniunii Sovietice – în discuțiile „2 plus 4”, precum și în alte contacte bilaterale dintre Washington și Moscova – că nu intenționăm să exploatăm, la nivel strategic, retragerea trupelor sovietice din Europa Central-Est și că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord nu trebuie să se stingă dincolo de granițele noi Germanii, nici formal, nici informal”.
Pe scurt, acordul a existat și a fost împărtășit de principalii parteneri ai Alianței Atlantice. Atunci „cineva” a decis că ar fi mai bine să uite de toate promisiunile de a înghiți toată Europa de Est de-a lungul anilor, apoi țările baltice și, în cele din urmă, Ucraina, scrie Il Giornale.
II –
Să fie toate acestea minciunile unui bătrân ca Gorbaciov sau numai propaganda Kremlin? Se pare că nu. În numărul care se află acum în chioșcurile de ziare, săptămânal german Der Spiegel publică un document cel puțin penibil.
CE PROMISIUNI LI S-AU FĂCUYT SOVIETICILOR?
E vorba procesele- verbale – găsite în Arhivele Naționale Britanice de politolog american Joshua Shifrinson – ale reuniunii directorilor politici ai ministerelor de externe ale Statelor Unite, Marii Britanii, Franței și Germaniei, desfășurată la Bonn, pe 6 martie, 1991.
Tema este securitatea în Europa Centrală și de Est și relațiile cu Rusia învinsă, descurajată, dar încă capabilă, potrivit celor prezenți, de o reacție puternică în cazul în care securitatea ei ar fi amenințată.
În fața ipotezei unei solicitări a unor țări din fostul bloc sovietic (Polonia în primul rând) de a adera la NATO, britanicii, americanii, germanii și francezii au convenit că acest lucru este pur și simplu „inacceptabil”. În numele Berlinului, Jurgen Hrobog a spus: „Am clarificat în timpul „negocierilor 2 plus 4” privind reunificarea Germaniei, cu participarea Republicii Federale Germania, Republicii Democrate Germane, SUA, Uniunea Sovietică, Marea Britanie. Marea Britanie și Franța, că nu intenționăm să avansăm Alianța Atlantică dincolo de Oder. Și, prin urmare, nu putem acorda Poloniei sau altor națiuni din Europa Centrală și de Est posibil de a se alătura”. Potrivit lui Hrobog, această poziție fusese convenabilă cu Cancelarul Federal Helmut Kohl și ministrul de externe, Hans-Dietrich Genscher.
A fost Rusia înșelată de SUA ! ?
Der Spiegel publică un document stânjenitor
Cea mai mare parte a propagandei Kremlinului pe tema crizei ucrainene se bazează pe acuzația de rea-credință la adresa americanilor și a aliaților lor.
PROPAGANDA KREMLINULUI
Chiar în aceste zile, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin , a repetat mai multe ori, „că Moscova a fost înșelată și înșelată flagrant” de state occidentale, care au dat asigurări că Alianța Nord-Atlantică nu se va extinde spre Est.
Totul pornește de la interviul acordat de ultimul secretar general al Partidului Comunist Sovietic pentru The Daily Telegraph din 7 mai 2008. „Americanii ne-au promis că NATO nu va depăși niciodată granițele Germaniei după reunificarea acesteia, dar acum jumătate din Europa Centrală și de Est sunt membre, mă întreb care a fost garanția care nu sa acordat? Neloialitatea lor este un factor periculos pentru un viitor pasnic, deoarece un cunoscut poporului rus că nu se poate avea încredere în ei”.
Apoi, cu alte ocazii, Gorbaciov și-a mărturisit regretul că a avut încredere în cuvintele lui Bush și ale lui Baker. În întâlnirea din Malta, Baker la asigurat pe naivul Gorbaciov că „jurisdicția NATO nu se va extinde nici măcar un centimetru spre este”. Acordul verbal era clar: dacă Rusia renunță la hegemonia sa asupra Europei Centrale și de Est, Statele Unite nu vor profita în niciun fel de această concesie pentru a-și lărgi influența și a amenința securității strategice a Rusiei.
Un gentleman’s agreement niciodată oficializat în scris și pe care, de-a lungul administrării anilor, diferitele terminale ale lor europene l-au negat cu încăpățânare. Ultimul în ordine cronologică, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg , care în ultimele zile a reiterat sec că „nimeni, niciodată, la nicio dată și nicăieri, nu a făcut astfel de promisiuni Uniunii Sovietice”.
Sunt contrariat de ce spuneți, Profu retardat. Nu știu decât puține articole ale doamnei Mungiu-Pippidi și nu mă pot pronunța. Am studiat un curs despre postglobalizare cu domnul Marga și sper că știu cum gândește. Aici în articol, să recitim finalul, dînsul apără ideea suveranității naționale și-l ia, cum se vede în citat, ca avocat demn de încredere pe Kissinger. Îmi amintesc ce spunea domnul Marga la încheierea cărții sale După globalizare: nu este soluție la problemele actuale fără stat național competent și activ. Dînsul a studiat în Germania și America, gîndește ca unii dintre profesorii săi, a studiat dreptul, a scris o carte despre Justiție și valori. Nu știu să fi socotit divin vreun sistem de drept. Și nu cred că așa stau lucrurile. Este vorba de o concepție – dar una mult mai complexă.
Asta am dorit sa arat si eu. Nici eu nu sunt istoric. Istoria este complicata, iar pentru acest lucru trebuie sa citim si alte puncte de vedere. Domnul Marga, doamna Mungiu Pipidi, dar si altii, vin cu anumite puncte de vedere. Puncte de vedere care tin de interpetarea contemporana a situatiei in care ne aflam. Ceea ce este dureros, este faptul ca atat domnul Marga, cat si doamna Pipidi, acrediteaza ideea dreptului, aproape divin, al marilor puteri de impune vointa propriie in detrimentul statelor mici. Cu alte cuvinte, trebuie sa dam Cezarului, ce este al Cezarului.
Dar … lingvistic (II)
DAR daca ne uitam la limba, apare separatia LIMBII ukrainiene intre cea de vest si cea de est … INCA din sec. XIII.
IAR cele doua limbi ukrainiene (de vest/rutena) si cea de est (rusa) evolueaza SEPARAT. Niprul (Dnieper) fiind linia de demarcatie !!!
In the 13th century, eastern parts of Rus (including Moscow) came under Tatar yoke until their unification under the Tsardom of Muscovy, whereas the south-western areas (including Kyiv) were incorporated into the Grand Duchy of Lithuania. For the following four centuries, the language of the two regions evolved in relative isolation from each other. Direct written evidence of the existence of the Ukrainian language dates to the late 16th century.
By the 16th century, a peculiar official language formed: a mixture of the liturgical standardised language of Old Church Slavonic, Ruthenian and Polish.
From 1804 until the Ukrainian War of Independence, the Ukrainian language was banned from schools in the Russian Empire, of which the biggest part of Ukraine (Central, Eastern and Southern) was a part at the time. It has always maintained a sufficient base in Western Ukraine, where the language was never banned. Iar SEPARATIE lingvistica se accentueaza.
Dar … lingvistic (I)
Historical linguists trace the origin of the Ukrainian language to the Old East Slavic of the early medieval state of Kievan Rus. After the fall of the Kievan Rus as well as the Kingdom of Ruthenia, the language developed into a form called the Ruthenian language. Along with Ruthenian, in the territory of modern Ukraine, the Kiev version (izvod) of Church Slavonic was also used in liturgical services. The Ukrainian language has been in common use since the late 17th century, associated with the establishment of the Cossack Hetmanate.
In 1654, the Ukrainian leader, Bohdan Khmelnytsky, offered to place Ukraine under the protection of the Russian tsar, Alexis; whose acceptance of this offer led to another Russo-Polish War. Ultimately, Ukraine was split along the Dnieper, leaving the eastern part, (Left-bank Ukraine and Kiev) under Russian rule. SEPARATIA de tip TERITORIALA a Ukrainei !!!
De unde să dai dacă n-ai de unde? (rușii-scandinavi)
Azi în Suediei și Norvegiei la un loc (10,4+5,4= 15,8 milioane) sînt mai puțini oameni decît în România (19,3 milioane).
De acord, Profu retardat. Sunt viitor economist, nu-s istoric și iau de bune ce ai scris. Am învățat însă din logica lui Titu Maiorescu la noi, ce era de fapt a unui pedagog, că poți găsi în istorie exemple pentru orice idee. Îmi dau seama că Ucraina este o istorie complicată, ce nu este scrisă de nici o parte fără subiectivism. Ceea ce eu susțin este că, așa cum citările domnului Marga probează, statutul actual al acestei țări nu este precum îl prezintă o propagandă sau alta. A observa cum s-a ajuns la criza de azi este important pentru a o înțelege. Și a o rezolva, căci armele nucleare sunt de toate părțile.
profu retardat : Felicitari pt. comentariile de mai sus , d.le profesor ! Cititorii chiar au ce sa invete . Nu luati in seama impostorii si expirati , ei nu stiu asta .
Primul stat al rusilor este o notiune relativa. Rusii sunt nordicii scandinavi de tip Suedez. Numele rus inseamna „cel care vasleste” fiind cunoscuti pentru incursiunile lor cu barcile cu 12 perechi de vasle cu care intrau pe raurile ce se varsa in Marea Baltica. Oricat ar mistifica istoricii sovietico-bolsevici asta este adevarul. Acesti nordici suedezi ruossi au intemeiat centre de comert si schimb cu slavii. Kievul pe raul Nipru era unul din centrele de comert in jurul caruia s-au adunat comunitati slave si in finaul au alcatuit un stat sub conducerea unei oligarhii militare scandinave ruossi. Rusia Kieveana a fost costructia politica a scandinavilor suedezi sau danezi sau norvegieni( varegii mercenari) si numele spune totul Roussia = cei ce vaslesc. Asa le spuneau slavii si asa a ramas. Nistrul era calea de comert a roussilor catre Marea Neagra. Rusii Muscali-Moscoviti sunt slavii care dupa epuizarea materialului genetic suedez ruossi au preluat conducerea in Novgorod si Morkova. Li se spunea moskali sau muscali spre a fi deosebiti de roussi cei vechi. Ulterior moscoviti au preluat titulatura de ruossi dar nu vorbesc limba suedeza asa ca nu pot fi ruossi.Raman tot moskovity care se dau drept rusi. Poate doar geografic sa revendice titlul. Ucrainienii sunt in adevar urmasii suedezilor ruossi amestecati cu slavii de tip polonez ce ocupau zona Kievului si Nistrul pana la Marea Neagra. Aici a functionat statul Polonez-Lituanian. In 1667 Moskoviti au ocupat Kievul si de atunci cred ei ca sunt rusi.
Am inteles mult mai multe din articolulul profesorului Marga. Sigur, invataul trebuie sa fie indelenicire permaneta. Tot timpul este ceva de invatat!
Poate era interesant daca domul Marga atingea si urmatoarele aspecte:
Muskali moscoviti, care sunt slavii din regiune, si-au construit identitatea politica pe numele de rus care sunt ruossi scandinavi suedezi ruossi insemna vaslasii – barcile scandinave si vaslasii lor razboinici ce vor fi numiti vikingi si varegi in sec X. Roussia Kieveana era un stat fondat in jurul Kievului -locul unde se pregateau barcile scandinave pentru cursul Niprului din aval.Le intareau si ridicau bordajul. Afacerea asta a nascut Kievul si a adunat populatie ca orice targ. Inca din sec 3 e.n. Kievul era baza a ruossiloe si a slavilor wenedes de tip polonez. Moscovitii erau in partile lor si isi vedeau de saracia lor. Numai in 1667 moskovitii au ocupat Kiev. Si deatunci si-au fabricat o identitate politica de rusi. De fapt ei sunt numai moskoviti. Ruossi veritabil istoric sunt ukraineii care asa cum le spun moskovitii U Krajna inseamna La Margine/Hotar/Frontiera erau la marginea moskovitilor,Era Hotarul lor. Daca nu ar fi fost asa nu le spuneau ukraineni. Si moskovitii recunosc prin termenul Ucraina ca ei sunt in afara zonei si granita lor era la Ukraina.
Ukraina … Kiev … si ungurii (maghiarii) ? Mize maghiare (in drahme) in Kiev ?
„Other historians suggest that Magyar tribes ruled the city between 840 and 878, before migrating with some Khazar tribes to the Carpathian Basin. The Primary Chronicles also mention movement of Hungarians pass Kyiv. To this day in Kyiv exists a place known as „Uhorske urochyshche” (Hungarian place),[76] which is better known as Askold’s Grave.
The park was created by the Soviets in the mid-1930s in place of an old graveyard around the Church of St. Nicholas, which, as the story goes, marks the place where Prince Askold of Kyiv was buried in the 9th century.[1]
In the Middle Ages, Askold’s Grave was known as the Hungarian tract (Ukrainian: Угорське урочище, romanized: Uhorske urochyshche). According to the Primary Chronicle, it was the place where the Magyars crossed the Dnipro on the way from the Russian steppes to Pannonia. Archeological excavations have revealed a 9th-century dirham (drahma) hoard and some remains of Izyaslav II’s wooden palace. There’s a modern stele commemorating the Magyar migration.
Du-te la oglindă, Tulipane, că nu ai nimic de zis. Strici hîrtia degeaba. Decât niște metafore pentru pițigoi, eventual! Ce spui tu este de mult fumat, putred și aruncat la deșeuri. Ia o sticlă, că este mai bine de tine. Te răcorești cu zise comentarii, dar ele nu sunt de tine. Nu ai nici căderea, nici cultura, nici mintea.
@Mihai Crisgau: postacoide,iti meriti kopeicile!Dupa margati,vorbintorici,parerologi,au aparut si postacoizii,care semneaza cu parfum de zagranichnyy passport soios!
Speram ca legile sigurantei nationale sa fie modificate urgent de Parlament in conditiile amenintarilor lui Botox Han la adresa Europei si Civilizatiei si viperele lui Botox Han sa fie prinse de pe unde-si scuipa veninul prin Romania si eliberate in stepa natala,unde, ambetate de libertatea de a manca kkt( indiscutabila in Imperiul lui Botox Han), sa treaca la treaba….
Noul Adolf Hitler Redivivus iesit din beciul Kremlinului s-a luat de cine nu trebuia.
L-au iertat odata manifestantii germani cand l-au prins pe Botox Han pe post de translator la KGB,iesit la observatie,speram ca din 1989 lumea s-a invatat minte
Ai băgat de seamă insule de birt care visezi cuafeze – tomlin,anti2024, @fane etc. – că te aciuezi la articole ca să te afli în treabă, să semnezi condica și să nu te ia coldea, udrea și alții la rost, că nu ești prezent? Se pot vedea comentariile mele. Ale tale sunt, întra-devăr, numai minciuni și înjurături. Verifică-te, că de mințit o faci tot timpul. Crezi că alții fac precum faci. Te înșeli, nu are nimeni timp de lichele.
Să sperăm Tulipane Feketane că într-o zi nu prea departe nu vor mai fi Daily Cotcodaci ca tine să strice discuțiile și aerul cu mojicii și vulgarități. I-ai fi fost adunatu cineva cu grebla și i-a trimis la Goebbels și Himmler să se spovedească și să-i țină de tot. Că acolo-i raiul lor.
@ FRANCISC FANE , ai bagat de seama ? La art. semnate de A. Marga , sunt mai numerosi chelnerii si cuafezele , decit comentatorii . Dar ei nu comenteaza articolul , ei ii injura pe comentatori ! Dupa aceea dispar instant de pe site , si ii mai vezi la urmat. art. ! Sa fie vircolaci sau ceva ? Oricum nu e lucru curat .
După conștiință, deși nu au minte sau memorie, doar oglinzile mai au calitatea de a reflecta o anumită stare a realității. – Nu și realitatea însăși.-
Pare normal așadar, ca fiecare om să se vadă mai întâi pe sine și abea apoi pe celalalt dar cum ar arăta unul, fără altul? . Pe de altă parte, când vezi pe altul, parcă te vezi mai clar pe tine. Sau când vezi pe altul, prin tine, te poți întreba dacă nu cumva „ai ajuns acolo” din greșeală, nu ai fost suficient de atent, ori nu a reușit el să se îndepărteze la timp. Altfel, nu poți să-ți explici în ce condiții ajungi involuntar într-o infinită sală a oglinzilor unde rătăcești în toate direcțiile, oriunde ai privi, orice ai face și oriunde te-ai afla. Oare ce ar fi dacă, în loc să aducem atâta durere și moarte printre semeni, într-o bună zi am sparge mai întâi, toate oglinzile, am înlocui tiparele, am schimba conceptele, ideile și ideologiile? Oare tot la fel ne-am vedea? Tot la fel de mult ne-am urî și ne-am ucide unii pe alții? Parcă aș zice că nu.
@profu retardat. Yeltzin nu a specificat in memorandum care perioada a sovietelor. Vezi tu, Nikita Khrushchev a dat Ucrainei Crimeea insa Crimeea apartinea Rusiei tot de pe vremea sovietelor. E interpretabil ce a zis Yeltzin tocmai pentru ca era epuizat si depasit de situatie.
Putin, in discursul lui, a pomenit acest gest de neinteles al lui Khrushchev.
@Fekete Tulipan Tataita, uite cum sta treaba. In politica e bine sa te pui si in pielea celuilalt. Politica asta de „noi suntem aia buni, ei sunt aia rai” aduce numai catastrofe.
In 1962, Sovieticii au pus rachete nucleare (desi focoasele inca nu ajunsesera inca) in Cuba zicand ca sunt defensive. Lui Kennedy nu i-a placut si a fost cat pe ce sa inceapa al III-lea razboi mondial.
Rusii zic acelasi lucru acum cu extinderea NATO. Tocmai ce Der Spiegel a dat publicitatii notele intalnirilor din 1991 unde NATO se angaja sa nu treaca raul Elba inspre Polonia si dincolo. NATO a mintit si si-a incalcat promisiunea.
Fosta republica a Iugoslaviei a fost facuta bucatele sub egida U.E, a NATO si a SUA pentru ca „dreptul la auto-determinare a zonelor separatiste”.
In 2011 Rusia si-a dat acordul pentru a-l sprijini pe Bashar al-Assad in Siria spre nemultumirea Vestului. Atunci Vestul a creat o lovitura de stat in Ucraina, punand un regim ultra-nationalist la putere ce a creat destul de multe probleme minoritatii ruse din Donbas (vezi arderea sediului Uniunii in 2014). Vrei nu vrei, exista victime ale minoritatii ruse in Donbas din 2014 incoace.
Familia Biden a inceput sa-si bage coltii prin Estul Europei, gen Ucraina si Romania (New York Times tocmai ce a cerut declasificarea emailurilor lui Hunter Biden catre ambasada Romaniei din SUA), incercand sa puna mana pe gazele si petrolul de la Marea Neagra. Rezultatul? Rusia invadeaza Crimeea si o anexeaza.
SUA a foarte apropape de rusi si rusii nu vor asta cum nici SUA nu a vrut asta in 1962.
Sa speram ca Severin si Marga, ajung cu rata la Tirsapol pana nu e prea tarziu,la postacii lor!
Trebuia si Marga se se produca,ca apa sfintita peste foc,vorba Apocalipsei:” Dar pentru că ești astfel, căldicel, nici cald, nici rece, am să te vărs din gura mea”
Yes, Profule retardat, ai dreptate, Yeltzin epuizat nu-i argument pentru ordine europeană. Direct și bine zici! Nu e și pace. Confirmi evidența. Ordinea stă pe așa ceva. Numa că dintr-un articol impecabil documentat și obiectiv, doar asta ai păstrat? Vorba lui Lenin: învățați, învățați, învățați este iarăși actuală!
Centrala nucleara Cernobal a explodat cand un inginer inconshtient testa ce s-ar intampla daca centrala ar fi fost bombardata de aviatzia Israeliana shi instalatzia de racire avariata. El a procedat greshit, a shi fost arestat pentru asta, dar pericolul aviatziei Israeliene exista shi exista nu doar in U-Kraina ci in toata lumea. Un alt inginer a incercat sa il opreasca pe primul, fara succes, caci consecintzele erau previzibile. A spus: Daca ne ataca aviatzia Israeliana murim dar cat suntem inca in viatza avem datoria sa operam aceasta centrala sigur shi eficient fara teste idioate cu consecintze previzibile. Este datoria armatei sa ne apere de aviatzia Israeliana shi daca ei eshueaza noi vom muri. Teste similare care sa simuleze un atac al aviatziei Israeliene s-au facut atunci pete tot in lume dar in general au fost simulari pe calculator nu orirea turbinei cum s-a procedat la Cernobal. In Germania s-a constatat ca reactorele nu rezista la un bombardament al aviatziei Israeliene deci s-a luat hotararea inchiderii lor caci sigur avioanele Israeliene vor veni mai devreme sau mai tarziu shi in Germania cum au bombardat deja in Iraq shi Syria. In Frantza noile centrale nucleare se construiesc fortificate la 300 m sub pamant tot de frica avioanelor Israeliene. Toata lumea este terorizata de avioanele Israeliene shi fiecare ia masuri cum poate.
Bade Feketău zis a lui Tulipan, la scornelile matale nu-i decât un răspuns citind acest strălucit articol la Comentariile căruia ne aflăm: că james baker, helmut schmidt, presa din washington dc și der spiegel, ca și multe altele, sunt cu simion, târziu și alții. Așa tare te sperie o victorie a AUR-ului? Du-te bade Feketău și te cată la cine trebe. ce lăgătură ai mata cu cunoștințele? Una ca cea dintre șoricel și castel.
@Pavel : https://www.youtube.com/watch?v=tp6KExqs_3o
Boris Yeltzin a semnat memorandumul de la Budapesta (1994), în care s-a angajat să respecte frontierele Ucrainei din vremea sovietelor.
Atunci, vorba lui Putin: daca ai semnat, atunci trebuie sa suporti, draguto!
Faptul ca Yeltzin era epuizat nu-i un agrument pentru o noua ordine europeana.
Așa la întîmplare cum judeci, și eu pot zice, Tulipane, că ești din coloana Goebbels, Himmler, Heidrich etc. nu cunoști lucrurile, nu ci nici o ideea, nici un argument, dar te trezești vorbind. Vulgaritățile tale nu sunt semn nici de inteleigență, nici de cultură, nici măcare de sprintenează. Indiciu de prost crescut, fiind prost, natural prost.
Scotienii vorbesc scotiana, Tzara galilor galeza, irlandezii, irlandeza, apoi mai sunt cateva popoare galice Manx,Bronx…etc
Cine i-a i trebat daca vor in Anglia? Nimeni, forta tunului. Asa ca totul e galgara, petrolul irakian in buzunar american. Nimeni nu sufla. Dombas e pamant rusesc. Rezolvarea va fi prin razboi intre rusi si ucrainieni.
Restu multa propaganda.
@ tataie Fane ,coloana a V-a filorusa: Marga,Severin,Simion,Tarziu,Georgescu,etc plus laudatorii de pe net,vai mama voastra de cobzari ai Rusiei….Totul se plateste pe lumea asta, nu va faceti curaj .Profitati doar de o bulibasala a unor poolitruci care nu stiu ce au de facut si cine i-a pus in fruntea bucatelor
Rușii fac cu Ucraina ceea ce a făcut occidentali cu Iugoslavia, o destramă, iar Rușii profită din plin de precedentul Kosovo, inițiativă 100% a SUA în estul europei, precum și maidanul de la Kiev. Nu va exista nici o invazie rusă în Ucraina, dar vom asista la un război civil , ce va destrama Ucraina.
România trebuie imediat să declare război Rusiei. Nu doar pentru a apăra poporul frate ucraienean, marele popor ucraienean, dar şi pentru a apăra civilizaţia europeană ameninţată de hoardele barbare de la răsărit. Este în interesul României să primească cu braţele deschise pe fraţii ucraienieni, pentru că în felul acesta va reuşi să repopuleze satele şi oraşele părasite de locuitori. Aceştia să fie împrpoprietăriţi imediat şi gratuit cu terenurile şi locuinţele celor plecaţi. De asemenea o debarcare românească în Crimeea va permite restituirea acestui străvechi teritoriu ucraienean către marele popor frate şi prieten. Indiferent de sacrificiile care vor fi făcute România trebuie să declare imediat război Rusiei, concomitent cu eliminarea fizică a trădătorilor vânduţi ruşilor. Unul să nu scape, toţi vor fi eliminaţi.
Confunzi anii, persoanele, epocile, Tulipane. Te amesteci unde ai doar vorbe, nu cunoștințe. Foarte bune argumentele domnului Andrei Marga – lucrurile au laturi mai complicate decât se văs și mai ales se spune. Clișeele cu mongolii și alții din vechime nu lămuresc nimic. Doar capetele seci nu pricep că la orice susținere trebuie probe. Aici, în articol, abundă. În rest, Dumnezeu cu mila, că grădina e mare!
Se putea sa nu apara si Marga? Ha ha ha ha ha. Interesant cum apar guristii ca mari comentatori. Toasu filosof care vinde iluzii si sofisme se potriveste in partidul AUR.
Ciudat, aș zice dac-aș fi venit cu pluta, că_conflictul începe cînd se gată PLANdemia. Gaspadar Putin a așteptat și înăbușirea răscoalei șoferilof canadieni.
Da, competent, erudit, rațional! Cum trebuie să fie un articol. Foarte bune aduceri la obiect într-o atmosferă de palavre și de falsuri organizate. Bine scos în lumină ce spune presa americană, germană și franceză. Esențial! O lume ce se încurcă, dar în care va trebui trăit.
Atata de mult aprecia Helmut Schmidt „pacifismul URSS”incat a pledat pentru o puternica inarmare a Germaniei,si decide cu SUA să se amplaseze rachete de rază medie pe teritoriul german,obținand acordul de a instala arme nuclearea și în alte state europene. ca raspuns la decizia Moscovei cu privire la instalarea rachetelor SS20.
La summit-ul NATO la 12 decembrie 1979 unde se decide amplasarea a 108 rachete Pershing II și 464 de rachete de croazieră + să se avanseze în numele NATO către URSS propunerea de retragere a rachetelor sovietice cu rază medie de acțiune.Reacția URSS e una foarte ‘pacifista’in buna traditie a mongolilor :URSS invadează Afghanistanul.
În aceste condiții, Germania se aliniază la politica Occidentală; decide să boicoteze jocurile olimpice de la Moscova și va trece la o creștere reală a cheltuielilor sale de apărare.Schmidt va promova pana la finalul mandatului o fermă politică de înarmare impotriva URSS
E foarte convenabil sa arunci cu citate scoase din context care desavarsesc opera coloanei a-V-a! Trebuia sa semnalizati:Prezent la datorie?
Nu mai incercati sa prostiti lume ,sunteti absolut pe dinafara in actualul contex in care un stat agresor de 300 de ani Rusia se sterge la koor cu cateva tratate semnate dupa 1990 si azi calcate in picioare de Botox-Han, asa cum in istoria lor mongolii rusi au facut cu toate tratatele semnate !
Un articol de bun simt care vede ambele puncte de vedere.
Rar in ziua de azi unde „noi” vs „ei” e la ordinea zilei.
@anti2024. Matale nu ar putea nimeni sa-ti dea lectii. Capul tau e beton armat. Cine si-ar pierde vremea
noua oranduire mondiala = „ordine” (adica control absolut al #noului om) din haos, solve et coagula (slogan alchimist tatuat pe bratele lui baphomet), build back better (adica sa distrugi intai – vezi cartile arse in istorie de catre cei care voiau sa distruga gandirea oamenilor), you’ll owe nothing and you’ll be happy (nationalizare a tot ce un om ar putea avea, inclusiv copii si familie), reclama la sin uc iderea batranilor: „am avut o viata frumoasa … este timpul sa-i „las” si pe ceilalti sa traiasca….” etc. inainteaza pas-cu-pas, folosindu-se de refuzul omului de vedea ADEVARUL. cea mai mare reusita a diavolului este ca l-a facut pe om sa nu creada in el. fara credinta in bine dar si in rau, nu poti vedea adevarul si nici nu il vei cauta vreodata.
Dupa ce a dat lectii de morala si de etica, (editat) fabulist s-a apucat sa dea lectii de politica. Obraznicia si impostura n-are limite.