Era verde, golănoiul! Bazar! N-ai prins mucegai pe-acilea, m-a întrebat Ibhib bătând din buzele-i cărnoase, pline de salivă. Dar tu, pramatie?! Am fost la Trafalgar, erau acolo o grămadă de politicieni de pe planeta Pământ! Îi vindeau la kilogram niște șmecheri de extratereștrii! Aha!
Am tras o scatolceală de zile mari! Lasă gargara! Zi-mi ce vânt te-aduce. Care-i şpilu,? Păi, cum stai cu galbenii, plescăi tunaru, scărpinându-se după urechea-i clăpăugă. Unul n-am! Aha! Ai o treabă pentru mine?! Am, golănoiule! Dă-i drumu’. Mor de curiozitate, am zis eu repede scoţând un clondir cu zeamă de praf de puşcă. Mi-a trimis vorbă Moreaugarin. Omu, are o treabă babană de tot. Ai auzit de diamantele de lumină veche?! Am auzit ceva, ceva, am minţit eu fără să clipesc. Moreaugarin zice că le-ar avea nişte pelerini care vin de dincolo de orizontul cosmic!
Mi-a povestit şi mie un drac-de-mare, am minţit eu iar fără să-mi tremure glasul. Poveste veche, mă, Bazar. Pelerinii sunt fiinţe sonore născute din sunetu’ primar al Universului. Într-o bună zi au furat Cetatea Vălurit Ideală a oamenilor. Au dus-o hăt. Au plimbat-o prin întreg Universu’ până când diamantele de lumină veche au început să pălească. Aşa că pelerinii s-au întors din drum. Au ridicat cetatea pe Venus şi diamantele au început să sclipească din nou. Numai că civilizaţia venusiană a fost distrusă prin trădare, sperjur şi crimă.
Venusienii n-au rezistat tentaţiei. Au vrut să devină nemuritori şi s-au bătut pe viaţă şi pe moarte pentru diamantele de lumină veche. Şi-au lepădat credinţa. Şi-au lapidat preoţii şi şi-au lăsat lăcaşurile de cult în paragină. Pelerinii i-au amăgit în fel şi chip şi i-au împins să se războiască între ei. Şi pelerinii?! Şi-au schimbat planurile. Au coborât prin găurile de vierme şi-au încercat să ridice cetatea pe Terraria. Copia imperfectă a Pământului?!
Cum zici. Au reuşit? am întrebat eu mort de curiozitate. Nu. Câmpul gravitaţional al planetei era instabil. Aşezările îşi schimbau neâncetat poziţia geografică din cauza unor vârtejuri temporale foarte puternice. O grămadă de gunoaie aruncate de pe Pământ ajungeau pe plajele terrariene. Din amalgamul ăla puturos se năşteau tot felul de fiinţe imposibile care schimbau tot timpul indicele de entropie ssss al planetei! Tunarule, mă ia de cap! Stai aşa! Termin îndată! Pelerinii…Vin pe Pământ! Asta-i şpilu’, Bazar!
Pe Pământ. Diamantele de lumină veche vor fi la nasu, nostru! Şi noi o să punem lăboiu, pe ele, tunarule! Și ce ne cumpărăm cu ele? Păi cum ce? Ne cumpărăm politicieni pământeni la kilogram și jucăm jocuri politice pe bani grei în toate galaxiile. Aha. Despre asta era vorba. Dar eu am matrice moleculară faină pentru treaba asta. Aș șparlit-o dintr-un bazar de pe Saturn. Adică? Ce vrei să spui? Păi introduc un cod anume în matricea asta moleculară și scot eu pe bandă rulantă tot felul de politicieni ca să avem de rezervă pentru joc.
Aha, ești un mare cartofor, derbedeule, te pricepi! Păi ce cxrezi? Iau o moleculă de politician pământean și o fac să vibreze și obțin un politician pământean în carne și oase, gata corupt, ticăloșit și tâmpit, ha, ha, ha!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.