Monica Macovei: portretul european al „anticorupției” la bătrânețe

Într-un interviu acordat publicației EU Observer, Monica Macovei afirma doct că Parlamentul European ar trebui să declare lupta anti-corupție ca imperativ în strategia de securitate a UE. Ea se referea la nevoia de a investiga toate cazurile de corupție privind achizițiile publice, fondurile europene și banii dați ca asistență financiară pentru acele state membre UE care au fost lovite mai tare de criză. Acolo, spunea Macovei în interviu, de obicei bagă mâna ilegal politicienii și deturnează banii publici în propriile buzunare.

Totodată, Macovei aprecia că cei de la Comisia Europeană, în special prietena ei Viviane Reding, ar trebuie să fie nemiloși cu actele de corupție din Uniunea Europeană, deoarece instituțiile europene și așa trec printr-o criză de încredre. Cetățenii europeni le privesc cu suspiciune. De ce? Deoarce, zicea fosta procuroare comunistă, ei, cetățenii UE, vor să știe în buzunarele căror politicieni intră banii publici și că aceste persoane sunt aspru pedepsite.
Cu asemenea frazeologie ipocrită își clădește Monica Macovei imaginea în Parlamentul European. Pe baza acestor sloganuri utc-iste a primt un premiu al revistei The Parliament Magazine (prestigios precum menționarea într-o gazetă de perete), aspirând la poziția de bătrână generăleasă autoritară a popularilor europeni în bătălia europeană anti-corupție. Ca să pară și frumoasă, nu doar morală, Monica Macovei a apelat la o altă strategie. Pozează mai nou în revistele de fashion. Acolo își expunea alura de ninja al anti-corupției europene. Într-un taior de securistă și cu un facies blazat, cu o privirea tâmpă și ușor etilizată, concentrată pe propriul chip asexuat (în fotografie Macovei era surprinsă uitându-se într-o oglindă). Atitudinea suprinsă de obiectivul aparatului foto este una care trădează satfisfacția cu care fosta procuroare comunistă, implicată în anchetarea dură a participanților la mitingurile din Piața Universității din anii 90, se lăfăie narcisistic în imaginea publică falsă pe care și-a creat-o în ochii deputaților europeni. Prin stratagema cu pictorialul Macovei nu vrea să își întărește poziția de reprezentant al românilor la Bruxelles, sau cea de oficial european în slujba cetățenilor. Vrea să facă mai seducător, mai ușor digerabil rolul ei de agent electoral al PDL, de agent de influență al lui Băsescu în Parlamentul European.

Vrăjelile de cațavenc feminin, deversate de Macovei în interviul de la EU Observer, ascund însă lucruri esențiale oficialilor europeni. Că cel mai notoriu caz de fraudă la achizițiile publice mușamalizat la Bruxelles este cel al fostului primar PDL, Liviu Negoiță, coleg de partid cu Macovei. Cel mai mediatizat caz de deturnare a fondurilor europene în bugetul propriei familii este cel al fostului ministru PDL-ist Ioan Botiș, și el coleg de partid cu Macovei. Cel mai ascuns caz de corupție a justiției din România de privirile exigente ale celor de la Bruxelles este cel referitor la volatilizarea dosarelor penale ale lui Traian Băsescu. Că cele mai mai politic instrumentate dosare de DNA au fost cele din timpul justiției băsiste. Că cele mai flagrante deturnări de bani publici europeni – acoperite sub preșul expresiei eufemistice de «managment defectuos» – s-au petrecut sub guvernul Boc. Că cele mai deviante atitudini de poliție politică (ascultarea ilegală a telefoanelor adversarilor politici, ale jurnaliștilor, descrierea presei libere ca vulnerabilitate pentru securitatea țării), totalmente contrare criteriilor politice de la Copenhaga, s-au petrecut în România regimului Băsescu.

În ceea ce privește criza de încredere a cetățenilor europeni în instituțiile europene, lucrurile stau și mai grav. Monicva Macovei ar trebui să știe că pe cetețenii europeni nu-i interesaeză doar corupția prin deturnarea de bani publici. Cetățenii europeni sunt la fel sensibili și la problema nedreptății. Cum să mai ai încredere în instituții europene care au arătat, cu o aroganță fățisă, lipsă de imparțialitate politică. Comisia Europeană sub Reding și Barroso, influențată de Băsescu, Macovei și Stolojan, este cel mai flagrant exemplu.

Bub lupa OLAF ar trebui să intre și traficul de influență politică. Este la fel de grav, și poate mai pervers, decât deturnarea de bani publici. El presupune să te folosești de poziția ta de înalt demnitar european ca să favorizezi propriul partid, grup politic, sau propria clientelă politică. Înseamnă să instrumentezi false cazuri de corupție adversarilor politici, să îi acuzi de presupuse infracțiuni abominabile. Înseamnă să te folosești de retorica europeană anti-corupție, dintr-o poziție de influență din Parlamentul European sau de la Comisia Europeană, ca să crezi avantaje electorale pentru propriul tău partid politic din țară și dezavantaje de imagine internațională propriei țări. Înseamnă ca tu, europarlamentar, să dai telefon colegei tale de grup politic european, care este întâmplător vice-președinte al Comisiei Europene (Viviane Reding), și să o rogi să abuzeze de funcția ei , ca să își dea o mână de ajutor în bătălia politică internă. Să o rogi sa își facă diferite favoruri: spre exemplu, să îți primească la Bruxelles, pe șest, anumite persoane agreate de regimul băsist (cazul magistratelor Ghica și Hăineală). Înseamnă să te folosești de funcțiile înalte de la Comisie (ale colegilor tări populari europeni) ca să impui la concursuri profesionale din propria ta țară, pentru poziții cheie de magistrați, persoanele agreate de tine, proprii tăi pioni politici. Înseamnă să te folosești de influența ta politică la Bruxelles, de falsa ta legendă de magistrat incoruptibil, ca să îți pui propria țară în relație de conflict cu instituțiie europene, numai și numai pentru că acum conducerea ei, ca stat membru, este exercitată de adversarului tău politic.

Pictorialul Monicăi Macovei este exact simbolul virtuților strâmbe ale popularilor europeni. Este portretul retoricii lor «anti-corupției». Oricât de sexi l-ar dori, cetățeanul europen nu mai dă doi bani pe el. Ceea ce a fost de văzut s-a văzut.

‘>