Muncitorii, un lux tot mai scump

Efectele crizei de muncitori calificați sunt resimțite de fiecare român când este nevoit să apeleze la serviciile lor. Costurile unei intervenții aproape s-au dublat. La fel, și timpul de așteptare. Așa se face că în cazul unei avarii în locuință, trebuie să vă gândiți bine la cine apelați. Antreprenorii susțin că deficitul de muncitori calificați a condus la majorarea costurilor în toate domeniile.

Dacă vi s-a spart o țeavă în locuință, s-a spart caloriferul sau aveți o avarie majoră la sistemul de energie, trebuie să vă luați primele măsuri de siguranță, cum ar fi oprirea apei sau deconectarea de la curent a tronsonului de clădire în care locuiți. Nu apelați la instalatorii angajați de administrațiile blocurilor, deoarece sunt cei mai slab pregătiți în domeniul profesiei lor, așa ­ne-au precizat specialiștii. De aceea, ei nu sunt angajați de firme, dar nici munca nu le prea place.

Reglementări inutile

Potrivit secretarului general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România, Cristian Pârvan, „nu există studii privind necesarul de muncitori calificați în domeniile serviciilor și industriei prelucrătoare, care sunt singurele domenii ce au nevoie de muncitori calificați“. În plus, ne-a declarat Cristian Pârvan, există multe PFA-uri cu activități de genul instalații sanitare, electricieni, zugravi, pe care nimeni nu le-a centralizat. Acest lucru este confirmat și de Daniela Stanciu, director al Secretariatului Tehnic de Autorizare al Furnizorilor de Formare Profesională București. Stanciu spune că la nivelul fiecărui județ există o astfel de comisie, dar nimeni la nivel central nu face o sinteză a celor mai căutate meserii și numărul persoanelor care au absolvit un curs de perfecționare. De aici rezultă că Ministerul Muncii nu știe care este nevoia reală de forță de muncă.

Cursuri de calificare pe cont propriu

Există însă multe firme care organizează cursuri contra cost. Pentru a putea fi abilitată să califice muncitori, firma trebuie să fie autorizată. Costul unei astfel de autorizări în Capitală este de 2.900 lei. De exemplu, firma Romstal a organizat anul acesta trei serii de ­cursuri de perfecționare cu circa 10 oameni pe serie. Durata unui curs este de 720 de ore, fiecare persoană fiind nevoită să achite 150 euro. Un alt exemplu este firma Professional Care din Cluj Napoca, care în 2017 a organizat circa 10 cursuri în diferite domenii, cu aproape 20 de persoane pe fiecare serie. Cursul durează 6 luni și costă circa 700 lei. Firma nu a apelat la serviciile autorităților statului, organizând cursuri cu resurse proprii, cursanții putând să achite contravaloarea acestora și cu plata în rate. Șomerii au dreptul la un curs de perfecționare gratuit plătit de Ministerul Muncii. Dacă o persoană vrea să se recalifice într-o meserie căutată pe piață, trebuie să achite costurile cerute de firmele autorizate. Dacă din punct de vedere legal lucrurile arată bine, realitatea „din teren“ este alta.

Ucenicie subvenționată

Reprezentanții Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM) spun că numărul de locuri vacante în meseriile de electrician, instalator și zugrav la nivelul țării este de 566. La solicitarea Cotidianul, ANOFM susține că, prin intermediul centrelor regionale de formare profesională a adulţilor și centrelor proprii din cadrul agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, a organizat anul acesta 1.087 de cursuri în care au fost cuprinse 20.410 persoane. „Rezultatele monitorizării persoanelor care s-au angajat într-o perioadă de cel mult 12 luni de la absolvirea cursului arată că 10.174 de participanţi îşi găsiseră un loc de muncă până la 31 octombrie 2017“, se spune în comunicatul ANOFM.

Pentru luna decembrie se estimează organizarea altor 121 de programe de formare profesională.

ANOFM susține că stimulează ucenicia și chiar îi subvenționează pe angajatori. „Angajatorii care încheie un contract de ucenicie pot primi lunar, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe perioada derulării contractului de ucenicie, o sumă egală cu 1.125 lei pentru fiecare persoană. Angajatorii sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă ale ucenicilor pe toată perioada contractului de ucenicie încheiat“, se spune în comunicatul ANOFM. Durata contractului de ucenicie se stabileşte în funcţie de nivelul de calificare pentru care urmează să se pregătească ucenicul și poate fi de un an, doi sau trei ani, pentru o calificare înaltă. Potrivit ANOFM, anul acesta 169 de persoane au urmat programe de ucenicie.

Poveste cu final predictibil

Sofia Dumitrescu locuiește într-un bloc construit în 1965. Vecinul de la etajul inferior a reclamat infiltrații de apă în baia lui. Pentru detectarea cauzei, era nevoie de demontarea căzii de baie în locuința ei. Mai întâi a contactat instalatorul blocului. „Dezamăgirea a fost totală. A venit și a spus că încearcă varianta ușoară și s-a apucat să desfunde scurgerea. Toate bune și frumoase, dar instalatorul nu a reușit să monteze la loc racordul de scurgere și m-a lăsat așa până am găsit pe altcineva să-l pună la loc. Din acel moment, mi-am dat seama că habar nu are meserie. Mai grav este că a dat verdictul, spunând că era numai vina mea pentru inundarea vecinului, deși nu avea nicio dovadă. La mine totul era perfect uscat și în regulă“, ne-a relatat Sofia Dumitrescu. Pentru o părere neutră, ea a selectat la întâmplare o firmă de instalații găsită pe Internet. Condițiile i-au fost transmise tranșant: „Doar constatarea vă costă 100 lei. Dacă veți lucra cu noi, suma va fi scăzută din costul total“. „Am apelat la ei, vrând să-mi fac o părere despre costuri. Au venit, s-au uitat și au decis că trebuie demontată cada. Dacă era vina mea, urma să plătesc eu, dacă era o conductă verticală, plătea administrația. Dar prețul m-a șocat. Cereau 1.000 lei pentru 3-4 ore de muncă, în condițiile în care totul este de plastic acum, nu se punea problema greutății căzii, de exemplu“, precizează bucureșteanca.

Crezând că a nimerit peste o firmă lacomă, a apelat la cunoștințe. Un instalator cu experiență i-a spus că nu are de ce să-și demoleze baia, atâta vreme cât la ea era uscat și totul în regulă. Numai că sfatul nu-i era de folos, nici măcar nu a fost crezută. Un altul a cerut peste 11.000 lei, iar gradul de ocupare depășea trei săptămâni. „Când am renovat baia, în urmă cu 15 ani, 8.000 lei m-a costat mâna de lucru, în care intrau schimbarea țevilor, montarea faianței și a gresiei. Eram de-a dreptul revoltată. De unde atâția bani?! Și mai ales de ce!“, spune doamna. Între timp, era jignită, amenințată și șantajată de vecini, care nu acceptau nici măcar ideea că trebuie să verifice situația băilor la ceilalți vecini. În cele din urmă, administrația blocului a decis că va plăti ea costurile reparației, urmând ca proprietara să achite în rate suportabile suma, dacă se dovedea că instalația din apartamentul ei era defectă. „În concluzie, firma adusă de administrație a constatat că vecinii de lângă mine au smuls pur și simplu conducta de scurgere după decesul bătrânei care locuise acolo până prin iulie, când a decedat. Pe mine cine mă despăgubește? Instalatorul blocului ar trebui să facă asta, consider eu, care are un salariu pentru care nu face mai nimic. Oprește și deschide apa când se întâmplă ceva în bloc, dar pentru lucrări grele ca a mea, se angajează o altă firmă. În plus, difuzează informații false, cum a fost cazul meu. Vecinii au și ei o parte din vină că au refuzat să meargă din ușă în ușă, să fie siguri că la alți vecini instalațiile sunt în regulă. Au preferat să acuze o femeie singură, pentru că este mai comod așa“, conchide Sofia Dumitrescu.