Biserica Ortodoxă sărbătoreşte joi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Conform învăţăturilor creştine, Sfântul Ioan este Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului şi este ultimul prooroc al Vechiului Testament.
După cum informează Radio TRINITAS preluat de Agenţia Basilica, despre viaţa si activitatea sfântului a vorbit Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei şi Harghitei: „Sfântul Ioan a predicat Botezul Domnului pe malul râului Iordan, în deşert, în al XV-lea an de domnie al lui Tiberiu, aceasta fiind o importantă corespondenţă istorică care corespunde anului 28/29 d. Hr. sau într-o cronologie siriacă aflăm faptul că Sfântul Ioan ar fi botezat în jurul anului 27/28. Toată activitatea Sfântului Ioan Botezătorul este orientată spre Mesia Hristos Domnul, pe Persoana, predica şi botezul Său. Prin urmare, Sfântul Ioan este un precursor mesianic”.
Zeci de biserici din România îşi sărbătoresc astăzi, 24 iunie, hramul, de marea sărbătoare a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. În marea majoritate a bisericilor, slujba a început de miercuri seară cu Vecernia şi Litia, iar în unele biserici s-a făcut şi slujba Privegherii. Astăzi, după Sfânta Liturghie are loc pomenirea ctitorilor, a eroilor, precum şi agapa frăţească.
Sărbătoarea mai este cunoscută şi sub denumirile populare de Sânzienele sau Drăgaica.
Practicat la 24 iunie, în preajma solstiţiului de vară, Drăgaica este un ritual ce vizează prosperitatea şi protecţia culturilor cerealiere, informează enciclopedica dacica. Dintr-un grup de 5-7 fete, una era aleasă, după diferite criterii, Drăgaica. Ea este împodobită cu spice de grâu, în timp ce fetele celelalte se îmbracă în alb, poartă un văl pe faţă în care sunt prinse flori de drăgaică/sânziene, iar în mână ţin o coasă.
Odată constituit, alaiul Drăgaicei porneşte prin sat şi pe ogoare. La popasuri, în special la răscruci, fetele se aşează în cerc, cântând şi executând un dans săltat ale cărui mişcări desenează o cruce. Un element important al dansului Drăgaicelor este mimarea unei lupte cu coasele, ceea ce se întâmplă mai cu seamă la întâlnirea a două cete.
După joc, fetele primesc daruri de la proprietarul pentru ale cărui holde îşi oferiseră dansul şi cântecul. Răspândit în sudul şi estul României, obiceiul se mai practică, sporadic, şi astăzi.
