În dimineața zilei de 20 august 1884 vânzătorii de ziare strigau pe străzile Bucureștiului numele unui nou cotidian, proaspăt ieșit de sub tipar: Universul! Era primul număr al ziarului, care apărea sub deviza: „Dreptate pentru toți. Toți pentru dreptate”. Fondatorul și directorul Universului era Luigi Cazzavillan (1852-1904), ziarist de origine italiană stabilit din 1877 la București.
Primul număr al ziarului a fost imprimat în 3000 de exemplare de format mic (48×33 cm.) chiar în tipografia lui Cazzavillan, numită Tipografia româno-italiană, cu o mașină tipografică acționată manual, produsă de fabrica Ausburg. Sediul tipografiei era într-o casă din Calea Dorobanților nr. 8, închiriată de la colonelul Niculescu. Redacția, situată la aceeași adresă, era compusă la început din doi redactori și un corector.
În primele luni de apariție ziarul costa zece bani bucata dar din decembrie, pentru a atrage cât mai mulți cititori, Cazzavillan a hotărât ca în București să se vândă doar cu cinci bani. Această strategie a dat roade, numărul cumpărătorilor crescând substanțial. După câțiva ani, prețul a devenit uniform, în 1899 editorul anunțând că „Universul este unicul ziar care se vinde în toată țara cu 5 bani exemplarul” (Almanahul ziarului Universul, 1899, p. 112).
În scurt timp Universul a căpătat mare popularitate, devenind unul dintre cele mai cunoscute ziare românești de informații. El cuprindea știri politice, corespondențe din județe și din străinătate, reportaje cu subiecte din viața economică, socială și culturală, noutăți din lumea mondenă, iar ultima pagină era ocupată de reclamele comerciale. De mare interes în rândul cititorilor erau rubricile „Faptul divers” și „Micul anunțător” (cu anunțuri de mică publicitate). La succesul Universului a contribuit și faptul că apărea dimineața, spre deosebire de celelalte cotidiene, care ieșeau după amiaza. Noutatea era menționată chiar pe frontispiciul ziarului: „Apare în toate zilele de lucru la 7 ore dimineața”. Totodată se număra printre puținele gazete independente, nefiind aliniată politic în timpul vieții fondatorului său.
Luigi Cazzavillan s-a născut în 1852 în Italia, la Arzignano, comună din provincia Vicenza (regiunea Veneto), fiind atras de la o vârstă fragedă de o viață temerară și aventuroasă. Primele studii le-a făcut la Institutul din Chiari (Brescia, Lombardia), apoi la 14 ani s-a înrolat ca voluntar în armata italiană participând în 1866 la Războiul de independență al Regatului Italiei împotriva Imperiului austriac. La sfârșitul războiului și-a reluat studiile, urmând cursurile Institutului tehnic din Vicenza. S-a reîntors apoi la viața de soldat pentru a apăra Republica franceză, intrând în corpul de armată condus de Giuseppe Garibaldi (Armata Vosgilor) în timpul războiului franco-prusac (1870-1871), fiind înaintat sublocotenent pe câmpul de luptă. În 1876, când Serbia a declarat război Turciei, s-a înscris în legiunea italiană din armata sârbă. Declanșarea Războiului de cucerire a independenței României împotriva Imperiului Otoman, în mai 1877, l-a adus în țară, în calitate de corespondent de război pentru mai multe ziare italiene. Conform notiței biografice redactate de Dim. R. Rosetti, Cazzavillan a lucrat la început ca secretar al inginerului care conducea lucrările de construcție a căii ferate militare Frătești (Giurgiu)-Zimnicea (Dicționarul Contimporanilor, București, 1897, p. 52). Ulterior a intrat în învățământ, predând câțiva ani italiana la liceele Sfântul Sava și Matei Basarab din București, apoi a înființat Școala italiană. Dorind să-și continue activitatea ca ziarist, în 1880 a fondat ziarele „Frăția româno-italiană” și „Tezaurul familiei”. Acestea se adresau unui public restrâns și se vindeau fără profit, în timp ce Cazzavillan visa la o afacere editorială care să-i aducă prosperitate și notorietate.
La sfârșitul secolului al XIX-lea România era o țară deosebit de atrăgătoare pentru investiții de tot felul, fiind un teren propice pentru oamenii cu spirit întreprinzător și cu idei îndrăznețe. Luigi Cazzavillan a pus în 1884 bazele unui „stabiliment tipografic”, care, în timp, se va dovedi un mare succes. Un prim pas spre reușită a fost acela de a-și înființa propria tipografie (numită ulterior Tipografia „Universul”), care îi va permite să tipărească tiraje mari, la prețuri accesibile. O altă strategie a fost aceea de a edita mai multe ziare și reviste din domenii diverse, care să se adreseze diferitelor categorii de cititori. În 1884, odată cu |Universul a mai publicat Ziarul călătoriilor și al întâmplărilor de pe mare și pe uscat (care a apărut între anii 1884 și 1916). Ulterior a editat alamanahul ziarului Universul și numeroase suplimente, precum: Ilustrațiunea română, Universul copiilor, Universul ilustrat, Duminica Universului, Universul literar ș.a. Spre începutul secolului XX, Universul ajunsese cel mai citit jurnal românesc, cu un tiraj cuprins între 90.000-100.000 exemplare.
La moartea lui Cazzavillan, întâmplată la 6 ianuarie 1904, numele său intrase în conștiința publică nu numai ca director de ziar, ci și ca om bogat și filantrop. În necrologul publicat de ziarul clujean „Răvașul” (ianuarie 1904) se arăta că Luigi Cazzavillan: „a fost un om iubit și de Români și de Italieni; a câștigat multă avere din care și săracilor a făcut multă parte”. Ziarul Universul și-a continuat existența și după dispariția fondatorului său. Din 20 august 1884, până în 20 iulie 1953, el a a apărut regulat, cu o întrerupere de doi ani în timpul Primului Război Mondial, în perioada cuprinsă între 5 noiembrie 1916 și 31 noiembrie 1918.
articol scris de dr. Daniela Lupu, Muzeul Municipiului București
Surse imagini: Biblioteca Muzeului Municipiului București:
Oameni adevarati precum Luigi Cazzavillan dar si romani din perioada interbelica, se duceau in razboaie fara frica. Astia de azi se p pe ei daca suna ambasadorul si executa orice mizerie mai ales daca e procuror sau judecator ca astia sunt cei mai lasi.