Năvălitorii îi surghiunesc pe bieții români – SF Politic

La restaurant, nene! Da, acolo la restaurant! Acolo să vezi ce de zvonuri! Ce de zvonuri! Că Stolo e! Că Cioloș e! Că Iohannis e! Că Ciolacu e! Dar să vezi! A fost un zvon. C-or să vină puhoi. Ne-am urcat pe acoperiș. Să ne apărăm. Să le ținem piept. Tipii de la Guvern au încercat să ne dea asigurări de toate felurile. Dar jumătate dintre ei erau oamenii rușilor iar cealaltă jumătate erau cu americanii.

Vai de capul lor! Ce să se priceapă ei la treburile grele cu care aveam de-a face? Acum, Terente a zis că or să vină dinspre Marte, în mod sigur, pe seară. Că ăia numai seara dau atacul. Dinspre Strada Marte? Ei, dinspre planeta Marte, frate, ce-i de joacă? Filofteia a fost de părere că vom fi atacați dinspre Venus. Nu dinspre Casa de Modă Venus ci dinspre planeta Venus, frate, ce-i de joacă?! Mie mi s-a făcut foame. Am tras o privire prin facebook.

Treburile erau în regulă. Lumea mare se uita după pisicuțe, îl înjura pe Trump, mărunțișuri din astea. Nu știu care se plângea că nu se mai citesc cărți. La ce se poate gândi lumea când, uite, stau ăia cu puhoiul să ne aterizeze drept în cap. Au antene? Au ochi bulbucați? Au pe vino-n coace? Au urechi de sidef? Au aripi? Cine știe? Era clar că voiau să ne mănânce și alta nu. Veneau din hăul universului. Călătoreau printre galaxii.

Nu le păsa că Putin e cel mai tare om de pe planetă, că tușa Aglaia face o dulceață de căpșuni de să mori pe loc de plăcere. A zis unul că Dragnea ar fi în clenciuri cu ei. Că și Macron ar fi. Chestii din astea, bârfe, cotcodăceli. A răsărit luna dinspre Cotroceni. Oare Președintele doarme? Păi să vină și el, cu noi, cu poporanii, pe acoperiș, să ne caftim cu puhoiul care tocmai stătea să erupă din spațiu. Nu-i dădea mâna. Care ai o țigară? Era liber la fumat pe acoperiș. Unul a început să cânte de inimă albastră, taci măi, că ne aud ăia că au microfoane de mare putere de sorb toate sunetele din univers, au și arme grozave, cine mai e ca ei?

Titel a strănutat zdravăn, uite-așa a strănutat de zdravăn că puhoiul s-a făcut nevăzut! Asta e, ăștia mici, ai noștri, microbii i-au pus pe fugă! Asta e politica, frate! Aflarea Politicii e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează Politica părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor.

Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al Politicii prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la Politica ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum Politica ar aştepta sosirea unui altuia. Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate.

Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, Politica se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune. De ce această lipsă de simetrie? De ce aceşti paşi nesiguri în căutarea martorului sublim, de ce atâtea eşecuri?!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.