Necuantificabilii

Parlamentul României a intrat în colaps. Dezbaterea proiectelor de lege, perspectiva legislativă europeană de modernizare a țării și a societății par așteptări similare acelora din comunism.

Dacă Sănătatea publică are în mod iresponsabil un singur obiectiv, epidemia, celelalte domenii urmează linia stabilită, a blocajului prin instituirea sau actualizarea schemelor mafiote. Este imposibil astfel să existe minime soluții pe fundalul unei prăbușiri sistematice a standardelor.

România nu mai poate face față clasei politice lipsită de orice reprezentativitate. Mai mult, fosta intelectualitate comunistă de top, octogenară, până mai ieri cu o spoială democratică fulgerător expirată, visează la construcțiile instituțional-ideologice ale fostului stat totalitar, se înțelege, în folos propriu.

Se poate constata că politicienii nu sunt mai nocivi decât aparatul ideologic resincronizat monstruos prin idealuri de natură penală, într-un pact istoric. Avem astfel explicația de ce, înainte de 1989, România s-a îndreptat spre trecutul stalinist, și continuă același traseu, acum al privatizării totalitarismului.

Parlamentul actual al României este dominat în forță de figuri care, prin activitatea dovedită, compromit orice vecinătate socio-instituțională.

Acești necuantificabili, arătându-se a fi un monolit suspect, indiferent de așa-zisele orientări politice, nu pot împleti o legislație, din simplul motiv că votul lor este lipsit de adecvare și reprezentare.

Nu a fost greu lumii interlope, din toate domeniile, să își însușească partidele politice, care și-au făcut din lipsa identității un scop, mizând pe eternele lozinci populiste.

Parlamentul seamănă tot mai mult cu un grup de persoane aflate în conflicte de natură strict personală.