Eu mă urc la tribună. Tribuna e pusă în Piața Chibrit. Peste noi trece o cometă, Africa s-a scufundat în Oceanul Pacific. Acum e acum, e rândul meu să urca la tribună și să zic niște măscări de-ale mele, acum când lumea e nebună de legat. Și uite cum zic fără să-l iau în seamă pe bebe de la Arsenal care-mi face semne deocheate să mă disturbeze, să mă încurce, să-mi tragă preșul. Și eu, imperturbabil, zic! Când eşti mic şi vrei să urci nu te lua după prostiile din cărţile motivaţionale, bla, bla, bla că o să mori de foame. Pune de-un război. Pune la cale un război. Dacă vrei să urci în televiziune stârneşte un război între compartimente, între şefi. Fă-i să se bată pentru tine. Numai aşa vei sălta în clasament. Nu te lua după lălăielile momentului, s-a dus vremea cumetriilor, amantlâcurilor de pe platou, în văzul lumii. Băieţii deştepţi vor acum bani aşa că vor sacrifica bucuroşi pe orice tâmpit care se mai crede pe moşia lui în Capitalismul Vălurit şi Văluritor. Gata, Secolul XX al pilelor şi relaţiilor s-a dus, e mort şi îngropat. Acum foamea de bani e Regina şi Călăul mulţimilor destrăbălate de la un capăt la altul al planetei. Baftă. Nu te invidiez, oricine ai fi. Dacă aveai contul plin, atunci te pureai duce la bankomat să-ți schimbi sângele. M-am dus și eu ca toată lumea. Făcusem guturai. Mi-a fost frică. Era coadă la bankomat. Erau și niște politicieni de la PSD, de la PNL, de la UDMR, de la USR, de la ALDE, PSM, PRB, PIR, MIR, OSB, DST, PPP și câte și mai câte. Ziceau de tot felul. Unii se gândeau că dacă-și schimbă sângele n-o să-i mai umfle la DNA. Alții credeau cu tărie că vor putea să emigreze pe Lună sau pe Marte la sfârșitul verii. Vorbeau ei în fel și chip. Niște florărese de la Bucur Obor căscau gura la politicieni și se minunau în gura mare, și ele. Ziceau și ele de tot felul. N-aveau ele treabă cu nemurirea. Să le dai un bănuț, acolo. Să le zâmbești. Să te lași vrăjit de ele, amăgit, dus de nas, asta voiau și erau, pe loc, fericite nevoie mare. Mă uitam la ele, ele se uitau la mine. Păi, peste treizeci de ani, multe dintre ele aveau să fie doar o amintire. Un zâmbet fugar printre garoafe, o melancolie. Iar eu? Eu, îmbățoșat foarte. Dar politicienii? Săracii! Habar n-aveau! De unde să știe ei căî le trebuia un cod secret ca să primească sângele cel adevărat. Adevărat! Ca în toate, și la bankomatul sanguin erau niște chichițe. Numai pentru cunoscători. Pentru ăștia cu fler. Dar eu aveam fler? Hârșâit de viață. Pus la podea. M-am ridicat, vezi bine. Tobă de carte, frecușul străzii m-a învățat. Acum salt de pe un picior pe altul. Un PSD-ist se tot câcâie, parcă nu-și găsește cardul, vorbește în rusește, se răstește la un vardist care moțăie ceva mai încolo, un vatman ne înjură pe toți de pe fereastra tramvaiului, trece Caragiale în carne și oase, mai încolo, alde Caragea, tras în țeapă de turci, vociferează și el în contra virusului mondial, Orban face pe neștiutorul, Iohannis e cam îngrijorat.. E așa, un fel de istorie grotescă, eviscerată de atâta nemurire. O să fie bine, în schimb, sigur că o să fie bine, nu are cum să nu fie bine, așa, în general trebuie să fie bine, altfel cum?!
Altfel, dupa ce politicienii si-au schimbat sangele, banii, amantele sau functiile, sa fie inventariati de Spirite. Nu de Ingeri sau Demoni. Ci de Spiritele Elementare.
De exemplu, Spiritul Elementar al Spiterilor, care sa le dragheze venele colmatate, astfel incat sangele proaspat transfuzat sa nu se impiedice de depunerile parazitare ce ingreuneaza circulatia sangelui.
Dupa aceea sa vina Spiritul Elementar al Dregatoriilor, care sa-i cantareasca, masoare, evalueze, astfel incat fiecare sa poata fi caftanit dupa ceea ce stie, nicidecum dupa ceea ce crede ca stie.In caz de apar confuzii, Spiritul Dregatoriilor poate apela la Spiritul Elementar al Elocventei sau cel al Elocintei. Se lungeste putin evaluarea, dar un beneficiu dupa evaluare tot trebuie sa apara.
Mai apoi trebuie chemat Spiritul Elementar al Tinichigiilor, care sa le evalueze sufletul. Iar dupa ce Spiritul le ia la indreptat sufletul, cu steclul si ciocanul, politicianul trebuie plimbat de Spiritul Tinichigiu pe so strada cu o mie de clopote. Pe aceasta strada fiecare politician trebuie sa atinga cu mintea si sufletul sau fiecare clopot in parte, iar fiecare clopot trebuie sa sune a elocventa nicidecum sa dangane a gol asa cum se intampla acum.
” Eu mă urc la tribuna. Tribuna e pusa in piata Chibrit”. Vine un cetățean, pune mana pe chibrit si aprinde focul la oala cu sarmale, apoi arunca chibritul cu piata cu tot. Politicienii, olimpici cu toții la matematică și fizica, incep sa calculeze traiectoria pe care piata a fost aruncata, precum și forța care s-a folosit fără a sesiza ca oala cu sarmale a fost furată de cetățeanul minoritar aflat la Cotroceni si forțată să ceară azil politic în zona olitelor de noapte. Demnă, oala cu sarmale refuză si printr-un proces de meditații transcedentale se arunca in aer cu capac cu tot. Concluziile experimentului: nu abuzati oala cand mergeți în concediu de boala la Whuam: nu inveliti sarmalele in foi de varza trase la serox color cu cifre latine: asigurati-va ca chibritele din Piața Chibrit nu fac politică și abia apoi aprindeti focul cu ele: nu abuzati chibritele, după ce le-ați folosit. Fiți tandre cu ele si imbratisati-le. Nu se știe niciodata când veti fi nevoit să apelați la ele ca sa dati foc pieței si sa porniti o revoluție națională prin care să puneți tribuna peste politicieni si oalele de noapte in cap, ca să puteti sat linistiti si să vedeți dacă pasărea Phoenix învie din propria cenușă toxică de politicieni neomarxisti, adepți înfocați a corectitudinii politice cu găuri grave in cerebelul pantofului stâng hedonist.