Era de neimaginat ca o delegație USR să depună o coroană la catafalcul lui Ion Iliescu, să păstreze un moment de reculegere și să își facă o cruce în tăcere, după ce ani la rînd tot partidul a orăcăit și strigat la urechile adversarilor și a călcat în picioare cutume, reguli, obraz și bun simț, devenind cu toți un fel de Andrei Caramitru fără milă, fără minimă decență și într-un continuu dat în stambă. Mai degrabă mi-o imaginez pe Cosette Chichirău alături de Năsui și de Fritz și Clotilde Armand transmițînd în direct pe Facebook și strigînd „Rușine, rușine, rușine! Noi vă dezgropăm!”.
Așa gîndesc ei! Cu ranga, cu cătușe, cu cinism și cruzime, fără sentimente și cu o logică de proletari în dat cu gura și refugiați în digitalul fără sentimente.
Era de așteptat ca și Nicușor Dan să se poarte la fel. După muțenia de primar n-avea cum să răsară din el un președinte care să vorbească țării sau măcar unei părți din populație. El nu știe decît limba oțețită a useriștilor, plus bîlbele sale de om care își potrivește greoi și pentru minute nenumărate conexiunile neuronale pentru a înțelege despre ce este vorba.
Nicușor Dan nu este decît președintele propriei indecizii, al nemulțumirii cu iz de răzbunare pentru toți cei care îl contestă, rîd de el sau nu îl înțeleg. N-are nici o deschidere spre un sens superior al misiunii sale de mediator, de apărător al legii și al valorilor românești. El n-are decît adversari și protectori. De la ultimii, primește ordine. Se tot căznește să ia o decizie sau alta pînă cînd cineva îi spune scurt, „fă așa!” Ceilalți nu există. Nu realizează nici ridicolul, nici confuzia, nici penibilul vizitei cu copiii în Austria, nici ficțiunea cu invitația președintelui Donald Trump, nici goliciunea indeciziilor sale.
Ca să nu mai pomenesc improvizațiile.
Președintele Nicușor Dan a încercat să facă gol în jurul catafalcului lui Ion Iliescu pretinzînd că onorează momentul și că va vorbi singur, ca mai apoi să primească ordin să stea cuminte și să nu se arate și să rămînă ascuns în Palatul Cotroceni în ideea de a minimaliza momentul, presînd împreună cu ceata sa de useriști negri în cerul gurii în așa fel încît mortul să fie dus cît mai repede spre locul de veci. Ba, nu din întîmplare, gaborii au blocat accesul spre cimitir, în așa fel încît ciracii să poată striga și ei că poporul l-a pedepsit pe fostul președinte cu dispreț și nepăsare.
Numai un clown politic poate mima cu succes o asemenea incoerență.
Pe zi ce trece, Nicușor Dan, în loc să își consolideze poziția de președinte mediator și de voce a poporului român, se îndreaptă vertiginos spre o improvizație de președinte, riscînd să cucerească toate bancurile și glumele pe post de caricatură și subiect de bășcălie, ca un fel de Zăroni în matematică eșuat în politică.
Nicușor și Maia, gușterul și gaia !