Nina Cassian, despre americani şi cancerul pământului

Cancerul pământului

Să luăm de pildă,

O insulă în Pacific

Ca o orhidee-ncrustată

În frunza cea verde a oceanului…

E Haway, Haway, Honolulu Baby,

e Haway, cu havaieni şi havaiene

Care cântă din havaiane

(cel puţin aşa spun filmele americane)

Şi-n mijlocul orhideei – un vierme.

Există o insulă în Pacific

Şi-nfiptă-n ea – o bază militară.

„(…) Ce e o bază militară?

Problema ne e foarte clară

La această întrebare dumnealor,

Rockefeller – regele uraniului

Morgan – regele plutoniului

Dupont – regele tritiului

Au un răspuns al lor când spun:

«O bază militară este un lucru foarte bun

Baza militară este un fel de bază

Pe care se bazează

Concepţiile noastre despre lume.

Baza militară e o binefacere, o binecuvântare şi-o onoare

Pentru micile insule primitive şi fără nume

Pentru măruntele rase inferioare

Baza e o misiune civilizatoare

Şi o chezăşie

Pentru prosperittea insuliţelor sărace,

O chezăşie că vor fi bogate

În tunuri

Şi trupe aeropurtate

Prosperitate! Securitate!»

Răspunsul de mai sus

Îl dau trei regi de la Apus

Al uraniului

Al plutoniului

Al tritiului.

(Uraniu, Plutoniu şi Tritiu nu sânt trei zei ai antichităţii ci ai radio-activităţii).

Zăpada-i albă-n Groenlanda

Şi marea-i verde ca lavanda

Săgeţile soarelui se ciocnesc cu gheţari verticali

Pe ţărmuri fac plajă morsele planturoase

Cu capul lor de samurai bătrân

Şi-n zăpada curată

O pată, o rană.

Groenlanda a fost sfâşiată

Căci s-a înfipt în ea

O bază militară americană.

Da, iarăşi o bază,

Nici mai proastă, nici mai brează

Ca aceea din Haway.

Ce frig e-n Groelanda-n luna mai!

Ce cald e în decembrie-n Haway!

…Dar pentru o bază militară

Nu contează vremea de afară

Aşa se face că şi Groenlanda suferă de cancer.

să-ndrăznească numai vreun cetăţean american

Să-ntrebe: Ce-i asta NATO, PATO, SEATO,

Ce păsărească e asta?

Şi ce caută America în Africa, Australia, Asia?

Că-ndată cetăţeanului American

Pentru că înţelege americăneşte,

I se pune lacăt: decât să vorbească

Mai bine să tacă.

Vai,

Frumoase insule Hawai,

Morgan v-a pus gând rău.

Şi nu numai vouă ci şi insulelor Canare

Şi Filipinelor, şi Okinawei, şi Maltei, şi Islandei,

Vai, vai,

Frumoase insule Hawai,

Cercul se strânge în jur,

Are treabă cu voi domnul Dupont de Nemours. Vrea să vă-mbolnăvească de cancer…

Să ascultăm ce spune o pădure din Peloponez

Sau, cum s-ar spune,

Partea adversă.

Era o pădure de măslini,

În zori, soarele răsărea din mare

Ca un imens potir plin de lavă,

Şi vârfurile măslinilor se umpleau de aur lichid

Ca o răşină fierbinte,

Până se făceau bălţi de lumină în iarbă…

Alt meşter decât natura

Nu lucrase la această operă de artă

Şi câţiva generali din SUA –

Socotind că e nevoie de o mână de om –

au hotărât să facă un aerodrom,

Să taie măslinii,

Să tundă iarba,

Şi aşa mai departe…

Un lucru-ntr-adevăr neaşteptat:

Mamele din Peloponez au venit şi-au legat

de fiecare trunchi de măslin – un prunc,

un prunc al lor de fiecare trunchi,

Şi-au spus:

„Dacă vreţi să tăiaţi copaciii tăiaţi şi copiii;

Copiii şi copaciii sînt ai noştrii,

Aerodormul e al vostru,

Luaţi-l cu voi când plecaţi…”

E şi aici o controversă, dacă observaţi,

Între generalii din SUA şi mamele lor din Peloponez?

Eu sunt de partea mamelor, spune soldatul Jim,

Aerodromurile sunt pentru război, dar eu sunt pentru pace

Şi n-am să tai copiii

Şi n-am să tai copaciii.

O, e totu-atât de limpede

Există un cancer al lumii

Pe care înearcă să-l generalizeze

Generalii din SUA

Ca să roadă şi să rupă frumuseţea vieţii…

(…) acţiunile lui Morgan

Sânt multe şi nefaste

Pentru că are el cu pământul

Nişte planuri vaste,

Vrea să-l întoarcă din drum

Măcar până-n Evul Mediu,

Ca să ardă-n pară şi fum

Tot geniul uman

Cum a ars Giordano Bruno pe rug. Dar cum?

Cum poate fi lumea întoarsă din drum,

Făcută să dea înapoi ca racul,

Cum dai ceasornicul înapoi, mutându-i acul?

Păi, atunci, chiar dumneata dle Morgan eşti un rac

Sau, echivalentul lui din zodiac,

Un fel de cancer al lumii –

Cu centrala pe Wall Street şi filiale

În zeci de puncte cardinale

Pentru că pe cristalul biroului este o hartă,

Planşa anatomică a umanităţii –

Şi cun un stilou aerodinamic,

O adevărată operă de artă! –

Încercuieşti cu un cerculeţ negru

Locurile unde s-a făcut, şi unde urmează

Să se facă o nouă bază,

O nouă bază militară.

Eroare, mister Morgan, eroare.

Leacul cancerului e cunoscut de popoare

Şi putem feri de cancer organismul lumii

Domnule propagandist al glumii

Domnule mestecător al gumii!

Nu e nevoie să pui globul la microscop.

Se vede cu ochiul liber, lămurit.

În lume leacul acestui cancer

A fost descoperit

Încă din neuitatul an

O mie nouă sute şaptesprezece

Când o şesime a globului s-a însănătoşit

Şi există azi peste un miliard de activişti împotriva cancerului (…).

(Nina Cassian, „Cancerul omenirii”, „Gazeta literară”, anul II, nr. 16, 28 aprilie 1955, p. 6)