Primul sondaj CURS după alegeri, difuzat luni seara, arată o evoluţie spectaculoasă pentru Alianţa pentru Unirea Românilor, de la 9,8% la urne la 15%. AUR, care în numai câteva zile după alegeri și-a triplat numărul de membri, depășește în sondaj USR-PLUS, care este cotat cu 14%.
Ascensiunea AUR nu poate fi ascunsă sub preș. Dovada cea mai convingătoare a acestei ascensiuni nu este sondajul, ci faptul că – folosind o expresie din vocabularul marelui învățător de la Cotroceni – pe grumazul acestui partid s-a sărit deja cu cizmele. Unele scatoalce și le merită, dar altele îi sunt „administrate” preventiv, pentru descurajare.
Poate că avocata Șoșoalcă „și-a pus poalele în cap”, cum se zice în popor, în chiar prima ei zi de senatoare. Dar popularizarea datelor ei medicale este o faptă penală deosebit de gravă, comisă de o liberală care are vechi state de serviciu în aroganță și obrăznicie.
Guerila anti-AUR este abia la început. Dar liderii partidului par să nu fi ieșit din uimirea pe care le-a provocat-o propriul succes. De aceea, probabil n-au sesizat că, în tot establishmentul politic actual, AUR are nu adversari, ci dușmani. AUR și liderii ei sunt deja o țintă. „Trăgători” versați îi pândesc din diverse unghiuri și de pe diverse acoperișuri. La figurat, desigur. De pildă, liderii AUR nu mai trebuie să se mire – cum se văitau zilele trecute – că sunt ridiculizați de Antena 3, din moment ce brancardierul care se ocupă cu atacurile la elita medicală, bidon al turnătoriilor din sistemul sanitar, este prezent mai toată ziua la emisiunile acestui post.
Nu există cineva, nici din țară, nici dinafara ei, care să fie bucuros de ascensiunea acestui partid; în afara unei părți a poporului român (deocamdată 15%, după cum se vede), în care AUR poate avea singurul și puternicul aliat. Dar aici este un subiect sensibil.
AUR a ajuns mai repede decât se aștepta într-o mare cumpănă: ori învață rapid să gestioneze atacurile infernale la care e supus, se imunizează și va avea ceva substanțial de spus la viitoarele alegeri, ori va fi strivit cu grăbire sub cizmele despre care vorbea marele învățător, fiind desființat și pulverizat spre toate zările politice.
Dar, în toate variantele, că ne place, că nu ne place, AUR este un subiect. Un^ te duci tu mielule?
Se bate toba să se audă în AUR
În urmă cu câteva zile, Cornel Nistorescu a publicat în cotidianul.ro un tablou sintetic care, în câteva rânduri, spune aproape totul despre situația AUR: „Încet-încet, pierde din lumina speranței și alunecă spre groapa proiectelor ratate. Ca să nu se stingă, ca să nu cadă în ridicol, AUR are nevoie de luciditate, de spirit critic, de discurs unitar și de voci în stare să iasă din locurile comune ale patriotismului de paradă. George Simion trebuie să priceapă (dacă poate!) că drumul partidului său trece printre stafiile lui Vadim și Funar, pe de o parte, și ale Gărzii de Fier, de cealaltă parte. Cu vorbe goale, cu tirade fără înălțime morală, cu pretenții fără armătură intelectuală, cu băltire pe la televiziuni în flecăreli politice fără cap și fără coadă nu ajunge nicăieri” (AUR, între deșteptare și alunecare).
Rândurile de mai sus au fost scrise în legătură cu huiduielile pe care George Simion le-a primit la Timișoara, unde se dusese să omagieze memoria primelor victime ale Revoluției din decembrie. S-a spus că pretextul huiduielilor a fost prezența pe lista deputaților AUR a unui cetățean numit Francisc Tobă despre care timișorenii susțin că ar fi fost implicat în represiunea sângeroasă de la Sibiu. Nu același lucru îl susțin, însă, și sibienii, unde Tobă a fost chiar deputat, fără ca vreun sibian să pună, la vremea respectivă, problema implicării acestuia în Revoluție sau ca organizațiile de revoluționari din acest oraș martir să protesteze împotriva prezenței lui în Camera Deputaților.
Mai mult decât atât, respectivul personaj a deținut în acești 31 de ani tot felul de funcții publice, pe lângă cea de deputat, a avut destulă vizibilitate, dar nimeni niciodată n-a scos vreun cuvânt de protest la adresa prezenței lui în diverse demnități. Și am avut parte de proteste pe tema revoluției, slavă Domnului! Brusc, însă, a fost devoalat ca fiind „criminal” abia acum, în stradă, în fața liderului AUR! Nutreț pentru naivi, ar zice cineva…
La o analiză mai atentă a evenimentului, devine evident că împrejurarea de la Timișoara a fost pregătită nu pentru o repudiere a lui Tobă, ci ca un prim atac de fond la adresa AUR.
Comunicatul Societății Timișoara arată exact despre ce era vorba:
„Ideea că la acest moment se aşteaptă venirea la Timişoara a lui George Simion, şeful unui partid ultranaţionalist (…) ne obligă pe noi, timişorenii, să protestăm împotriva acestei prezenţe neavenite.(…)Am învins, fiindcă timişorenii nu au crezut în chemările naţionalismului şovin, (…) fiindcă am respins tot ce acum reprezintă partidul lui George Simion”, se afirmă în comunicatul transmis în acele zile de către preşedintele Societăţii Timişoara.
Este în afara oricărui dubiu că nu Tobă era o preocuparea celor care huiduiau, ci AUR. Tobă a fost pretextul potrivit de a ataca partidul AUR. Pe cei în cauză (sau care au stat în spatele celor care au țipat în stradă) nu-i deranja Tobă, ci Simion! Asta trebuia să înțeleagă liderul AUR și n-a înțeles.
Din păcate pentru el, Simion a mers pe fentă și, după ce s-a întors la București, și–a pus cenușă în cap, într-o solemnitate demnă de o cauză mai bună: „Am luat hotărârea de a nu valida mandatul colonelului Francisc Tobă şi de a nu intra prin intermediul AUR acest domn în Parlamentul României. E o decizie grea, e o decizie care s-ar putea să ne afecteze, dar mai important pentru noi este să fim corecţi, să fim cinstiţi şi să nu facem greşeli”.
Demagogia invalidării mandatului
Nu mă interesează trecutul și viitorul lui Francisc Tobă, dar folosirea acestuia într-un context public a developat câteva lucruri semnificative pentru ce vrea să fie AUR.
Astfel, declarația lui Simion că partidul a invalidat mandatul unui deputat arată un anume habarnism în materie de legislație – ceea ce este un lucru grav pentru un lider politic. Francisc Tobă intră în Parlament, chiar dacă a fost exclus de AUR. Potrivit legii, mandatul poate fi invalidat doar „în cazul în care există o hotărâre judecătorească de condamnare, rămasă definitivă şi irevocabilă” (Legea 96/2006 și Art. 7 al Regulamentului privind constituirea Camerei Deputaților).Cum nu există o astfel de hotărâre judecătorească, Tobă nu poate fi împiedicat să devină deputat.
Fiind exclus din AUR și dacă nu va fi cooptat de un alt partid, Francisc Tobă rămâne deputat independent, cu toate drepturile conferite de lege și de Regulamentul Camerei. Este o mare palmă primită de eroicul președinte George Simion.
Mai mult decât atât, în pofida celor strigate pe la colțuri de stradă, Francisc Tobă nu are nicio condamnare legată de implicarea sa în represiunea Revoluției de la Sibiu. El a declarat pentru B1 că, „referitor la acuzele aduse privind activitatea mea din timpul Revoluției, am pus al dispoziția conducerii AUR, acum vreo 10 zile, tot dosarul din care reiese foarte clar că cea mai înaltă instanță militară – Curtea de Apel Militară – a decis neînceperea urmăririi penale, pentru că faptele nu există și rechizitoriul e lovit de nulitate absolută, pentru că nu a respectat Codul de Procedură Penală. Am primit sentința în 2004”, a spus viitorul deputat independent.
Prima lecție de AUR pe care acest partid o primește de la episodul Timișoara este că, dacă va ajunge să-și organizeze conduita după vocile străzii, va ajunge în prăpastie. AUR a apărut tocmai pentru că țara a ajuns să fie condusă după ureche, de vocile din piață ale unor indivizi cu patologii evidente. Huliganismul politic a invadat parlamentul și spațiul public. Sunt lăsați să circule libere prin republică tot felul de forme bipede de viață, care primesc „fișa” cu adresa de domiciliu, date din biografie, detalii din viața personală ale unor oameni pe care urmează să-i atace, să-i hărțuiască, să-i scuipe, să-i înjure în fel și chip. Dacă AUR va pleca urechea la răcnetele acestor paria, oamenii care l-au votat îl vor abandona treptat și ireversibil.
A doua lecție pentru AUR este că va ajunge în faliment politic dacă-și va organiza acțiunile politice nu doar după țipetele străzii, ci și după comentariile, indicațiile ori sfaturile unor consilieri sau vectori de opinie care nu-l vor vota niciodată. E soarta oricărui partid care-și stabilește programul politic după cum îi dictează dușmanii. PSD e campion la a lua decizii după cum îi dictează cei care nu-l votează niciodată. În cazul Timișoara, Simion s-a grăbit să asculte un astfel de cântec de sirenă și, dorind „să se pună bine” cu unii care, după cum se vede în comunicatul de mai sus, îi disprețuiesc partidul, și-a dat un mare autogol.
A treia lecție este că un lider care nu-și apără partidul, nu-și apără oamenii, nu-și apără ideologia, cu timpul va ajunge să fie abandonat de acel partid. În disputa vădit ideologică dintre Societatea Timișoara și partid, Simion trebuia să-și apere partidul. Dacă poate. Graba cu care Simion a făcut sluj în fața unora care au atacat frontal ideologia partidului său, în apărarea căreia n-a rostit un singur cuvințel, este un semnal prost de lașitate a unui partid ce propovăduiește demnitatea
E prea devreme pentru dl. Simion să se dezică de oamenii cu care tocmai a obținut un succes uimitor. Se dovedește că Tobă n-are cazier pentru „represiunea Revoluției”, Tobă va fi deputat, viața merge înainte, dar Simion, grăbindu-se să-l excludă fără temei, a pierdut imens din credibilitate. Pot fi erori în decizii, desigur, dar ele se pot corecta nu neapărat în public și nu neapărat dând satisfacție unor adversari vădit agresivi și tendențioși.
Nu-l dă afară din partid dl.Simion și pe gl. Chelaru, cum țipa ieri mareșalul străzii numit „Ceaușescu”? Pentru că țara în care unii vor să ne oblige să trăim are nevoie, într-adevăr, de acești „Ceaușescu”, nu de un general patriot precum Mircea Chelaru.
Dle autor , cine e matracuca_care a publicat datele medicale ? De ce santeti asa sfios si nu ni-l spuneti si noua ?