Nori în amurg

Frunze rotitoare, în amurg, galbene, argintii, purpurii pluteau peste lume, un vapor plin cu cărbuni trecea pe sub podul Lima, Makuba Makoba dansa printre palmieri, trupele ONU intrau de-a valma în Takla Makan, nişte nori leneşi şi pufoşi pluteau în lumina prăfoasă şi roşie iar Kaliope stătea la fereastră privind lumea gândindu-se dacă va vota sau nu Partidul Inimilor Deșarte care părea să urce vertiginos în sondaje.

Sânii ei striveau cerceveaua fierbinte iar sfârcurile i se întăriseră trecându-i prin minte chipul lui Banteras, un fior plăcut i se strecură în trup iar norii aproape că se aşezară pe cupola aurită a catedralei ortodoxe de dincolo de râu. Kaliope se întoarse şi stinse radioul şi trupele ONU fură luate de valul de tăcere. Ce linişte!

Rar, picurul apei de la robinetul plin de piatră gălbuie, sfârâitul omletei în tigaie, scâncetul unui copil, răcnetele unui taximetrist cam zbanghiu.

Să te laşi în voia norilor.

Să acoperi lumea încet, încet, s-o cuprinzi cu trupul tău, s-o linişteşti, s-o ascunzi în tine însuţi. Asta îşi dori Kaliope.

Sună telefonul.

Sună poştaşul.

Sună unul care aducea pizza caldă şi pufoasă.

Kaliope muşcă pofticioasă şi se uită după unul dintre nori care o pornise răzleţ dezvăluind clopotniţa catedralei catolice de dincolo de râu.

Nu mai fusese de multă vreme la o slujbă. Dar unde să se ducă, se întrebă Kaliope, poate la moschee, poate la sinagogă. Nu era hotărâtă. Lumea i se arăta, în amurg, atât de diversă. Era ca un joc de lumini şi umbre în care ea citea cu voluptate.

Erau atât de multe lucruri încântătoare de făcut!

Bun. Şi dacă se ducea la slujbă cu ce trebuia să se îmbrace? De vreme ce nu intra înăutru putea să-şi ia ceva lejer, pantofi de sport, un şort.

Întâlnirea ei cu Dumnezeu nu trebuia să aibă un aer protocolar, nu suferea canonul. Ar fi putut să-l întâlnească aşa, stând la fereastră şi urmărind norii în amurg.

Îşi imagină că trece pe lângă catedrala ortodoxă, pe lângă moschee, pe lângă sinagogă şi pe lângă catedrala catolică, se văzu trecând pe lângă templul budist de dincoace de râu.

Se zări printre coloanele şi apoi, goală, intrând în apa limpede a fântânii arteziene din Rotonda Îngerilor ascunsă privirilor hulpave ale mulţimii de norii leneşi ai amurgului.