O altă ordine în Europa

Forţarea graniţelor UE, sub presiunea unui pseudo-umanism specific dezordinii şi subminării, cere o solidarizare instituţională ca în cazul unei calamităţi. Corul anti-imigraţie nu mai poate fi auzit de vocile care cer o permisiune pentru invazia apocaliptică spre întinerirea societăţii occidentale. Suprapunerea imigraţiei controlate, inclusiv a celei din fostele ţări comuniste de-a lungul timpului, cu situaţia actuală arată aberaţiile acestor zile. Efect al unei UE în derivă, moştenire a preşedintelui Barroso, gardul pe care Ungaria vecină se pregăteşte să îl ridice şi de-a lungul frontierei noastre comune a ajuns un spectru al ignoranţei multiple. Efect al mentalităţii deloc democratice din deseori bulversanta politică budapestană a ultimilor ani, perspectiva acestui gard se va muta în interiorul Ungariei. Atitudinea guvernului ungar nu poate fi sancţionată de UE, sau de către opinia publică de oriunde, atâta vreme cât teritoriul ţării vecine a fost real invadat. Corupţia europeană, via unele ţări de la Mediterana, a dus la liberalizarea traficului de persoane sub acoperirea actului umanitar. Compozitul majorităţii imigranţilor arată dominanta economică, cu deja constatate infiltrări teroriste, fiind nevoie de o mobilizare pe măsură. Avocaţii iraţionali ai acestui fenomen migraţionist vor crea reacţii similare celor ungare, pe moment drept singura alternativă.

Democraţia europeană balansată spre hegemonie se va degrada în absenţa unei recentrări urgente. O nouă ordine în Europa, degajată de toate reminiscenţele Războiului Rece, pare în continuare amânată împotriva unor evidenţe care o impun. Oameni politici cu grave probleme morale trecuţi de partea emigraţiei ca invazie subminează instituţiile azilului politic şi ale refugiaţilor de război. Impostura clasei politice, a mediilor oculte şi destabilizanţii de pretutindeni dau acestei perioade o turnură dramatică, cosmetizând o destabilizare în toată regula. Europenii, cât şi locuitorii zonelor ameninţate manipulaţi să le forţeze graniţele, se află într-un conflict care subminează logica.

Identitatea pe care a căutat-o Ungaria în ultimii ani o situează în galeria unor parteneri politici aflaţi la originea imensului fenomen manipulator care a generat invazia. Ameninţarea comună pe care o reprezintă Ungaria, prin aparenta ei vigilenţă, va fi o barieră pentru România în relaţia cu spaţiul comunitar. Această invazie reprezintă cu totul altceva decât faţa dramatică a conflictelor din Orient. Vulnerabilitatea şi artificialitatea UE au ajuns de aceeaşi factură cu stabilitatea unor regimuri deloc responsabile.