Păi nu e asta plăcerea plăcerilor? Drogul universal, povestea politică, să vezi și să nu crezi, ce să mai vorbim. Adevărate sau nu, poveștile politice ne cuceresc fără drept de apel. Stau chiar acum pe țărmul oceanului și mă gândesc ce poveste să vă spun, să vă amăgesc, să vă cuceresc, să vă năucesc, să vă văluresc cumva.
Oceanul e exact ca în filme, ca pe Youtube, exact așa cum l-ați văzut ultima oară când v-ați preumblat prin Caraibe, prin Australia, prin Costa Rica, prin Guadelupe, prin Bali, știu eu bine. O balenă mă strigă pe nume, dar ce, eu am doar un singur nume, un delfin îmi face cu ochiul, iese o caracatiță din valuri și-mi trimite bezele. Mă credeți, nu mă credeți, cam asta ar fi povestea, am un milion de nume, hotărâți voi care e numele meu. Ce să faci cu numele tău în largul oceanului, ești așa, ca un pește zburător, orbit de razele soarelui. Aș putea fi Alonso, omul-liliac, Bodowsky, criticul vehement al bisericii absolute, McYan, astrofizicianul melancolic, prudentul Tantore, filozoful contradictoriului, Rubons din Taleeamaro, Abu Kadâr, Adervistoian, comerciantul de blănuri, Agamemnon, dirigintele poștei, Aghiman Cazabran, Andreas, directorul de la exploatările miniere subacvaticei de sticlă, Arcibald, armurierul, arhiducele Von Bismark, avocatul Luigi, Brambulo, bancherul, colonelul Sharun, comisarul Terente, contele Monelli, doctorul Spiridon, domnul bărzuliu liliachizos, domnul Lubomir, directorul băncii comerciale, Eliodor Barazol, Emil, spițerul, fabricantul de cartușe din Alhombra, farmacistul Iamandi, filozoful Abstinian, Gaspar, măturătorul, Gingullo Baloas, împăratul Owagama, Klaps, antrenorul de la bazinul municipal de înot, marxiștii lui Gore, Matache, măcelarul măcelarilor, Maxim, profesorul de muzică, Miriadam Pararam, neprihăniții argintii din Alhombra, Obin Oba, părintele Elefterie, pelerinul Balthazar, Petra Petronius, savantul municipal, Pierre, bucătarul clubului nostru, Potloghin de la brutărie, pricoliciul de la Arsenal, primarul Barzulis, regizorul Borisov, Rudolf, frizerul fără foarfece, Vabral Hornicular, vicepreşedintele Weinberger, Vivaldi, tambur-majorul, Zibin, comerciantul, Satalin, dictatorul din Bankusai, Brambolina, cântăreaţa de estradă, Eragula, femena sclipicioasă, femena zurlie, cea mai periculoasă din regat.
Din care regat? Din Regatul Cerului, vezi bine. Dar lasă astea, balivernele! Să vezi și să nu crezi! Deputatul PSD Kowarov Lucian iese din pușcărie și ieșind din pușcărie dă cu ochii pe Magheru de o groapă. Senatorul PNL Bibescu Paul iese din pușcărie și dă cu ochii pe Magheru de o groapă. O sută și ceva de alți politicieni ies din pușcărie și dau cu ochii de o altă groapă de pe Magheru. Nu știu care sună la Primărie. La Primărie nu e nimeni. La Guvern, la fel. La Parlament? Oh, parlamentarii sunt în vacanță. Pompiliu de la Arsenal nu e în vacanță dar chiulește de la serviciu ca să-și cumpere una, alta pentru weekend.
Pe Magheru dă peste o groapă în asfalt. Groapa zumzăie într-un fel ciudat. Pompiliu de la Arsenal crede că ar fi niște agenți secreți americani care au pus ochii pe el pentru că tot schimbă emailuri periculoase cu niște columbieni interesați de ceva trafic de arme. Groapa într-adevăr înghite întreg asfaltul cât ai clipi, îl înghite pe Pompiliu și înghite celelalte gropi surori și acum uite-o, crește, crește, se umflă și zumzăie din ce în ce mai tare. Uite că a ajuns la Teatrul Național, hap, înghite Teatrul Național, înghite la repezeală o mie de manifestanți corporatiști, înghite o pubelă și un vagon de metrou și apoi întreg metroul bucureștean.
Dispar Universitatea, Inter, Guvernul, Statuia Aviatorilor, florăresele de pe Calea Victoriei, Calea Victoriei, circuitul bicicliștilor și un flașnetar polonez care numai flașnetar nu era ci un spion NATO foarte experimentat. Nu scapă nici spionii ruși care chefuiau la Carul cu Bere. De fapt nu scapă nimeni. Bulgaria e aspirată de groapa cu pricina într-o clipită, la fel Ungaria și Polonia și Franța, Oceanul Atlantic e pe ducă. Americanii se întreabă dacă nu cumva ambasadorul lor la București ar fi trebuit să dea un exemplu pozitiv și să astupe gropile din asfalt cărând asfaltul fierbinte cu o roabă de tablă, nu mai e timp, Washingtonul dispare subit din cauza fenomenului magnetic inexplicabil care e groparul galaxiei noastre, păzea Calea Lactee!
Tu ce-ai zis? Păi cum să zici ceva când evenimentul ăsta te-a lăsat fără glas. Dar, lasă, evenimentul ăsta. Uite, tu, da, da, tu, de colo, de pe trotuar, tu, chiar tu, adu-ți aminte când, la Torino, carabinierii te-au luat drept un șpringar periculos și te-au canonit, uite-așa te-au canonit, n-o să uiți tu toată viața. Asta e, imaginația ne joacă feste, umplem golurile, înflorim întâmplările, ne jurăm, ne dăm cuvântul, chiar așa a fost, să mor dacă mint. Toți facem așa, dar absolut toți. Vatmanul Gore, ieri, pe la prânz, mi-a zis verde-n față că Guvernul e plin de scamatori, de golani, de perverși, de lunateci, de manglitori.
Cum adică, ieri pe la prânz, ce-am zis, păi da! Ieri la prânz eram în București, prin Colentina, astăzi sunt pe țărmul oceanului, peste cinci minute s-ar putea să fiu pe Lună, zi și tu ce mai viață.
Groapa o fi sărită de pe fix, dar nici noi nu suntem bine centrați.