O informaţie cu adevărat înspăimântătoare

Să nu uităm că, potrivit dreptului internaţional, nu e pandemie dacă infecţiile nu sunt răspândite pe cel puţin trei continente. Mutaţiile noi şi periculoase au apărut în America de Sud, Africa (Africa de Sud) şi Europa

O informaţie cu adevărat înspăimântătoare

Să nu uităm că, potrivit dreptului internaţional, nu e pandemie dacă infecţiile nu sunt răspândite pe cel puţin trei continente. Mutaţiile noi şi periculoase au apărut în America de Sud, Africa (Africa de Sud) şi Europa

De când există analize pe gene, aşadar de zeci de ani, cei care studiază secvenţele unui virus (pentru a-i urmări mutaţiile) nu au întâlnit vreodată un tipar al acestor mutaţii. Toate noutăţile genetice care apar în secvenţele cercetate erau aleatorii, având „logica” hazardului, aşadar.

Ei bine, şi acum cercetătorii secvenţelor lui SARS-CoV 2 au studiat, desigur, mutaţiile. Şi au descoperit că se întâmplă ceva uluitor, fără precedent: noutăţile respectă „logica” unui tipar, fiind „specializate” în a modifica secvenţele responsabile cu ancorarea virusului pe proteina spike.

Această informaţie este suficientă pentru a demonstra ipoteza (ce părea conspiraţionistă) că secvenţele de gene ale virusului SARS-CoV 2 nu sunt create în natură, ci în laborator.

Ceea ce are a urma în orice raţionament sănătos, acum, este întrebarea dacă nu cumva tiparul mutaţiilor lui SARS-CoV 2 ar putea fi provocat cu o telecomandă. Pentru ca aşa ceva să fie posibil, ar fi nevoie să luăm în considerare teza că virusul ar conţine ceva cu valoarea unui nanocip, prin intermediul căruia telecomanda să activeze tiparul. Atâta doar că cercetarea secvenţierii virusurilor nu poate detecta dimensiunile nano. Această detecţie nu ar putea fi realizată decât în laboratoarele cercetărilor nanotehnologice.

Avem a ne opri cu speculaţiile noastre în faţa acestui fapt fără precedent: unele mutaţii ale lui SARS-CoV 2 înfrâng hazardul. Este cazul mutaţiei descoperite mai întâi în Marea Britanie. Nu există informaţii asemănătoare despre tulpina din Africa de Sud ori despre cea din Brazilia. Dacă vor fi validate informaţii de acest fel şi despre aceste mutaţii, ghici ce fel de concluzii vor trage cei cu puterea de judecată neînfricoşată de conjuncturile actuale? Întrebarea este dacă cercetătorii secvenţelor vor dori să facă parte din categoria neînfricoşaţilor. Depinde de riscuri, bineînţeles. Dar pare deja că aceste riscuri presupun un exces de eroism spre a le asuma. Şi este deja aproape sigur că acest eroism nu va fi recunoscut ca atare. Dimpotrivă: ori va fi marginalizat în plan mediatic, ori va fi discreditt în plan profesional.

A susţine că SARS-CoV 2 este un virus creat pe căi nenaturale şi că, în fapt, este o maşinărie cu inteligenţă artificială, aşa ceva cere probe mai numeroase decât faptul că mutaţiile sale pot înfrânge hazardul, chiar dacă această performanţă pare, într-adevăr, ceva magic. Dar ce ar fi magic în telecomanda care le-ar putea comanda?

După ce SARS-CoV 2 se reproduce în celulele noastre vii (proteina spike), toate copiile sale devin naturale şi capătă viaţă. Problema speculată aici ţine de faza în care SARS-CoV 2 este încă lipsit de viaţă şi se poate ancora, întâmplător, pe o proteină spike. A-l modifica de la distanţă în aşa fel încât ancorarea să fie din ce în ce mai probabilă, iată ipoteza cea mai înspăimântătoare ce a fost deja sugerată de câţiva cercetători ai mutaţiilor sale.

După ce o mutaţie artificială se reproduce într-o celulă vie (şi, astfel, capătă viaţă) este de presupus că următoarele sale variaţiuni nu vor mai putea înfrânge hazardul. Doar într-o maşinărie ar fi posibilă această magie.

Numai că SARS-CoV 2 nu ar fi putut fi o maşinărie fără viaţă decât o dată (la Wuhan, zice-se). Ar fi cu adevărat terifiant să fi avut, recent, noi Wuhanuri în Marea Britanie, în Africa de Sud şi în Brazilia. Pentru un asemenea scenariu nici nu ar mai fi nevoie de extravaganta soluţie a telecomenzii. Tot laboratorul ar fi locul conceptual al crimei.

Dacă aş avea multe miliarde de dolari, aş fi băgat câteva în producerea de vaccinuri. Filantropie cu profit?! Mult mai mare ar fi fost profitul meu dacă aş fi băgat câteva miliarde în producerea unui virus artificial şi a mutaţiilor sale care să oblige omenirea să treacă la generalizarea muncii pe computere personale, maşinării inventate şi comercializate de firmele mele.

Să nu uităm că, potrivit dreptului internaţional, nu e pandemie dacă infecţiile nu sunt răspândite pe cel puţin trei continente. Mutaţiile noi şi periculoase au apărut în America de Sud (Brazilia), Africa (Africa de Sud) şi Europa (Marea Britanie). Al naibii acest SARS-CoV 2: nu doar că înfrânge hazardul, dar pare că ştie şi legislaţia internaţională!

Distribuie articolul pe:

10 comentarii

  1. Daca acest virus sufera atatea mutatii si tulpini, precum se sustine, acum pentru ce se face vaccinare?Ce urmeaza ,ne vaccinam trimestrial ca tocmai ce aparu tulpina britanica.Vorba cuiva,sforarii au scapat jucaria din mana si se incurca in propriile minciuni.Si o gramada de prosti se uita in gura lor precum unii care posteaza aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.