Cine crede că remanierea guvernamentală are vreo legătură cu îmbunătăţirea actului de guvernare se înşală amarnic. Nu nu are nicio legătură. Cu Berceanu sau cu altcineva, cu sau fără Videanu, Şeitan, Vlădescu etc., guvernarea PDL va fi tot una catastrofală. Nu schimbările de miniştri, spre o reorientare a guvernării, ci schimbarea de programe. Or, nimeni nu a făcut nicio referire la o schimbare de program. Atât despre remaniere sau despre ce va fi în final – este posibil ca să se ajungă şi la depunerea mandatului.
Evenimentele din ultimele zile au însă cu totul alte semnificaţii. În primul rând PDL, poate şi Traian Băsescu (nu-l pot exclude din telenovela acestui început de septembrie), şi-a atins un prim scop: a blocat întreaga media. Televiziunile, ziarele, inclusiv cele electronice, s-au canalizat doar pe ceea ce se întâmplă în guvern, PDL şi Preşedenţie. Se pune întrebarea, ce s-a obturat din punct de vedere mediatic. Eu cred că două subiecte, destul de importante, s-au pierdut în aceste zile. Primul ar fi legat de noua legislaţie fiscală. Un singur politician a remarcat că hotărârea de guvern prin care se stabilesc normele de aplicare a OUG 58/2010 adaugă la lege. Ceea ce este nepermis şi chiar neconstituţional. Sau, mai pe româneşte, o parte dintre românii care au stat la cozi interminabile pentru declaraţii fiscale, plăţi etc. au stat de pomană. În al doilea rând, s-a estompat – din nou este vorba de o voce singulară – o temă lansată de un analist politic, şi anume, cetăţeanului care întârzie să facă declaraţii fiscale, plăţi etc. i se aplică penalizări, în timp ce statul, atunci când întârzie şi el să se achite de datoriile pe care le are faţă de cetăţean, nu păţeşte absolut nimic. Ei bine, în loc să fie amplu dezbătute aceste două teme, am asistat la discuţii sterile privind cine şi de ce va fi remaniat şi alte poveşti asemănătoare, care în nici un caz nu sunt interesante pentru cetăţeanul de rând. Nu cred că pe cetăţeanul care are grija zilei de mâine îl interesează dacă Videanu este sau nu ministrul Economiei, dacă Elena Udrea va conduce două sau trei ministere.
Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, tot ce se întâmplă în aceste zile nu reprezintă altceva decât o luptă pentru putere în cadrul PDL. Atât şi nimic mai mult. Două grupări încearcă să pună mâna pe conducerea partidului, iar cea care acum este la butoane vrea să o păstreze. Sunt de acord cu acei membri (simpli) ai PDL care susţin că preluarea conducerii partidului constiuie o garanţie (individuală) de supravieţuire politică după viitoarele alegeri – care pot fi anticipate sau la termen. Exemplul PNŢCD este încă viu în mintea unor democrat-liberali. A mai auzit cineva ceva de Vasile Lupu? Un om din top 10 la ţărănişti. A fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, a fost vicepreşedinte al partidului, numele său este purtat de o lege foarte importantă. Şi? La ce i-a folost? Nu a reuşit după dezastrul din 2000 să prindă un post de conducere, l-a uitat toată lumea. Practic nu mai există. Şi aşa se va întâmpla şi cu cei din PDL care nu vor prinde „echipa”. Echipa de conducere. Cu un (maxim) 10-12% cât se estimează că va lua la viitoarele alegeri, cine rămâne pe dinafara conducerii nu va fi sigur că mai are şanse să mai prindă chiar un fotoliu de deputat sau senator. Deci, mi se pare normal ca lupta pentru putere în partid să fie cea care animă diversele tabere din PDL.
P.S. Îmi este foarte greu să cred (dar nu exclud nici posibilitatea să nu am dreptate) că peste noapte Emil Boc a devenit un disident în raport cu Traian Băsescu. Chiar dacă PDL-iştii susţinători fanatici ai şefului statului sunt cei care îi cer capul micului premier. Nu îl văd pe Boc în postura lui Ciorbea sau Radu Vasile. Prea a fost de o docilitate dusă până la extrem faţă de Băsescu. Cred că este vorba de un scenariu bine pus la punct. Dacă mă înşel, şi Boc va fi trimis (de Băsescu) în istorie, îmi voi face mea culpa.
