O nouă cortină de fier

Suntem în UE și NATO, iar aderarea la aceste organisme este cea mai bună alegere pe care a făcut-o România în ultimii zeci de ani. Prin urmare, este cât se poate de firesc să ne apărăm poziționarea în aceste organisme ca reprezentante ale democrației cu a cărei definiție ne-am obișnuit. Avem în comun cu ceilalți membri un sistem de valori occidentale clădite pe mii de ani de tradiții și interconexiuni în arealul occidental, o cultură comună opusă zilele acestea unui sistem dictatorial.

Criticabilă sau nu, în contextul „cuceririi instituțiilor statului” de către progresism în numele „Marșului cel Lung”, această parte a lumii ne definește și schimbarea sa din interior depinde doar de noi. În această construcție a UE tocmai diversitatea a fost de apreciat încă de la fundarea sa pe principiul unității diversităților.
Bineînțeles că „diversitatea” în sine presupune un mixt de culturi, tradiții, obiceiuri și mărturisiri de credințe care, în interiorul „Democrației” definite de liderii polului nostru de putere presupune o ierarhizare a valorilor chiar și în cadrul declarării principiului egalității necondiționate între membrii comunității UE, cei mici adoptând, uneori sub presiune, poziționarea liderului de grup într-o poziție sau alta. Deocamdată, cel puțin mie, istoria recentă mi-a demonstrat că democrația este o utopie ca oricare alt sistem de organizare socială a cărei ocârmuire este coruptă de dorința acaparării puterii absolute. Utopie, zic, de preferat unor tiranii care ni se oferă astăzi ca alternativă.

Ne aflăm în impas. Liderii „lumii noastre” pierd încet-încet monopolul puterii mondiale.
După căderea URSS, SUA ca unic pol de putere și-a extins influența asupra lumii economic și armat luând în trena sa UE. S-a lenevit în lipsa competiției, a fost cucerită din interior de socialismul extrem, iar pe plan extern, pe nesimțite, s-a dezvoltat un alt pol de putere care se conturează din ce în ce mai radical în timpurile pe care le trăim. O lume bipolară se reașază. Contururile noii lumi sunt deja clare. SUA cu aliații săi într-o parte, China cu ai săi, de cealaltă parte. BRICS-ul ca opozant al dolarului și al pieței occidentale.

În acest context, din păcate, suntem martorii unei distrugătoare cramponări de putere a SUA și UE din dorința disperată de a rămâne liderii de necontestat ai lumii. Vrem sau nu să acceptăm, ne aflăm antrenați, cel puțin economic deocamdată, în două conflicte armate și în fața riscului de a se deschide alte fronturi în Taiwan, Africa sau Kosovo. Această luptă pentru putere a schimbat cu totul definiția democrației adăugându-i o valență care ar fi fost inacceptabilă până acum: Infailibilitatea. De vreo câțiva ani, tot ce se întâmplă inuman, atroce, imoral este just deoarece noi spunem că este just, iar narativul liderilor de grup este preluat cu iresponsabilitate, din interes sau imbecilitate de către cei mici și cățeii lor doar din dorința de a susține fără echivoc această luptă dusă la nivel mondial. Ne-am pierdut reperele care ne-au format.

Am început să justificăm Israelul pentru uciderea a 7000 de oameni, dintre care 3000 de copii, și un regim apartheid condamnat de ONU care, între noi fie vorba, devine o instituție fără utilitate. Îndreptățim uciderea sistematică, la rece, a unor nevinovați cu pedeapsa pentru uciderea monstruoasă a altor nevinovați. Dorința feroce a liderilor actuali ai SUA și UE este de înțeles și de înțeles ar fi și suportul nostru, dar de neconceput este agresivitatea cățelandrilor și, în special, a cățelandrilor mioritici. Au ajuns să latre la oricine își arată compasiunea pentru populația civilă a teritoriilor palestiniene: antisemiților! O demență totală! Poate fac asta de teamă că „maestra Diana” sau AUR ne-ar putea smulge cumva din „partea asta a lumii” pentru a ne arunca în brațele Chinei, dar nici o teamă nu poate justifica un demers dement ca acela al lor în care denaturează adevărul și înfierează pe oricine mai este capabil de un sentiment uman, de empatie cu victimele nevinovate. Într-adevăr, mișcarea pro-palestiniană este susținută în proteste de stânga politică și extrema sa, dar asta nu înseamnă că toată mișcarea de dreapta moderată din România să devină o cireadă de boi etichetarzi care rag că cei care vor oprirea ostilităților sunt antisemiți și că e bine că fac ceea ce fac israelienii, căci, nu-i așa? Ei „Stand with Israel”. Până când să ne luptăm pentru putere, dreptacilor iubitori de sânge, până la anihilarea reciprocă a celor două tabere?

Din slugărnicie se trece cu desăvârșită lipsă de considerație peste instinctul românului de rând ignorându-se intuiția sa de supraviețuitor de profesie pe scara istoriei. Pur și simplu românul, chiar dacă nu știe că ceva este rău, simte acest lucru prin însăși firea sa antrenată. Și se mai miră centru dreapta românesc că se nasc curente suveraniste. Adică, zic ei, național-socialiste de factură legionară.
Sub ochii românilor se răstignește istoria cinic pe masa de autopsie căutându-i în vintre dreptul unor nații de a locui teritoriile Țării Sfinte. Calcule nebunești care nu introduc în ecuație tragedia umană. Chiar se crede că românul nu simte nedreptatea? Că nu își spune: Ce contează ACUM cine are dreptul sau nu să aibă un stat când ACUM mor oameni în ceea ce ONU consideră a fi crime de război? Ați înnebunit cu toții?! Susținem crima în masă ca fiind o represiune justă, un act de răzbunare echitabilă, împotriva unui act terorist? Toate victimele civile, israelieni sau palestinieni, nu poartă vina caracterului criminal al celor de care sunt conduși, chiar dacă aceia au fost aleși prin vot.

Minciuni și manipulare care au ca scop justificarea oricărei decizii greșite a liderilor noștri, minciuni care fac ca populația României să își piardă din ce în ce mai mult încrederea în cei care o conduc și, prin aceasta, să devină sceptici NATO și UE. Pâine gratis la gura celor care chiar și-ar dori să pună de-un Roexist. În toată această cavalcadă mânată din urmă cu biciul de presă, parcă pentru a oficializa această nebunie, ca o fondantă pe colivă, apare și Ciolacu…, căci nu știu cine-l încurajează pe omulețul ăsta să apară pe sticla televizoarelor, și spune ceva de genul: Noi i-am scoate pe cetățenii români din Gaza dacă Hamasul nu i-ar folosi ca scuturi umane. Alo! Domn’ premier, nu teroriștii Hamas îi țin prizonieri pe cetățenii români, ci Israelul prin închiderea granițelor. Încordează-ți mușchii diplomatici pe care i-ai dobândit în ani și ani de studiu și bate-i cu pumnul în masa lui Bibi ca să-ți repatrieze oamenii. Ce fel de candidat la prezidențiale vei fi?

Da, iubim libertatea și valorile democratice. Urâm tot ce înseamnă dictatură și tiranie, sătui de viața nenorocită pe care am trăit-o în socialism. Avem alergie la tot ceea ce ne este impus, indiferent de unde vine, și ne sare țandăra când vedem că liderii noștri aleși prin vot pasc iarbă în poziția caprei. Ne aflăm într-o situație ingrată și tocmai de aceea nu trebuie să ne pierdem busola și drumul democrației pe care am pășit însetați de libertate. De aceea, trebuie să ne facem glasul auzit când în familia noastră euro-atlantică se petrec monstruozități la care ni se cere să fim complici. O nouă barieră s-a tras între lumi. O nouă cortină de fier. Este timpul păcii, a vindecării rănilor de orgoliu și a consolidării relațiilor dintre membri UE și NATO. Democrația trebuie să-și recapete valențele inițiale și să funcționeze din nou pentru a nu crea în lume două tabere de despoți aflați într-o luptă permanentă pentru putere.