În actuala criză mondială, Administraţia Obama a declanşat o ofensivă diplomatică fără precedent, care depăşeşte cu mult momentul Irak-2002 – începutul lui 2003, când Administraţia Bush avea nevoie de suport internaţional pentru acţiunea împotriva regimului Saddam Hussein, însă contextul îi era ostil, dacă nu foarte nefavorabil.
De data aceasta, Administraţia Obama se bucură de o largă susţinere, demersul său în vederea apărării legalităţii şi integrităţii statelor căpătând valenţe incontestabile autentice. Din această perspectivă, noua vizită efectuată la Bucureşti de vicepreşedintele american Joe Biden are toate atributele uneia care depăşeşte cadrul strict bilateral, ea completând în mod fericit o cronică a raporturilor româno-americane ce tinde să devină tot mai consistentă din punctul de vedere al întâlnirilor la cel mai înalt nivel, cronică inaugurată în august 1969 de preşedintele Richard Nixon, care, le place sau nu unora să-şi aducă aminte, a înscris România pe orbita internaţională şi i-a recunoscut locul ce i se cuvine în concertul naţiunilor lumii. De atunci şi până azi, şi îndeosebi după 1989, preşedinţi ai României au mai vizitat SUA, aşa cum şefi ai Casei Albe au fost primiţi şi ovaţionaţi la Bucureşti. În aceste împrejurări, curcubeul apărut pe cerul capitalei României cu prilejul vizitei preşedintelui George W. Bush nu a fost un simplu fenomen meteorologic, ci a căpătat o valoare simbolică aparte, el omologând intrarea României în cea mai importantă alianţă politico-militară a ultimei jumătăţi a secolului trecut şi acestui început de veac. Admisă în NATO şi apoi în Uniunea Europeană, România nu a privit cu braţele încrucişate aceste două uriaşe realizări politico-diplomatico-economice, ea angajându-se plenar şi responsabil în activităţile declanşate de Alianţa Nord-Atlantică. Ne referim la evenimentele foarte complexe din Irak de după martie 2003, când pe frontul din această ţară au acţionat cu succes şi unităţi din România ce s-au bucurat de laudele şi recunoştinţa colegilor lor americani sau britanici. În paralel, pe plan polictico-diplomatic, relaţiile româno-americane au înregistrat momente importante, care au dovedit că relaţiile bilaterale au la bază un parteneriat strategic ce se dezvoltă constant şi-şi dovedeşte pe zi ce trece utilitatea şi aportul la dezvoltarea şi aprofundarea raporturilor bilaterale. În acest context, precedenta vizită la Bucureşti a vicepreşedintelui Joe Biden a prilejuit lansarea proiectului scutului american anti-rachetă de la Deveselu, marcând etapa superioară calitativ a relaţiilor româno-americane şi implicit a relaţiilor României cu NATO, dat fiind cu proiectul militar respectiv are o anvergură ce depăşeşte cadrul strict bilateral.
Cu toate acestea, dacă pe plan militar, politic şi chiar economic, colaborarea româno-americană a înregistrat momente de mare importanţă, cetăţenii români au rămas cu un of care nu a dispărut de-a lungul anilor. Este vorba de vizele de intrare în SUA, capitol la care noi suntem în coada statelor NATO sau UE şi la care ni s-au făgăduit multe de mulţi, dar nimeni, nici oameni politici, nici congresmeni, nici diplomaţi, nu a făcut mai nimic, mai toţi prevalându-se de complicatul proces din sânul legislativului american. Pornind de la toate cele de mai sus, şi în primul rând de la criza mondială declanşată de evenimentele din Ucraina, noua vizită la Bucureşti a vicepreşedintelui american Joe Biden a fost una şi aşteptată, şi necesară, ea subliniind dimensiunea internaţională pe care o acordă României Administraţia Obama şi, totodată, confirmând într-un moment mondial special că ţara noastră nu va fi lăsată de izbelişte într-o eventuală – dar nedorită de nimeni – evoluţie negativă a situaţiei din regiune. Afirmând că se simt răspunzătoare de viitorul destin al României, SUA fac un gest cu uriaşe implicaţii bilaterale şi internaţionale, căruia noi trebuie să-i răspundem pe măsură. Cu alte cuvinte, pe plan intern România şi clasa conducătoare nu trebuie să stea cu braţele încrucişate, aşteptând să rezolve Unchiul Sam derapajele democratice, abuzurile din justiţia, corupţia şi nepăsarea. În acest sens mesajul lui Biden a fos clar, ferm şi bine-venit, dar el nu trebuie înţeles trunchiat. Deopotrivă, acum, la Bucureşti, SUA ne-au arătat cât de important este să dea României asigurarea că ne vom afla sub ocrotirea lor şi a NATO, asigurare pe care, pentru a o înţelege cât mai bine, ar trebui să o punem în contextul anului 1940, când ţara s-a aflat la o mare răscruce, nefiind protejată sau ajutată de nimeni cu nimic, iar rezultatele au fost catastrofale pentru ea şi popor. Pornind de la cele de mai sus, spuneam că, chai dacă cârcotaşi externi vor spune că, în sânul unei Administraţii americane, vicepreşedintele are rol simbolic, Joe Biden a venit în România cu un mesaj liniştitor şi plin de semnificaţii politico-militare din partea şefului Casei Albe.
