Când am văzut miile de oameni care i-au adus un ultim omagiu în decembrie 2017, mă tot gândeam că trăiesc un moment pe care sistemul educațional nu s-a obosit să mi-l explice. Bine, nici autoritatile post Revolutie n-au fost foarte politicoase cu Majestatea Sa (oprindu-i accesul în țară de două ori) și nici darnice cu informații despre viața și activitatea Sa, ca și cum le-ar fi fost frică de un model pe care îl puteau urma prea puțini dintre noii conducători. De asta au fost luate prin surprindere de admirația pe care o arăta poporul, cu peste un million de oameni în stradă ca să-l întâmpine pe Rege în aprilie 1992 și alte mii de oameni care au stat ore și zile la rând în picioare, la coadă, în fața Muzeului de Artă în 2017, ca să-i mulțumească pentru ce ne-a învățat indirect prin felul Său de a fi.
Am învățat că demnitatea nu se negociază. Unul dintre cele mai puternice mesaje ale Regelui Mihai este fraza sa „Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.” Pentru Majestatea Sa, demnitatea nu era un concept abstract, ci o datorie față de sine și față de țară. Deși exilat, șantajat, lipsit de cetățenie, Regele nu a răspuns niciodată prin agresivitate. A răspuns prin continuitate morală. De la el am învățat că demnitatea nu este o condiție oferită de alții, este un principiu pe care îl păstrezi chiar când nu ai nimic altceva.
Curajul nu este zgomotos. Sfiala lui, vocea calmă, tăcerile ponderate ar putea fi confundate cu timiditatea. Dar în spatele lor se afla un alt tip de curaj – acela de a rămâne om într-o epocă a compromisurilor. Faptul că a refuzat să legitimeze dictatura, că nu a acceptat roluri simbolice menite să acopere abuzurile, că a vorbit întotdeauna limpede despre ceea ce e bine și ce e rău – toate formează lecția unui curaj fără a fi ostentativ.
Respectul este o formă de putere. În multe interviuri, Regele Mihai își arata respectul față de români, inclusiv față de cei care au trăit rătăciți în haosul politic al secolului XX, iar respectul Sau nu era condiționat; venea dintr-o înțelegere profundă a suferinței. Tocmai de aceea, atunci când vorbea despre responsabilitate sau moralitate, o făcea fără reproș: cu blândețe, dar cu fermitate. Așa am învățăt că adevărata autoritate nu umilește. Ea ridică.

Tăcerea poate fi o lecție. Într-o epocă în care liderii își strigă puterea, Regele Mihai oferea un alt model: tăcerea care ascultă, nu tăcerea care evită. Răspunsurile sale erau concise, uneori lăsând loc pentru reflecție. În aceste pauze se afla, de fapt, o frumoasă lecție: nu trebuie să vorbești mult pentru a spune ceva important. Așa am învățăt sobrietatea cuvintelor și forța discreției.
Iertarea nu înseamnă uitare. Regele Mihai nu a cerut răzbunare pentru exilul său, pentru abuzurile suferite sau pentru nedreptățile istoriei. A cerut adevăr. În discursul din Parlament, a spus: „Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.”
Să fii rege nu înseamnă să domini, ci să servești. În repetate rânduri, Mihai I a vorbit despre ideea de „serviciu” față de țară. Pentru el, regalitatea era mai puțin o instituție și mai mult o responsabilitate morală. E poate cea mai emoționantă dintre lecțiile pe care le-am primit indirect de la Majestatea Sa: leadershipul autentic nu se măsoară în privilegii, ci în disponibilitatea de a te pune în slujba celorlalți.
România merită mai mult decât cinism. Poate cea mai subtilă lecție transmisă prin discursurile sale este credința neclintită în potențialul românilor. Deși trăise departe de țară, în condiții dificile, nu a vorbit niciodată cu amărăciune. A crezut în România poate mai mult decât au putut crede românii înșiși, în cele mai tulburi momente.
Am mai multe amintiri personale legate de familia Regală a României pentru că am avut deosebita onoare să-i intervievez și să organizez o ședință foto cu Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei și Alteța Sa Regală Principele Radu. Păstrez cu drag și mare emoție amintirea turului privat în Palatul Elisabeta. Într-una dintre săli, am văzut rama unei vieți excepționale: coperta Time cu Regele Mihai, alături de o mașinuță prototip, una dintre pasiunile Majestății Sale. Mi s-a părut atât de umană alăturarea – istoria mondială și o jucărie.
Poate de aceea, opt ani mai târziu de la plecarea sa, Regele Mihai rămâne în mintea mea ca o combinație improbabilă între istorie mare și gesturi mici. Un om care a văzut război, exil, trădări, dar care vorbea cu modestia cuiva obișnuit să-și repare singur lucrurile prin casă.
Într-o lume care ne obligă mereu să fim mai vizibili, mai zgomotoși, mai ”perfecți”, Regele Mihai a fost lecția mea despre tăcere, smerenie și bun simț. Am învățat-o într-o sală cu o copertă Time și o mașinuță. Am învațat-o avându-L exemplu prin viața și faptele Sale, exact lucrurile de care se temeau autoritățile anilor 90.
Poate că așa începe istoria adevărată: nu cu manuale, ci cu oameni. Cu gesturile lor mici, cu tăcerile lor, cu felul în care ne fac să ne dorim să fim un pic mai buni.
Mi-e dor de discursurile Maiestății Sale (Mesajul către Țară), transmise cu regularitate de Europa Liberă…
Pupati-l in… acest nimeni ne-a dat pe mana rusilor.
Mamaligarii tot mamaligari raman.
atat de tanar la conducerea tarii, nu stiu cati erau capabili sa ia macar o decizie de orice fel in acea situatie crancena pentru continent. acum nu avem lideri, toti sunt disperati dupa placinta
luati prizonieri dupa 23 august 1944 pt ca nu a negociat insurectia cu rusii si nici nu s-a ostenit sa-i elibereze, murind in lagare poate mai mult cu inima franta decat din cauza conditiilor de ce nu a raspuns nicidata, sunt multe victime ale nepasarii lui de om fara inima, dar idolatrizat de niste oameni marunti care se cred valorosi ca au avut rude instarite, unele din munca, altii pt ca au fost lacomi…
NIMIC. Absolut NIMIC.
Ce sa invatam ?
Cu Rege este sclavie , cu Capitalism – sclavie .
In Capitalism avem conducatori made in Baneasa & Sopoca.
Romania este in faliment iremediabil.
Singura shansa : revenirea la Epoca 1965-1989 . De nu , reketele lui Putin.
Dacă duci dorul acelor vremuri poți merge la Kim să trăiești fericit. Vezi să nu începi să plângi după banane și blugi.
Si chiar daca ar fi fost asa in realitate, la fel cum 300.000 de romani au facut sacrificiul suprem platind cu viata pentru rege si tara, asa si regele putea sa faca la fel, pentru tara, si sa nu semneze abdicarea. Atunci nu s-ar mai fi pus problema legitimitatii monarhiei in Romania dupa 89. Indiferent care sau cine ar fi fost urmasul la tron.
Vreo 2000 de studenți urmau să fie executați dacă nu abdica. Tatăl meu a participat la demonstrațiile din piața Palatului.
” Regele Mihai oferea un alt model: tăcerea care ascultă, nu tăcerea care evită.” aiureli, era tăcerea celor care nu știu ce să spună!
Cand o sa vina acel moment in care visatorii astia sa inteleaga cat rau a facut Mihai tarii si poporului roman ca sa nu il mai prea slaveasca ? O gasca de paraziti care inca traiesc pe spinarea poporului roman foarte bine ,fara sa produca nimic pt. tara si romani !
BRAVO MA ..!! NU V-ATI LASAT5 DE CENZURA ..!! CORNELE, TOT CA PE VREMEA TA ..
Ce ar fi trebuit să învățăm ? Atît timp cît consoarta sa , regina , nu a vrut să învețe limba romănă , și el o ardea englezește , am mari îndoieli că l-ar fi ars pasiunea de dragul romănilor . În rest , interese obscure !
daca se ridica un balon cu aer cald in Bucuresti,in aprilie 1992, se aduna, tot asa ,un milion de gura casca
Totul e relativ,regalistii sunt sclavi care-s cauta stapanul,democratii sunt oi fara pastor
Mar sha via be stii ilor Bolsh Shev Vice anti romanesti gen „past/singur” din cele doua haite sesese eku intrece orice limite…Livrati pe banda rulanta sunt identici precum autoturismele, daca facem exceptie de culori si dotarile suplimentare…
Cea mai neagră parte din istoria româniei…au venit cu o valiză în românia și acum au zeci de mii de hectare de teren și păduri, palate, castele făcute de talpa țării…
Culmea nu plătesc nicio taxă la stat …hai sictir…
Au trecut deja 8 ani! Si pe vremea Regelui eram in aceeasi balacareala politica. Nu s-a indreptat nimic, ba s-a agravat. Ne taraim prin istorie. De la Rege ne-au ramas cateva cuvinte spuse pe ac tema in parlament.
AIUREA ..!! N-AM INVATAT NIMIC , AM RAMAS’ CU NIMIC …NU UITATI CA SUNTEM ROMANI ..IAR CRONICARI DE-A LUNGUL VREMURILOR , INCA DIN ANTICHITATE , NE-AU DESCRIS CA’ POPOR , ” NEFAVORABIL” ELEGANT SPUS .. ASA CA ” MAI INCET CU PIANUL’ .. NE CUNOASTE O LUME INTREAGA …
Ce sa invatam din faptele lui? Sa facem afaceri profitabile pentru propriile interese. Asa cum a predat el Romania sovieticilor, pentru un tren cu lucrari de arta si alte acareturi personale.
ai fost, singur ai ramas. Tovarase!
Astea cu trenul sunt fumate, bagă și tu ceva mai nou.
Si Ana Pauker a aparut pe coperta TIME!
In Italia regele nu a mai avut voie sa calce niciodata pamintul tarii! Subiectul e prea vast si mult prea gonflabil facut de istorici de „5 minute”
Un omagiu comemorativ de exceptie adus unuia dintre putzinii ROMANI ADEVARATI ai ROMANIEI secolului XX!!! Pacat ca a fost impletit cu preluarea unei mistificari istorice, LOVITURA DE STAT BOLSEVICA numita in sfidarea tuturor celorlalte cuvinte/idei inaltatoare drept „revolutzie”, ca si cum nu AGENTII SOVIETICI ar fi comis „cotitura”, ci „poporul”!? Poporul din fatza televizoarelor…
Nu i-a convenit sub papucul lui Antonescu! A manevrat pana a ajuns sub papucul rusilor care dupa ce s-au sters cu el in tur l-au aruncat la cos! Nici n-au tras apa!
Sub papucul rusilor am ajuns din cauza pr0stiei lui Antonescu. Nu trebuia sa se alieze cu Adolf si sa treaca Nistrul.
Regele Mihai ne-a salvat la 23 Aug 1944 de desfiintarea Romaniei si transformarea ramasitzei ei in pasalakul lui Stalin. Ar fi urmat evident: Moldova ar fi trecut la RSS Moldoveneasca, tot Ardealul la Ungaria, Dobrogea la Bulgaria. Valahia ar fi devenit RSS Romaneasca. Stalin nu se juca. Asa era mai bine?
23 Aug l-a imbunat pe betzivul de la Kremlin, pe mana caruia ne parasise Occidentul din cauza lui Antonescu si crimelor lui.