Opt variante de a deveni propagandist al Rusiei

După publicarea, în luna iulie, a unei liste cu mai mulți intelectuali, ziariști, formatori de opinie și politicieni occidentali care ar susține propagand rusă, Centrul ucrainean pentru Combaterea Dezinformării, a răspuns solicitării publicației UnHerd de a prezenta criteriile ce au stat la baza întocmirii listei respective.

Andrii Șapovalov, director interimar al Centrului pentru Combaterea Dezinformării, e explicat că scopul Centrului este să identifice indivizi care promovează idei ”consonante cu propaganda rusă” și că lista include peste o sută de „oameni de știință, militari, jurnaliști și politicieni”.

”Având în vedere că, vreme de mai bine de opt ani (din 2014), în Ucraina are loc un război hibrid care se duce pe câmpul de lupta și pe segmental informațional, în toți acești ani Rusia a încercat să discrediteze Ucraina în arena internațională, folosindu-se de propria mașină de propagandă și de reprezentanți ai altor state care pot să promoveze propaganda Rusiei în segmentul informațional”, a scris Șapovalov.

Centrul din Ucraina a identificat opt ”narațiuni” principale pe care le consideră consonante cu propaganda rusă:

• Pe teritoriul Ucrainei are loc un război prin procură între NATO și Rusia;
• SUA și NATO au provocat Rusia;
• Evenimentele din Bucea nu sunt reale;
• În Ucraina este un război civil;
• Sancțiunile împotriva Rusiei nu funcționează;
• În Ucraina se află baze NATO;
• Statele din Europa recunosc că Crimeea a fost dintotdeauna parte din Rusia;
• Ucraina a luat în calcul intrarea cu forța în Donbas și recuperarea Crimeii.

Șapovalov a explicat criteriile pe baza cărora indivizii sunt incluși pe lista celor ce diseminează propaganda rusă: ”ei repetă narațiuni care rezonează cu propaganda rusa, fac asta mult timp și în mod sistematic; sunt utilizați în mod activ de presa Kremlinului în acțiunile de propagandă”.

Unele dintre temele enumerate de Șapovalov sunt considerate propagandă rusă de aproape toți analiștii și presa occidentală, așa cum este cazul masacrului de la Bucea. Însă altele nu sunt văzute astfel și circulă intens în presa occidentală. Ideea că sancțiunile împotriva Rusiei nu funcționează este dezbătută de publicații precum The Guardian, The Economist și Time Magazine. The Economist scria, în urmă cu o lună, că ”lovitura de knockout” pe care trebuiau să o dea Rusiei ”nu s-a materializat”. La fel, ideea că în Ucraina are loc un război prin interpuși sau aceea că SUA și NATO l-au provocat pe Putin sunt și ele dezbătute în presa occidentală, fără a fi considerate a priori propagandă rusă.

Șeful interimar al Centrului pentru Combaterea Dezinformării a precizat că lista este ”flexibilă și este actualizată constant”, iar documentul se adresează ”în primul rând cetățenilor Ucrainei, pentru a împiedica încercările de manipulare a opiniei publice”.

La momentul apariției listei cu politicieni, militari, jurnaliști, cercetători și formatori de opinie occidentali care ar răspândi propaganda rusă, Centrul de la Kiev era condus de Polina Lysenko, absolventă de drept la Kiev în 2015, care a lucrat din 2015 și până în 2019 ca asistentă a directorului adjunct al Oficiului Național Anti-Corupție din Ucraina NABU (o instituție anti-corupție care are propria forță de poliție și care este diferită de Parchetul Anticorupție (SAPO), iar Ucraina mai are și un Birou Național de Investigații – SABI – și chiar un Tribunal Anticorupție). La numirea sa în noua funcție, presa ucraineană a arătat că Lysenko a primit mulțumiri din partea directorului FBI, în urma unei operațiuni de succes a Parchetului General și a FBI.

Centrul pentru Combaterea Discrimninării, înființat de președintele ucrainean Volodimir Zelenski în urmă cu un an, a publicat, pe 14 iulie, o listă cu personalități din străinătate  care ”promovează propaganda rusă”. Printre personalitățile din Occident incluse în această ”listă neagră” se numărau senatorul american Rand Paul, Tulsi Gabbard, membră a Camerei Reprezentanților, analistul geopolitic Edward Luttwak, profesorul John J. Mearsheimer, jurnalistul Glenn Greenwald. Centrul pentru Combaterea Dezinformării nu a prezentat atunci motivele pentru care aceștia au fost incluși pe lista promotorilor propagandei ruse.

Atunci, la solicitarea UnHerd, profesorul Mearsheimer a replicat: ”Când eram copil, mama m-a învățat că, atunci când ceilalți nu-ți pot demonta argumentele bazându-se pe fapte și pe logica, vor recurge la calomnie. Asta se întâmplă acum. Eu spun că, pe baza dovezilor de până acum, Rusia a invadat Ucraina pentru că SUA și aliații europeni erau hotărâți să transforme Ucraina într-un vârf de lance al Vestului la granițele Rusiei, ceea ce Moscova a interpretat ca amenințare existențială. Indiferent de convingerile lor, ucrainenii resping acest raționament și dau vina pe Vladimir Putin, despre care spun că vrea să cucerească Ucraina și să o includă în Rusia Mare”. ”Însă nu este nicio dovadă publică care să susțină această teorie, ceea ce generează probleme mari atât la Kiev, cât și la Washington. Prin urmare, cum au găsit cu cale să mă trateze? Etichetându-mă drept propagandist rus, ceea ce nu sunt”.

Ziaristul Glenn Greenwald a fost mai dur: ”La începutul Războiului Rece, era o tactică de demonizare care presupunea acuzarea oricărui disident de răspândirea ”propagandei ruse” sau că se afla în slujba Kremlinului într-un fel sau altul. Asta fac acum și ucrainenii: o idioțenie mccartistă tipică”.