Ozana Oancea şi Ionel Mihăilescu, în teleplay-ul „Vinovatul” la TVR 2

TVR 2 difuzează în premieră luni, 8 decembrie, de la ora 20.00, producţia Vinovatul, o adaptare pentru televiziune după piesa omonimă a lui Ion Băieşu, completată cu motive din piesa Iertarea a aceluiaşi scriitor. Filmul, realizat anul acesta de Casa de Producţie TVR, poate fi urmărit şi la TVR HD marţi, 9 decembrie, de la ora 14.00.

„Dacă piesa face parte din teatrul neliniştii morale, şi teleplay-ul nostru trebuie să se poziţioneze, firesc, în cinema-ul neliniştii morale”, afirmă Jon Gostin, regizorul producţiei Vinovatul.

O femeie (interpretată de către Ozana Oancea) îl ademeneşte în camera ei de hotel pe ucigaşul (jucat de Ionel Mihăilescu) iubitului ei din adolescenţă. Totul se petrece cu câteva ore înaintea împlinirii termenului de prescripţie legală a crimei, în chiar noaptea nunţii „vinovatului” în respectivul hotel. Strivit de frică şi de remuşcări, acesta îşi recunoaşte crima, dar femeia nu-l iartă, ci îl determină să se sinucidă.

Din distribuţie mai fac parte: Erika Băieşu (în rolul soţiei), Mihai Răzuş (Necunoscutul), Gabriel Fătu (recepţionerul), Florin Rusu (barmanul) şi Paul Mihăilă (băiatul).

„Esenţa dramei lui Ion Băieşu se circumscrie temei (morale) a Răului în lumea contemporană: cauze, efecte şi chipuri ale Răului; dar şi omniprezenta problematică (care nu este doar spirituală) a relaţiei noastre cu Răul (înţelegerea/neacceptarea lui, iertarea/pedepsirea lui, etc.). Pornind de la caracterul excesiv al naturii umane, Ion Băieşu a imaginat această tulburătoare ecuaţie a Răului în care victima şi călăul (două enigmatice şi paradoxale personalităţi autodistructive) se condiţionează reciproc pe toate palierele unei construcţii dramatice (obiectual, narativ, semantic şi stilistic). Aş spune că reuşita excepţională a lui Ion Băieşu constă mai ales în acest joc cu angoasa, în balansul concomitent al fricii şi al efortului de a găsi eliberarea. Rezumându-mă la mesajul filmului Vinovatul (film care s-ar fi putut intitula Vinovăţie), concluzionez că Răul, odată înfăptuit, nu dispare nici dacă este pedepsit”, spune regizorul Jon Gostin.

Producător: Mihai Răzuş.

Scenografia: Silvana Porojnicu.

Director imagine: Silviu Andrei.

„Transpunerea filmică îşi propune să valorifice calităţile excepţionale ale textului – în primul rând să conserve intensitatea şi ritmul conflictului piesei (de tip „huit clos”) şi să reveleze acuitatea psihologică a dialogului (de tip existenţialist). În termeni vizuali, decupajul va expresiviza relaţional, analitic şi descriptiv, fireşte cu maximă prioritate acordată jocului actoricesc. Singura ajustare făcută subiectului este aducerea intrigii din anii ’50 în atmosfera revoluţiei de la Timişoara (16-22 decembrie 1989); deci cu rămânere înlăuntrul supratemei, fără a modifica morala piesei şi fără a-l detaşa pe spectator de realităţile psihologice evocate”, mărturisea Jon Gostin.