Pe vremuri, cam prin anii 90, într-o comună nenorocită din județul Iași, o amărâtă își sfărșea zilele pentru că doctorii serbau ziua unui coleg și amânaseră operația. Cazul a fost relatat la vremea aia. Degeaba, nimeni nu a învățat nimic din acea întâmplare.
Și înainte se mai petrecuseră multe cazuri de acest gen. Cel mai apropiat mie, este operația mamei. Asta, era prin vara anului 1974. Dintr-o nenorocire, s-a făcut că a avut o tumoare pe creier. A operat-o însuși Grigore Arseni, marele, uriașul, dar nemernicul neurochirurg.
La internare, după ce mama ajuns în salon și după ce l-a chema pe tata în biroul lui de mare director de spital, știți ce i-a spus tatălui meu? I-a spus așa: ”Dacă nu îmi dai 10.000 de lei și câte un cartuș de Dunhill pe săptămână, cât timp e în spital, plus o sticlă de Johnny Walker înainte de operație, o voi folosi pe nevastă-ta (adică, pe mama), pentru experimente, pentru că statul nu-mi dă cadavre. Vă dați seama!? Realizați enormitatea și, mai ales, abrutizarea sufletului acelui om, fie el cât de mare medic era!?
Se putea povesti lucrul ăsta? Eu l-am povestit prietenilor mei de atunci, pentru că la vremea aia eram un adolescent neștiutor, de 16 ani. Dar, se putea reclama undeva, chiar și la Partid? Ei, aș!
Adică, să-l reclami pe medicul care aducea României milioane de dolari, medicul din banii căruia se construise spitalul de neurochirurgie din București, cu toții, obținuți din operațiile pe care le făcea la cerere, în străinătate? Era imposibil. Cred că dacă tata ar fi reclamat asemenea lucru ar fi fost arestat, mai ales că părinții lui, adică, bunicii mei, la fel ca și bunicii din partea mamei, făcuseră pușcărie politică pentru că se împotriviseră colectivizării.
Iar tata, ce să facă!? S-a dat peste cap și a făcut rost și de bani, și de țigări, și de băutură, că i se spusese că ”dom’ Profesor nu poate să opereze decât matol, că altfel îi tremură mâna”. Peste ani, am întrebat și eu cum e posibil așa ceva, iar un psihiatru mi-a răspuns: ”Păi, de la un anumit nivel în sus de alcoolemie, dacă nu bei, intri în tremor”.
Dar cum o fi făcut tata rost, în 1974, de atâta bănet, el, fiind un amărât de meseriaș la UCECOM, că suma aia însemna măcar o garsonieră, dacă nu o casă la curte în mahala, cum a făcut el rost de țigări americane și băuturi de-alea care se găseau numai în shop, numai el știe, dar n-am cum să-l întreb, că din groapă n-o să-mi răspundă.
Asta e trăită de mine. Iar voi, ăștia care citiți aceste rânduri, ați trăit ori ați auzit multe de acest gen? Cred că sunteți sătui.
Și trece timpul, și necazurile lumii se adună. Mai acum două zile, la Târgu Jiu, un copil de 16 ani moare pentru că medicii nu l-au operat, deși legea spune că trebuia să intervină fie că reușeau să-l salveze, fie că nu. Dar actul medical trebuia înfăptuit.
Cu o totală lipsă de omenie și cu o totală netrebnicie, medicii în cauză s-au eliminat prin proprie voință din procedură, invocând în fața rudelor sosite să ridice cadavrul acelui copil, motive de doi bani. La asta, se adaugă și intervenția celor de la medicina legală din oraș, mărturisită la televizor de o rudă a copilului, cum că ar trebui să treacă sub tăcere necazul, ”spre binele tuturor”.
E încă o situație în care unii unii doctori, prin comportamentul lor, aruncă o pătuă de jeg asupra categoriei din care fac parte. De data asta, o parte din autorități au intervenit, blamând comportamentul acestor neoameni în halate albe.
Dar, puțină vreme înainte, a fost scandalul celor două doctorițe de la spitalul Pantelimon, acela generat de 17 decese dubioase. Aproape la comandă, mecanismul de spălare a onorabilității celor două doctorițe, Maria ALEXANDRA Miron și Mirela Păiuș, a fost pus în mișcare, atenție!!!!!!!, fără să se aștepte decizia definitivă a justiției care, din nou atenție!!!!!, nu a emis decât o concluzie provizorie și pe o cauză oarecum colaterală, de punere în libertate, și nu pe fond!!!! Dar mecanismul trebuia să le scoată basma curată. Ca jurnalist, dar și ca om, sper ca hotărârea definitivă să fie justă.
Sigur că da, justificări medicale pentru un caz sau altul s-au găsit cu duiumul și vor fi găsite cu duiumul. Dar sentimentul general de injustiție medicală asupra acestui caz și a altora, asupra pacienților în general, rămâne, până când analiza obiectivă a cazurilor de erori medicale făcute de cei îndrituiți, dar și de medicii DE ACUM! și din viitor, vor accepata că trebuie să fie în slujba pacientului, nu a banilor.
Altfel, vom rămâne să credem că oricât s-ar strădui pacienții să își caute dreptatea, tot ei sunt de vină, indiferent de situație, și nu pseudo-moedicii care nu vor să salveze oameni, ci vor doar bani, recunoaștere, poziție socială și iar bani, bani, bani, bani, bani…
Doar sfârșitul lumii le rezolvă pe toate ,face dreptate,egalitate etc.
„Democrația”niciodată,ca să nu mai vorbim de justiție,stat de drept, constituționalitate, conștiință,religie etc!
„Scapă cine poate”.
Uciderea cu zile a unei persoane dragi de către personalul „medical” din spitale te marchează pentru totdeauna!
Ești neputincios împotriva sistemului criminal!
„o amărâtă își sfărșea zilele pentru că doctorii serbau ziua unui coleg și amânaseră operația.”
-o fi fost sambata
si fariseii nu aveau voie sa lucreze de Shabat…..
” însuși Grigore Arseni, marele, uriașul, dar nemernicul neurochirurg. ”
-HA!
era si timpu ca cineva sa-l pomeneasca pe jigodie,
am auzit si noi ca a fost o mare japitza!
Nu mă refer la cazul dumneavoastră care este șocant.
Mentalitatea asta de neputință trebuie schimbată. Orice reclamație trebuie făcută în scris, înregistrată și progresul ei urmărit până la o rezolvare satisfăcătoare.
Cat timp reclamația nu există, persoana sau instituția respectivă și-a făcut treaba. Chiar dacă se încearcă ignorarea, tragerea de timp, mușamalizarea, reclamația nerezolvată rămâne în sistem până când cineva e nevoit să ia măsuri. Când se adună mai multe dovezi ca ceva e în neregulă crește și presiunea pentru a-i trage la răspundere.
„Primum non nocere” – din jurământul medicilor (de pe vremea lui Hipocrates) – găsiți „pe net” atunci căutati lucruri serioase! Ce a mai rămas? A fost și o pandemie! Care a fost reacția medicilor??? Unii au rămas oameni, e adevărat!!!
@Mai e mult până departe
-nu e asa:
„organilii” Statului nu se ating de Dumnezei
oricat de falsi ar fi,
vezi azi cum e cu „transplantul de organe”….crima curata!
Ingerii in halate albe
Siguri si eficienti
Daca medicina ar fi usoara s-ar face toți doctori,nu fotbaliști. Un fotbalist aleargă după minge din când în când și câștigă 50.000 de euro pe lună pe când un medic își distruge creierii ( cel puțin 6+5 =11 ani) și banii părinților și apoi este bătut de niste bruneți că sunt europeni și au drepturi. Când ore plati toți asigurare de sănătate, atunci să aveți pretenție la actul medical. De ce diasporenii nu-și pun dinții afara și vin in tara la prostii de medici români?
Marele neurochirurg se numeste Constantin Arseni nu Grigore asa ca de ”baut” apa nu medicul ci autorul. In acele vremuri parintii mei au facut CAR ca sa-si construiasca o casa dobanda era 8% si puteau imprumuta 2/3 din salariu…cred ca exagerezi pt ca o Dacia era 70.000 de lei…la bautura si tigari nu ma bag pt ca nu stiu circuitul la nu se fuma, iar de baut doar vin…
Cine e Colegiul Medicilor, Ordinul Arhitectilor, Expertilor Contabili,….. ??? Cine?, Cum? si De Ce sunt bagati astia in Legi, fiind de fapt asociatii profesionale ??? Daca Fraiereanu nu are cap sa isi puna intrebari, de judecat cu el ce sa vorbim ?!
Cred ca autorul vorbeste din povesti exagerate auzite!
Cum s-a spus anterior marele neurochirurg se numea Constatin Arsene.
L-am cunoscut de prin anii ’80,
nu bea!!
Am asistat la consultatiile lui si discutii cu apartinatorii: nu cerea !, accepta ce i se dadea fara sa numere banii.
Articolul e scris dupa ureche, dupa zvonuri exagerate si de o persoana frustrata de contacte cu doctori valorosi dar orgoliosi si fara timp pentru oamenii obisnuiti.
In 1974 gaseai tigari americane la orice bar din provincie. Bautura de care zice se gasea in alimentara.
O dacie era 70k iar o casa in mahala era cam la 100k. Un aprtament era la 60-100k depinde de comfort. Deci tovarase domn sau invers bati campii dar vezi ca nu mai ai ce culege. Prosti sunteti doamne si mai si scrieti sa va creada cine? Pustimea influencera? Mars ma la carciuma de unde ai iesit pe 3 carari. BTW si pe bunica a examinat-o Arseni prin 1958 ca i facuse avc cand l-au arestat pr bunicul. Nu cerea. Dar trebuia sa dai. Ca asa e in tenis. Pana la Barbosul te mananca sfiintisorii.
@maxtor
Fiecare naș își are nașul. Organele se mai schimbă, greu dar se schimbă.Vedem ce se întâmplă acum în USA. Mulți vor fi luați la întrebări, alții vor fi luați cu duba. Le ținem pumnii.
Nu se rezolva. Spaga este adanc inradacinata….ii invata inca din facultate ca da, sunt zeitati si pot cere spaga. Singurele posibilitati de rezolvare : Ori coplata zdravana adica un 50% acolo ca sa simta ei ca pacientul da….Ori privatizare totala a sistemului medical si instituirea de asigurari serioase valabile la toate spitalele. Asa este in Belgia de exemplu, te internezi, operezi si apoi ceri la asigurari rambursarea costurilor. Asigurarile verifica factura spitalului ca nu cumva sa fie umflata si vireaza . Sunt doar aceste doua posibilitati de rezolvare, sistemul actual cu curu-n doua luntri nu functioneaza !
„…mecanismul de spălare a onorabilității celor două doctorițe, Maria ALEXANDRA Miron și Mirela Păiuș, a fost pus în mișcare, atenție!!!!!!!, fără să se aștepte decizia definitivă a justiției care, din nou atenție!!!!!, nu a emis decât o concluzie provizorie și pe o cauză oarecum colaterală, de punere în libertate, și nu pe fond!!!!”
Pai, mai inainte de „decizia definitivă a justiției’, exact jurnalisti de aceeasi categorie le-au balacarit, pana la a fi numita – una dintre ele- „doamna cu coasa”?! Adevarata dovada de jurnalism prob!
Statul are monopol pe Justitie. Asta e! Cui nu-i place…eventual apeleaza la justitia cutumiara a Talionului. Asta, fireste, pe propria-i raspundere. (poate ca n-ar fi chiar rau…)