Măsurile adoptate în timpul summitului din 30 ianuarie – tratatul de stabilitate și planul de creștere economică – servesc, în cel mai bun caz, la atenuarea greșelilor comise de un an și jumătate. In cel mai rău caz, ele arată impostura, consideră editorialistul publicatiei El Pais, Xavier Vidal-Folch, potrivit presseurop.eu.
Tratatul pentru Stabilitate, Coordonare și Guvernare în Uniunea economică și monetară”. Ei bine, textul răspunde doar la ideea de „stabilitate”, de disciplină bugetară. Restul titlului este în plus.
Trebuie să repetăm până la sațietate că doar articolul 9 (din cele 16 existente) cere „promovarea creșterii economice”. Și dispune ca semnatarii „să adopte acțiuni și măsuri necesare” pentru acesta. Dar continuă fără a concretiza niciuna. Continuă fără să aibă caracter obligatoriu. Continuă fără prevederea de amenzi pentru cel care nu o va face.
În schimb, toate acestea sunt stipulate la milimetru împotriva celui care nu își îndeplinește mandatul de reducere a deficitului. În această lipsă de simetrie rezidă bătaia de joc. În faptul că se vinde produsul ca instrument pentru a impulsiona cei doi poli ai politicii economice și se dezvoltă doar unul.
În urma summit-ului de pe 30 ianuarie, Consiliul European a mai solicitat miniştrilor de Finanţe din zona euro să semneze tratatul privind Mecanismul European de Stabilitate, astfel încât acesta să producă efecte începând din iulie 2012, pentru a preveni efectul de contagiune al crizei.
Mecanismul European de Stabilitate va avea un capital de circa 500 de miliarde de euro provenind din banii contribuabililor din cele 17 state ale Eurogrupului, în funcţie de PIB-ul fiecărui stat. Deciziile privind aceste sume vor fi luate de guvernatori beneficiind de imunitate, numiţi de fiecare stat, cu o putere de vot proporţională cu acţiunile deţinute de statul reprezentat in MES. Criticii au asemănat MES cu o metodă de impunere a deciziilor financiare ale marilor economii europene şi ale marilor banci.
