Palma profesoarei

Am decis să nu mai scriu materiale de atitudine în media, după ce am publicat de-a lungul timpului multe mii de articole în numeroase publicații, uneori și prin rubrici zilnice onorate vreme de ani lungi. Pentru că pielea mea de șagri se tot îngustează, îmi drămuiesc timpul ce mi-a mai rămas doar pentru cărțile pe care le mai am în suflet. (Astăzi se află două noi volume la edituri…) Totuși, acum am dat de o informație preluată de foarte multe ziare, cu una dintre cele mai revoltătoare comentarii. Este vorba despre întâmplarea care se referă la o profesoară anchetată după ce a pălmuit o elevă. Am lucrat mai toată viața în învățământ, de la învățământul special la cel universitar, am fost și director de școală, și decan de facultate de stat, și șef de Comisie județeană de diagnostic și triere și am trăit degradarea permanentă a statutului dascălului și a nivelului de pregătire al elevilor și studenților.

Un simplu exemplu despre cum este apreciată această muncă definitorie pentru viitorul țării: la Arad s-a ridicat – în timp record pentru mersul șantierelor din România – un Inspectorat școlar asemenea unui sediu de minister. Alături, Palatul Copiilor se află în construcție de ani și ani. Așa că nu elevii sunt importanți, ci doar șefii. (Las la o parte că mai niciunde în lume nu mai există inspectorate școlare!) În lipsa acută de cadre didactice, concursurile pentru ocuparea posturilor pretind doar un vocabular specific, cu prea puțină legătură cu munca la catedră. Așa că aberații precum „toți copiii au dreptul să fie primiți la orice școală!” nu ne mai miră că sunt reluate ostentativ. (Copiii cu deficit intelectual real nu vor face față programei învățământului general, vor deveni o piatră legată de gâtul propunătorilor, iar elevii, chiar dacă asistați de dascăli de sprijin – dar în general nu sunt! -, vor pierde șansa de a fi integrați în societate.)

Să deschizi un dosar penal pentru că o profesoară i-a dat o palmă unei adolescente obraznice, agresive și recalcitrante mi se pare un pas hotărât spre situația școlilor din SUA, unde aflăm că în mai fiecare lună câte un elev a ucis dascăli și colegi. „Potrivit unei informări de presă transmisă de șefa IȘJ Timiș, Aura Danielescu, în urma refuzului elevei și a schimbului de replici jignitoare la adresa cadrului didactic, situația a escaladat, iar cadrul didactic, fiind bruscat, a reacționat într-un mod neadecvat, lovind eleva cu palma”. Deci cadrul didactic (de 58 de ani) a fost și „bruscat”! Ce trebuia să facă? Să mulțumească unei netrebnice? Avem mii de delicvenți adevărați care se plimbă prin posturi decizionare și deschidem un dosar penal unei profesoare în prag de pensie? Și mai dăm și amploare incidentului! Cazul acesta este o oglindă fidelă a stării de degringoladă în care se complace întreaga noastră viață. Palma profesoarei aflată în legitimă apărare este de fapt o incredibilă palmă dată României de azi.

Gheorghe Schwartz