Cea de-a 43-a Gală de decernare a Premiilor César a avut loc aseară în sala Pleyel din Paris. Evenimentul, considerat de către unii cineaşti echivalentul francez al Galei Premiilor Oscar, a fost dedicat legendarei actriţe Jeanne Moreau, care a murit pe 31 iulie 2017 la vârsta de 89 de ani.
Sub semnul luptei împotriva violenţei asupra femeilor, la cinci luni după izbucnirea scandalului în care este implicat producătorul american Harvey Weinstein, acuzat de mai multe femei de agresiune şi hărţuire sexuală, celebrităţile prezente la Gala Premiilor Cesar au purtat panglici albe, ataşate de ţinutele lor vestimentare, în semn de solidaritate cu mişcarea #MeToo, demarată în Statele Unite. Distribuirea panglicilor albe atât invitaţilor cât şi jurnaliştilor a dat tonul începerii galei. Prezentatorul Manu Payet a cerut publicului să se ridice în semn de solidaritate. Producătoarea filmului 120 de bătăi pe minut i-a îndemnat pe cei prezenţi să nu se teamă de mobilizarea femeilor: “Nu este o ameninţare, este o promisiune. Viitorul ne va da dreptate”. Umorista Blanche Gardin şi-a permis singura glumă pe marginea subiectului: “mai avem dreptul să ne culcăm pentru a primi un rol?”
Gala l-a avut ca prezentator principal – deţinătorul titulaturii de „maestru de ceremonii ” – pe actorul de comedie Manu Payet şi a fost prezidată de actriţa şi cântăreaţa Vanessa Paradis.
Manu Payet, al treilea umorist la prezentarea Galei, după Florence Foresti şi Jérôme Commandeur, a animat ceremonia, de peste 3 ore, cu succes, reuşind o atmosferă «à l’américaine», printr-un număr de comedie muzicală suprarealistă şi întreţinând-o de-a lungul serii cu un omagiu muzical adus filmului 120 de bătăi pe minut sau cu serenada în limba spaniolă pe care i-a cântat-o Penelopei Cruz în prezenţa soţului ei, Javier Bardem.
Vanessa Paradis, într-o rochie roz din voal semnată Chanel haute couture, colecţia primăvară-vară 2018, a declarat deschisă cea de-a 43-a gală de decernare a Premiilor Cesar. În discursul ei, vedeta franceză i-a adus un omagiu emoţionant actriţei Jeanne Moreau, dar i-a omagiat pe toţi artiştii care întâmpină dificultăţi mari atunci când fac filme.
„Nu există «cel mai bun», ci doar diferenţe. Cea de-a şaptea artă, arta noastră, m-a emoţionat, m-a revoltat, mi-a reamintit cine sunt, acea persoană pe care o uitasem. Mi-a oferit curaj, visuri, râsete, forţă şi feminitate. Aceste cuvinte îmi aduc aminte de Jeanne Moreau. Forţa ei feminină o egala pe cea masculină şi asta o făcea să fie unică”.
Jeanne Moreau, care a jucat în peste 130 de filme, a câştigat un Premiu de interpretare la Cannes, un Premiu BAFTA, un Oscar de Onoare, un Premiu Molière şi mai multe premii César. Secvenţe din rolurile legendare interpretate de ea, precum cele din filmele La Mariée etait en noir, Les Amants, Moderato Cantabile, Les Valseuses şi Jules et Jim, au fost proiectate pe un ecran uriaş. Montajul video s-a încheiat cu înregistrarea duetului legendar pe care celebra actriţă l-a realizat cu Vanessa Paradis în 1995, la Cannes, unde cele două artiste au interpretat împreună cântecul Le Tourbillon de la vie.
A urmat un montaj dedicat marilor personalităţi ale cinematografiei franceze care au murit în ultimul an. Printre artiştii omagiaţi s-au numărat Jean Rochefort, Claude Rich, Gisele Casadesus şi France Gall.
În această atmosferă s-a desfăşurat duelul la vârf între Au revoir là-haut al regizorului Albert Dupontel şi 120 de bătăi pe minut, regizat de Robin Campillo. Intrate ambele în cursă cu câte 13 nominalizări, peliculele au întreţinut suspansul până în ultimele minute ale ceremoniei. Avantajul a fost de partea creaţiei lui Robin Campillo, o frescă a luptei contra epidemiei SIDA, care a obţinut 6 statuete (cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cel mai bun montaj, cel mai bun actor în rol secundar, cea mai bună coloană sonoră şi cel mai bun actor debutant) faţă de cele cinci, inclusiv cel pentru cel mai bun regizor, ale frescei perioadei de după Primul Război Mondial a lui Dupontel, care a lipsit de la ceremonie, alergia lui la asemenea gale fiind bine cunoscută.
Suspansul a durat până la anunţarea penultimului premiu, care l-a desemnat drept cel mai bun regizor pe Albert Dupontel. A devenit clar că pelicula lui Robin Campillo va primi trofeul pentru cel mai bun film, regulamentul Premiilor César interzicând onorarea unei producţii cu ambele premii. La această categorie au fost nominalizaţi cineaştii Robin Campillo (120 Battements par minute), Albert Dupontel (Au revoir là-haut), Mathieu Amalric (Barbara), Julia Ducourneau (Grave), Hubert Charuel (Petit paysan), Michel Hazanavicius (Le Redoutable), Olivier Nakache şi Eric Toledano (Le sens de la fête).
Filmul Au revoir là-haut, o ecranizare a romanului omonim scris de Pierre Lemaitre, recompensat cu prestigiosul Premiu Goncourt în 2013, spune povestea a doi tineri soldaţi francezi din timpul Primului Război Mondial.
În 2017, trofeul a revenit regizorului Xavier Dolan pentru filmul Juste la fin du monde.
Producţia 120 battements par minute, o frescă despre primii ani ai epidemiei de SIDA în Franţa, a fost recompensat cu Marele Premiu al Juriului la ediţia din 2017 a Festivalului de la Cannes. Pelicula prezintă lupta încrâncenată pe care activiştii din asociaţia Act Up au dus-o pentru a pune capăt indiferenţei manifestate de autorităţile franceze faţă de epidemia de HIV şi SIDA în anii 1980-1990.
120 battements par minute este un film de epocă, realizat fără nostalgie şi fără patos. Producătorii peliculei au urcat pe scena din Sala Pleyel din Paris şi i-au mulţumit regizorului Robin Campillo, spunând că pelicula lui reprezintă „începutul unei lupte pentru viaţă”. Pe scenă a urcat şi preşedintele asociaţiei Act Up, care a mulţumit Academiei Premiilor César pentru acest trofeu.
Premiul pentru cel mai bun actor i-a revenit lui Swann Arlaud pentru interpretarea sa din pelicula Petit paysan. La această categorie au mai fost nominalizaţi Daniel Auteuil (Le Brio), Jean-Pierre Bacri (Le sens de la fête), Guillaume Canet (Rock’n’Roll), Albert Dupontel (Au revoir là-haut), Louis Garrel (Le Redoutable), Reda Kateb (Django).
Acesta este primul Premiu Cesar câştigat de Swann Arlaud. Actorul francez a fost nominalizat în 2016 la Premiul Cesar la categoria cel mai bun actor debutant pentru interpretarea din filmul Les anarchistes.
În 2017, Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal a fost câştigat de Gaspard Ulliel pentru evoluţia sa din pelicula Juste la fin du monde, regizată de cineastul canadian Xavier Dolan.
La categoria cea mai bună actriţă în rol principal s-a impus Jeanne Balibar, interpreta personajului Barbara din filmul omonim. Lambert Wilson, care le-a prezentat pe cele două artiste, a declarat: “nu vă voi face complimente. Faptul că sunteţi aici în această seară nu se datorează frumuseţii voastre”. Jeanne Balibar le-a devansat la acest trofeu pe Charlotte Gainsbourg (La promesse de l’aube), Doria Tillier (M. et Mme Adelman), Marina Foïs (L’atelier), Karin Viard (Jalouse), Emmanuelle Devos (Numéro une) şi Juliette Binoche (Un beau soleil intérieur). Actriţa a rostit un lung discurs în care i-a mulţumit lui Barbara pentru prietenia pe care i-a arătat-o încă din copilărie. Înaintea acestui premiu, Jeanne Balibar mai fusese nominalizată de patru ori la Premiile César.
Cea mai bună actriţă într-un rol secundar a fost declarată Sara Giraudeau pentru rolul din lungmetrajul Petit Paysan, de Pascal Chavanges. A fost prima ei apariţie publică după dispariţia tatălui său, Johnny Hallyday, şi izbucnirea luptelor pentru moştenire.
Premiul masculin al aceleiaşi categorii a mers către Antoine Reinartz (120 battements par minute).
Nahuel Perez Biscayart s-a impus la categoria cel mai bun actor debutant, graţie interpretărilor sale din filmele 120 battements par minutes şi Au revoir là-haut. Cea mai bună actriţă debutantă a fost desemnată Camelia Jordana, recompensată pentru evoluţia ei din filmul Le Brio
Premiile pentru scenarii – original şi adaptat – au fost împărţite între 120 battements par minute, respectiv Au revoir là-haut.
Petit paysan a fost recompensat cu César pentru debut. Regizorul Hubert Charuel a mulţumit Academiei, co-secenaristului şi actorilor din film.
Cel mai bun film străin a fost desemnat lungmetrajul rusesc Loveless, regizat de Andrey Zvyagintsev. La această categorie au fost nominalizate producţiile cinematografice Le Caire confidentiel, Dunkirk, L’echange des princesses, La la Land, Noce, The Square.
În 2017, trofeul a revenit peliculei britanice I, Daniel Blake, regizată de Ken Loach.
Un César de Onoare, decernat pentru întreaga carieră, a revenit în acest an actriţei spaniole Penelope Cruz, urmând astfel unui număr de artişti importanţi precum Kate Winslet, Sean Penn, Michael Douglas. Penelope Cruz, muza lui Almodovar, care a fost şi el pe scenă, a primit premiul din mâinile lui Marion Cotillard.
La această a 43-a ediţie, organizatorii au introdus un nou premiu, dedicat filmului cu cele mai mulţi spectatori. Prin această decizie, Academia a încercat, chiar cu riscul unei doze de demagogie, să reducă la tăcere criticii care de mulţi ani o acuză de snobism. Statueta, înmânată de Line Renaud, i-a răsplătit pe Dany Boon şi pelicula sa Raid dingue, regizorul mulţumind “publicului francez care iubeşte toate tipurile de cinema”, amintind cât este de important ca oamenii să nu renunţe la comedie.
Poate că urmând mişcarea actriţelor americane şi britanice, unele staruri, ca Elsa Zilberstein, Juliette Binoche (într-o rochie-furou cu decolteu adânc, de la Balmain) şi Yaël, soţia lui Dany Boon, au purtat ţinute negre.
Dar culoarea n-a lipsit de pe covorul roşu. Dora Tillier a optat pentru o hollywoodiană rochia roz, şi tot roz a fost şi ţinuta Sarei Giraudeau, foarte transparentă.
Albastrul a apărut şi el în mai multe nuanţe, de la cel electric la Penélope Cruz la albastrul marin la Géraldine Nakache sau Adèle Haenel.
În sfârşit, cele care s-au hotărât să strălucească au adoptat lame-ul: Marina Fois, într-o rochie argintie brodată, a fost concurată de Mélanie Thierry cu o ţinută brodată şi ea cu fir de argint, în timp ce Laila Slimani a demonstrat că pijamaua şic este încă în vogă.
Ca de fiecare dată au existat şi mari perdanţi ai serii. Cele 10 nominalizări ale filmului Sens de la fête au prilejuit afirmaţia că Premiile César devin accesibile în sfârşit şi comediei populare. Dar, ca şi Eric Toledano şi Olivier Nakache, realizatorii peliculei Intouchables, filmul a plecat cu mâinile goale. De asemenea, povestea autobiografică Grand corps malade şi filmul horror Grave al Juliei Ducournau nu s-au regăsit în palmares, ca şi Jeune femme de Leonor Serraille.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.