Paranoica îndreptăţire generală

Un fel de busculadă a cuprins societatea românească în orice direcţie priveşti. Toată lumea este îndreptăţită, indiferent de situaţie. Abuzarea face parte din reţeta zilei ajungând a nu mai fi percepută, şi nu neapărat din lipsa instrumentarului legal. Mentalitatea instalată nu este de ieri, de azi, ci din perioada emancipării societăţii pe fondul totalitarismului politic.

Legislaţia năucitoare şi clasa politică absolut degradantă, iniţiatoare, triumfă într-un definitiv care pare a fi pus o piatră pe suflul societăţii. Un zid de netrecut se înalţă între membrii societăţii, ca un fapt firesc al autismului convenabil. Nu mai funcţionează concret în spaţiul public nici ştiinţele umane, respectiv sociologia, psihologia, pedagogia. Drepturile de la care se vede obligată să se revendice majoritatea societăţii nu sunt decât surogatul unor propagande, o aparenţă. O adevărată febră a confiscării tuturor emblemelor, egidelor, titulaturilor, profesiunilor se află la apogeu. Îndreptăţirea fiecărui cetăţean român în acest moment este justificată, însă în esenţa ei este absurdă. Fibra morală a fost distrusă printr-o metamorfoză a vieţii sociale şi a contextelor acesteia, într-un mod care aparţine declinului istoric. Restrângerea psihologică a perimetrului social pare a fi rezultatul unui plan de dezintegrare.

O societate de îndreptăţiţi, cu fundamente justificate, îşi face loc spre o istorie pe măsura propriilor false premise prin extrapolarea a căror victime sunt. Oameni şi instituţii goale de conţinut, simboluri găunoase, crize tot mai deficitar gestionate se deplasează spre ceea ce se vrea stabilitate şi autoritate. Această lume de îndreptăţiţi pregătind direct-indirect numai înscenări şi un sistem concentraţionar nu caută ieşirea, cum ar fi normal, ci perfecţiunea acestui mod mortal de a se autoconstitui. Avem o viaţă publică zero, generatoare de stres şi antipatică în monstruoasa ei dereglare. Presiunea sistemului mafiot pe tot ce respiră în această ţară umilită ca niciuna alta din Europa se resimte peste tot în societate, având efecte devastatoare. În loc să existe reglementări şi cadre contractuale, simplificate într-un regim juridic ferm, avem o suită de absurdităţi normative care includ programatic dezastrul la scară generală.

Îndreptăţirea devine tot mai acută pe fondul dispreţului pentru celălalt, în acest context al terorii de după marea teroare comunistă. Sistemul piramidal a dus la o societate de victime obligate la un conflict fratricid, nu altceva fiind îndreptăţirea instalată ca stare de fapt. Numai demolarea piramidei poate duce la o neutralizare a răului internalizat în societate. Mergând în direcţia pe care îndreptăţirea paranoică o sugerează drept soluţie politică sau de viaţă, societatea se transformă într-o veritabilă masă de manevră în plină desfigurare morală şi identitară.

Îndreptăţirea ar trebui transferată spre combustia imperativă a interesului general, unica forţă a binelui sub toate aspectele. Altfel, dublată de sistemul actual, societatea va intra într-un declin de netrecut.

Recomanda
Ioan Vieru 229 Articole
Author