Pledoarie în favoarea tatuajelor şi a piercingurilor adolescenţilor

Aflu cu surprindere că un grup de parlamentari propune o lege care să interzică tuturor elevilor să aibă tatuaje sau să poarte piercing, ceea ce mi se pare a fi o imensă prostie. Este ca şi cum i-ai interzice lui Emil Constantinescu să poarte cioc, lui Canacheu să poarte mustaţă sau, să glumim puţin, lui Traian Băsescu să poarte chelie!

Cei care au avut această idee îşi trădează reminiscenţele din epoca trecută şi îmi amintesc de copilăria mea, cînd ne era interzis să purtăm pantaloni evazaţi sau plete, aşa cum era moda pe atunci, ajungîndu-se ca miliţia să ridice oamenii de pe stradă şi să-i ducă la frizer cu forţa sau să-i amendeze, ca şi cum, prin pantalonii evazaţi şi părul lung, ar fi atentat la siguranţa moralei socialiste! Pe atunci, Florian Pittiş, ca un protest al unei întregi generaţii, a lansat acel cîntec, devenit un fel de imn al generaţiei noastre, cu versurile „Nu contează cît de lung ai părul / Ci contează cît şi cum gîndesc”.

Pentru orice tînăr care nu s-a infestat cu discursurile de tip politicianist (căci, din păcate, sînt şi din aceştia), Libertatea înseamnă să aibă dreptul să se tundă cum vrea, să poarte hainele pe care şi le doreşte, să asculte ce muzică îi place. Acestea sînt lucruri esenţiale pentru un adolescent, şi fiecare este dispus să lupte chiar şi cu părinţii lui pentru a-şi manifesta în acest fel, poate naiv, propria personalitate!

Este, într-un fel foarte special, prima bătălie din viaţa unui tînăr, pentru care este dispus să lupte, îndurînd pedepsele părinteşti sau şuvoaiele de lacrimi cu care se retrage în dormitor! Nici nu vă daţi seama ce victorie uriaşă simte că a dobîndit un adolescent atunci cînd, după lungi consilii de familie, i se permite să-şi facă un mic tatuaj, chiar dacă acesta ar fi într-o zonă invizibilă! A doua zi, la şcoală sau între prietenii din cartier, primul lucru pe care-l va face este să arate tuturor trofeul.

Pentru mulţi dintre adulţi, tatuajele sau piercingurile sînt nişte mofturi „periculoase”, dar pentru adolescenţi înseamnă ruperea de conservatorismul părinţilor (căci toţi sîntem conservatori, chiar şi cei mai îngăduitori dintre noi). Este prima victorie a lor faţă de tiparele convenţionale pe care toţi părinţii vor să le impună copiilor, iar această victorie trebuie văzută ca expresie a dorinţei copiilor noştri de a-şi arăta personalitatea.

Dar, în acelaşi timp, această victorie a copiilor noştri împotriva noastră este şi felul special de a ne arăta iubirea pe care ne-o poartă, căci ei aşteaptă de la noi mai multă înţelegere decît le arată ceilalţi: profesori, vecini, concetăţeni. Cînd copiii ne cer îngăduinţa de a-şi face şi ei un tatuaj ca Mutu, aşteaptă de la noi să le spunem altceva decît lumea din jur, care, pe seama unui amărît de desen pictat pe umăr, trag concluzia că acesta este primul pas spre vagabondaj sau curvăsărie! Simplul fapt că un copil le cere părinţilor permisiunea de a-şi face un tatuaj înseamnă că îi respectă, iar un părinte inteligent poate să folosească acel moment în favoarea educaţiei. Este ca şi atunci cînd îi spui copilului că îl laşi să plece într-o excursie dacă va lua 10 la teza de la mate!

Adolescenţa a fost dintotdeauna considerată ca fiind vîrsta ingrată şi toţi am trecut prin asta. Chiar şi cei mai rigizi dintre adulţi, dacă se uită cu sinceritate în viaţa lor, vor descoperi că, exact la aceeaşi vîrstă, cereau părinţilor lor astfel de libertăţi. Copiii de azi vor să meargă în club, cei de ieri voiau să meargă la discotecă, cei de azi vor un tatuaj, cei de ieri voiau să aibă părul mai lung. Totdeauna există lucruri pe care copiii le vor, iar părinţii vor să le interzică! Aici este rolul inteligenţei părinţilor dintotdeauna: să le dea impresia copiilor că dobîndirea unor libertăţi nu înseamnă renunţarea la anumite obligaţii!

Hai să fim serioşi, un tatuaj nu este acelaşi lucru cu consumul de droguri. Cei care spun că tatuajul este primul pas spre destrăbălare sînt mai înguşti la minte decît copiii lor şi nu dovedesc altceva decît neputinţa din propria lor copilărie. Un copil deştept nu devine automat prost dacă-şi face un scorpion pe umăr sau dacă-şi pune un cercel în ureche!

Tatuajul şi piercingul sînt forme de mimetism pe care copilul le manifestă încă de la naştere. Pruncul nou-născut, al cărui univers este redus la mama şi tata, copiază din prima clipă ceea ce este în raza lui vizuală. Aşa învaţă să gîngurească, apoi să spună primul cuvînt, să se joace, să meargă de-a buşilea, să facă primul pas. Mimetismul este prima lecţie de la Academia Vieţii: să faci ce vezi că fac şi ceilalţi!

Asta ne spune copilul cînd ne cere astfel de concesii, precum tatuajele sau piercingurile: să fie şi el ca toţi ceilalţi tineri, să nu rîdă colegii săi că el are părinţi mai răi şi mai înguşti la minte decît ai lor! Nu întîmplător, tocmai la vîrsta adolescenţei, cînd procesul de dezvoltare a propriei personalităţi este în plină derulare, apare această dorinţă de a ieşi de sub tutela părinţilor, pe care pînă atunci îi copia după tiparul mimetismului descris mai sus. Este primul pas spre ruperea firească de universul părinţilor, aşa cum, la naştere, s-a rupt de pîntecul mamei prin tăierea cordonului ombilical! Este un proces care, la momentul potrivit, se va definitiva prin plecarea la casa lui, în propria familie.

Faptul că nişte parlamentari bezmetici vor să dea o lege care să le interzică adolescenţilor să-şi facă un tatuaj sau să poarte un piercing ne arată cît de greu îi este logicii să intre în mintea lor îngustă. Şi dacă aceşti adolescenţi îşi vor face tatuaje în zonele cele mai intime, ascunse de privirile acestor zbiri, ce vor face? Îi vor dezbrăca la intrarea în şcoală, vor pune gardienii să-i controleze chiar peste tot?

Aud că, totuşi, legea aceasta ar interzice adolescenţilor doar purtarea la vedere a tatuajelor, iar pe cele vizibile să fie obligaţi să le acopere cînd sînt la şcoală. Domnilor, nu vă puneţi cu imaginaţia copiilor! Simpla nuanţare a acestei interziceri va fi interpretată de copii ca o permisiune şi-i veţi vedea cu tatuaje pe degete, pe nas, pe faţă, iar cînd vor intra în şcoală îşi vor acoperi tatuajele cu cele mai spectaculoase măşti pe care nu le-aţi văzut nici la Carnavalul de la Rio! Şi vor face asta nu ca obrăznicie, ci ca să ne arate că nu acceptă ceea ce ei cred că sînt interdicţii absurde.

Ce nu înţeleg aceşti parlamentari este că aceste tatuaje sau piercinguri nu sînt expresia nesimţirii, a golăniei, a sfidării, ci doar formele prin care tinerii îşi exprimă fronda firească faţă de norme. Asta este vîrsta la care fronda îşi găseşte terenul propice pentru că, în general, adolescenţii se simt nebăgaţi în seamă, consideraţi încă nişte „mucoşi” pentru care alţii fac norme pentru ei fără a le cere şi lor un punct de vedere.

Aşa cum este, năbădăioasă, sfidătoare, veşnic revoltată, totuşi adolescenţa este partea cea mai frumoasă a vieţii, tocmai pentru că această luptă pentru dobîndirea libertăţii îmbracă formele cele mai naive şi, să recunoaştem, cele mai spectaculoase. Nu există om pe pămînt care, întrebat la ce vîrstă ai dori să te întorci, să nu spună că ar vrea să fie iarăşi adolescent! Cine vrea să verifice acest adevăr nu trebuie decît să se ducă la o întîlnire a absolvenţilor după 25 de ani de la terminarea unei şcoli şi ar vedea că, fiind din nou împreună, maturii de azi vor redeveni pentru o clipă adolescenţii de ieri şi îşi vor aminti exact acele lucruri cu care îşi enervaseră pe vremuri părinţii şi profesorii!

Cu alte cuvinte, nu-i îmbătrîniţi pe copiii voştri înainte de vreme, căci vor avea timp suficient să se supună normelor în tot restul vieţii lor! Dacă ar fi avut mai multe vieţi, de dragul nostru, una ar oferi-o părinţilor, una ar oferi-o şefilor pentru bucuria acestora de a le da ordine, alta prietenilor ca recunoştinţă şi doar pe ultima ar păstra-o pentru ei. Dar, din păcate, ca şi noi, ei au la dispoziţie doar o singură viaţă: a lor.

Lăsaţi-i pe adolescenţi să-şi trăiască aceşti ani fără să le interziceţi lucruri care nu fac rău nimănui, căci, aşa cum ştiţi pe propria voastră piele, adolescenţa trece repede şi nu se mai întoarce niciodată!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.