Eram intr-un tren zilele trecute, ma asezasem pe un scaun de linga fereastra si ma gindeam, fara sa fiu in nici un fel presat, la anul pe care, intre timp, l-am lasat in urma.Ma gindeam, intre altele, la ce nu am facut, la gesturi simple sau la decizii la indemina care ar fi putut sa fie si care nu au fost.
Mi-am amintit, spre pilda, ca anul trecut nu am trimis nimanui nici o vedere scrisa de mina. Ca sa fiu sincer – sint ani buni de cind nu am mai scris cuiva cu pixul ori cu stiloul o vedere.
Apoi, mi-am amintit ca in 2009 nu am vazut nici un rasarit. M-am trezit de multe ori inainte de rasaritul soarelui, dar niciodata nu am stat citeva minute sa privesc doar cum rasare soarele.
Ma obisnuisem in anii trecuti, mai ales vara, sa ma scol macar o data pe an anume pentru a vedea un rasarit de soare. Anul trecut, nu am fost niciodata atent doar la rasaritul soarelui. Poate ca anul acesta…Poate ca anul acesta…
Sursa: VoxPublica
