Mulți se întreabă în ce direcție se îndreaptă politica europeană a Germaniei – țara cu economia, democrația, potențialul de dezvoltare cele mai consolidate de pe continent. În funcție de Germania, cele mai multe țări europene își stabilesc acțiunile.
Am arătat în altă parte că schimbarea în politica SUA, constând, în esență, în corectura globalizării, restructurarea fluxurilor comerciale, noua finanțare a alianțelor cere și din partea Germaniei răspunsuri noi (A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017). Ce este de așteptat?
În Germania, continuarea orientării proatlantice nu este în discuție. Ea este „apărată emfatic, cum observa Habermas, dar o parte se lasă călăuzită mai curând de un concept politic al puterii şi se gândește, în primul rând, la alianța militară şi la politica externă, în timp ce altă parte accentuează legătura cu cultura iluminismului din Vest”.
Nu este în discuție nici asumarea răspunderii pentru tragediile războiului, fiind clar că „Auschwitz a schimbat condițiile pentru continuarea corelațiilor vieții istorice – şi aceasta nu numai pentru Germania”. În fapt, este vorba aici de legarea statului național cu universalismul libertăților și drepturilor individului.
Nu este în discuție reconcilierea germano-franceză. Germania și Franța sunt mai departe conștiente că separat nu mai sunt suficient de puternice încât să hotărască evoluția lumii, dar, dacă se unesc, pot să imprime situațiilor evoluții avantajoase.
Germania rămâne univoc pentru “îmbrățișare” europeană și avocatul ei cel mai convingător. Ea și-a asumat exemplar adevărul că o republică este stabilă în măsura în care democrația este ancorată în convingerile cetățenilor.
În noi condiții istorice, după 2010 mai ales, s-a intrat într-o lume de fapt nouă în raport cu cea apărută în 1990. Unii adaugă faptul că, după 2016, această lume nouă s-a conturat și mai puternic. În orice caz, ca rezultat, așa cum am arătat la timp (A. Marga, Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Ed. Academiei Române, București, 2013), în Europa, abordarea geopolitică revine în actualitate, iar reprofilarea politicilor naționale înaintează. Analize germane de prim plan sunt o confirmare.
Bunăoară, contemporaneistul Andreas Wirsching (Demokratie und Globalisierung. Europa seit 1989, C.H.Beck, München, 2015) atrage atenția că ar trebui ieșit din interpretarea simplistă după care organizarea actuală a Europei ar fi ultima. Pe de o parte, “integrarea în forma tradițională, ca proiect specific vesteuropean al epocii postbelice, și-a încheiat istoria. …În același timp, marile narațiuni despre integrarea Europei – începând cu Phoenixul european renăscut din cenuță – s-au învechit. Noile state membre din Răsăritul Europei Centrale aduc cu ele o cu totul altă experiență a războiului și epocii postbelice, adesea controversată” (p.228-229). Geostrategul Carlo Masala (Weltunordnung. Die globalen Krisen und das Versagen des Westens, C.H.Beck, München, 2016) constată că nici gândirea ghidată de dorințe, nici moralizarea politicii, nici agitarea de pericole imaginare, nici obstinația dogmatică nu dau rezultate într-o lume schimbată. Este nevoie de realism, ceea ce, „în cazul unui stat ca Republica Federală Germania, înseamnă ca acțiunea sa să se orienteze strict în funcție de propriile interese” (p.256). Din această reorientare nu rezultă abandonarea răspunderilor și cooperărilor, dar înseamnă evaluări lucide cu privire la ceea ce stă în puterea țării.
Recent, Joschka Fischer (Der Abstieg des Westens. Europa in der neuen Weltordung des 21.Jahrhunderts, Kiepenheuer& Witsch, Köln, 2019) a trecut direct la diagnoza noii lumi. Odată cu decizia Brexitului, cu preluarea Casei Albe de către Donald Trump, cu ascensiunea globală a Chinei și cu revenirea Rusiei în statutul de supraputere militară, se trece la o nouă ordine mondială, care pune Europa în dificultate. Lumea, inclusiv lumea pe care a mizat fostul ministru de externe al Germaniei în acțiunile sale, mărturisește acesta, s-a pus în mișcare într-o direcție cu alternative ce pun pe gânduri. Perspectiva unui „declin (Untergang)”, a unei „coborâri (Abstieg)” a Europei nu mai este inprobabilă.
Una dintre noile dificultăți este aceea că cele două puteri care au asigurat până deunăzi securitatea Europei – SUA și Marea Britanie – au adoptat noi opțiuni. Sub președintele Donald Trump se petrece o vastă reconsiderare de către americani a sacrificiilor pe care ei le-au făcut în serviciul hegemoniei în lume, care va lăsa urme în viitor. „Timpul în care solidaritatea transatlantică trecea ca de la sine înțeleasă nu se mai întoarce, nici chiar după Trump” (p.33). Iar în secolul al XXI-lea, va fi vorba mai puțin de ceea ce face Rusia, cât de afirmarea Chinei, care va veni dincoace de vecinătatea ei central-asiatică, spre Europa, cu un program de dezvoltare de anvergură istorică cu puține precedente.
Europa pierde deocamdată, fie și în termeni relativi, în pofida creșterii din unele sectoare. Europa pierde nu doar demografic, ca influență politică și sub aspect economic. Ea pierde în domeniul științific și tehnologic. „Europa este puternică în tehnologii ale secolului XX, dar slabă în cele ale secolului XXI” (p.116). Într-un secol în care software au întâietatea față de hardware, Europa nu mai are cum concura cu Silicon Valley sau Shenzhen. Ea nu mai dispune acum de creativitatea care să o facă competitivă cu acestea, iar perspectiva revenirii la formula statului național, în detrimentul Uniunii Europene, îi reduce și mai mult șansele.
Spre a face față noii ordini globale, pentru Europa nu mai este suficientă integrarea economică, nici chiar cea politică. S-a intrat „într-o competiție, în care este vorba nu doar de succesul economic, oricât de important ar fi acesta, ci înainte de toate de securitatea europeană și de identitatea europeană, adică de stilul nostru de viață european și, cu aceasta, de autodeterminarea noastră sub domnia dreptului, care formează nucleul acestui stil de viață și pentru care europenii sunt invidiați în lume” (p.121-122). Se va putea face față în noua ordine mondială numai cu o viziune ce include integrarea politică, dar trece dincolo de aceasta.
Imediat și pe termen scurt, argumentează Joschka Fischer, Uniunea Europeană are nevoie de conducerea din partea unui grup de state, care-și asumă răspunderea evoluției. Ea trebuie ca, nemijlocit, să accepte diversificarea vitezelor, „în fapt două viteze, pe baza democrației interguvernamentale (p.123). Uniunea Europeană are șanse numai printr-o „înnoire în minți, care începe cu o nouă gândire” (p.128).
De la decizia Brexitului încoace, discursul european a fost ocupat de tema suveranității naționale, iar sub pretextul autodeterminării naționale, crede Joschka Fischer, ar renaște vechiul naționalism, coroziv pentru Europa. Dar după ce ordinea westfalică a fost înlocuită în Europa cu Uniunea Europeană, țările europene sunt în fața unei noi ordini. „Centrul acestei noi ordini mondiale va fi în Asia și Pacific, nu va mai fi în Europa sau în spațiul transatlantic. De aceea, alternativa efectivă pentru europeni nu este Uniunea Europeană sau statul național, ci alta; adică despărțirea definitivă a europenilor de scena mondială și determinarea durabilă din afară, într-un viitor mai mult decât nesigur, sau curajul unei noi ordini pentru bătrânul continent. Această alternativă va deveni în anii ce vin cu totul practică, perceptibilă inclusiv de către cetățeanul <normal>, nu doar de către elitele politice și economice” (p.21). Uniunea Europeană este acum în fața alegerii între a fi doar la remorca istoriei ce se decide în altă parte sau a se reorganiza.
În Germania, Joschka Fischer constată două fapte importante. Ele au consecințe îl configurarea politicii externe.
Pe de o parte, „niciodată înainte Germania nu a fost atât de liberă, atât de pacifică și plină de bunăstare precum în timpurile Republicii Federale. Și nimic nu a ruinat țara noastră atât de mult și nu i-a lipit de renume crime atât de urâte precum naționalismul” (p.220). De aceea, pentru Germania deviza politicii externe nu poate fi alta decât „niciodată din nou singuri! (nie wieder allein!)”. Pentru aceasta, ea trebuie să întărească parteneriatul cu Franța, fie și lăsându-i acesteia conducerea strategică.
Pe de altă parte, „cine urmărește politica internă germană poate fi surprins cât de puțin a pătruns în conștiința colectivă a Germaniei și a elitei sale politice faptul dependenței țării, a economiei și politicii ei de reușita UE, a Euro-ului și a relației germano-franceze ” (p.127-128). Or, proiectul Franței actuale de relansare a Uniunii Europene ar trebui sprijinit, iar Germania se cuvine să fie „activată” în această direcție.
Europenii, ne spune fostul ministru, au trăit după al doilea război mondial în ordinea controlată de SUA și, respectiv Uniunea Sovietică, iar după 1990, în ordinea controlată de americani, care a inclus și Răsăritul european. Președintele Donald Trump a anunțat încetarea acestei ordini mondiale și i-a lăsat astfel în urmă „pe europeni, principalii beneficiari ai vechii ordini, slăbiți, mai mult sau mai puțin fără protecție”.
Joschka Fischer crede că nu ar mai fi timpul concentrării de până acum a discursului european pe aspecte instituționale, ci ar trebui dată întâietate unei clarificări politice asupra substanței. „Europenii, scrie el, au nevoie acum de un plan care va trebui să rupă cu discursul tradițional, predominant instituțional orientat și să se îndrepte, înainte de toate, spre necesitățile și realitățile politicii de securitate, ale științei și tehnologiei și ale economiei din deceniul următor. Scopurile acestor trei domenii strategice centrale până în 2030 trebuie ca europenii să le definească împreună, să le facă obligatorii prin acorduri și să le finanțeze împreună” (p.235-236). Conceperea din nou a substanței ar trebui să aibă prioritate absolută. Europa are nevoie acum de o „Grand Strategy”, mai mult decât de o conducere ce se pierde în amănunte ale funcționării .
Se înțelege, Joschka Fischer nu mai participă la deciderea politicii europene a Germaniei. Analiza sa este însă de luat în seamă de către cei interesați să vadă cum abordează Europa principala putere de pe continent, mai ales că este în convergență cu cea a altor experți germani.
Îmi place propunerea ta, stimabile sus patria – să dăm bani pentru catedrala Notre Dame. O susțin. Dă-mi adresa să ți-i trimit fără zăbavă! Fă o treabă până la capăt!
E bine, tovarășe sus patrie, că ai început să citești din cărțile lui marga. Perseverează! Numai că ai grijă că o concepție se înțelege nu rupând cuvinte și citate din context, ci gândind fiecare bucată și legând bucățile. Dacă ai obsesia lui Lenin este treaba personală a matale. Numai că aici în ce comentăm este gândită situația de azi, care nu are nimic cu ce zici. Trebuie scuturare zdravănă de clișee în privința Europei – de clișee de orice fel. Am salutat la marga efortul de a capta situația dincolo de clișee. Asta-i chestia și cheia.
IV. Pentru că, se întâmplă așa : La nivel oficial comunitar și în mainstream-ul mediatic, discursul pe tema integrării europene continuă să fie dominat de o falsă și periculoasă dilemă: Europa versus națiune. Se fetișizează și sacralizează Europa, echivalată în subtext cu UE, pentru a se acredita ideea că națiunea ar fi o paradigmă depășită. Apărute în vremuri imemoriale, națiunile au creat mari culturi și civilizații, identități cu care s-au afirmat de-a lungul timpului și au constituit și nu vor înceta niciodată să fie un element constitutiv şi portant al oricărui stat, oferind, totodată, suportul ideii de Europa. De aceea, nu pot fi dizolvate sau nivelate într-o construcție opacă față de realitățile validate de istorie. O Uniune Europeană care se dorește definită de o comunitate de valori, dar în care nu toate națiunile și-ar mai putea da propria măsură de creativitate pentru afirmarea intereselor lor prin cooperare și competiție pașnice ar deveni un NONSENS. Să vă văd eu, dle Profesor, cum le spuneți francezilor să se lepede de paradigma lor națională, că tot s-a întâmplat tragedia cu Marea Catedrală, poate cel mai tare simbol nțional al lor, dar și al adevăratei Europa și nu UE! Rezumat. Poți fi european numai dacă ești și te afirmi ca aparținător al unei națiuni. Altfel europeanul dvs. ar fi ,, europeanul de nicăieri, a lui Paller sau ,,omul european,, al lui Nietzsche! Hai să fiu constructiv: să inițiem o campanie de strângere de fonduri pentru reconstrucția Catedralei Notre Dame și vom dovedi că naționalul și europeanul pot fi bine merci împreună și numai așa! Hallo, pricăjiților, dacă mai aveți gâște eu mai am idei!
III. ANDREI MARGA Publicat Luni, 14 septembrie 2015. Cotidianul : Ce fel de Europă? ,,Desigur, diversitatea de reacţii şi unele dintre reacţii nu pot să nu pună pe gânduri. Oare atât de puţin sau atât de confuz se gândeşte european? Este ideea Europei unite atât de slab lămurită şi împărtăşită? ,, Total de acord cu dvs, dle Prof. Marga. Și acum în 2019 starea Europei unite (de fapt tot mai dezbinate) e la fel , ba chiar ,mai rău lămurită., ca să nu mai zic de împărtășită ! De ce, pentru că nici dvs nu nu vreți/nu puteți/un înțelegeți ,,tehnologia, nici a Europeui unite și nici a Națiunii !!!! Apoi ziceți :,, Nu proiectul european este provocat, ci calea pe care a apucat aplicarea lui,,. Uite că vă contrazic : Ba chiar proiectul european , subliniez, în actuala structură instituțională, este și provocat și contestat. Numai că trebuie să și vezi cum devine treaba. Uite ce zice faimosul economist francez, Thomas Piketty despre EU :,,Arhitectura politică a EU este un monstru !,,Dar și ăsta spune după aceea banalități și nici el nu înțelege corect, dar asta-i altă treabă!.Sunt total de acord însă cu dom Prof Marga când continuă :,, Simplu spus, Europa închisă în orizontul neoliberal conţine, cum se dovedeşte, un potenţial de crize grave. ….. Îngustările de orizont ale neoliberalismului şi fatalele confuzii ale valorilor, pe care acesta le antrenează, se răzbună,, Super, total de acord, BRAVO ! Așa mai venim acasă, dar tot vă mai rog ceva : nu mai vorbiți de Europa când de fapt e vorba de UE.
II. Pentru a înţelege trecerea, să facem o succintă evocare….Și pentru Europa Răsăriteană asumarea paradigmei europene este astăzi o condiţie de relevanţă culturală şi, poate mai acut, de supravieţuire…,, Înțelegi tu Vladimire Ilici, ce vrea să zică dom Prof. ? Păi cum să nu înțelegi tu, când chiar tu (VILenin) ai spus în 1917 la MRSO că ești de acord cu dreptul la autodeterminare al popoarelor ausprite din țarism, și anume, până la desprinderea de Rusia țaristă !Hăi ?Dle Coleg al lui Vladimir, ia spune matale câte cămăși ai schimbat până acuma sau nu mai ai nici pielea. Dacă mai ai pielea, atunci, e bine, nu văd de ce nu te scarpini singur și mă obligi pe mine să-ți fac frecție ? Mai bine te-ai întoarce la stână să ne cânți tu la fluer o doină, de se poate cea a lui Eminescu. Te voi aplauda ! Aaah, cum te demaști tu singur, te repezi la grade, dar nu te pricepi nici la ăstea. Cum, tovarășu, să mă faci maior când eu sunt general cu 14 stele. O să-ți cer să-mi plătești diferența de pensie, că te dau la CEDO, unde o să mă legitimez cu gradele !
I. Dle Vladimir, dle Coleg al lui Vladimir (a propos, câți colgi mai sunteți, or nici voi nu mai știți câți sunteți?) Să răspundem punctual: ,,Nu a spus nimic Marga la Blaj,,. Recunosc, greșeala îmi aparține, cer scuze și dvs și dlui Profesor, pentru care am chiar o mare stimă și aștept chiar cu mare interes orice comentariu al dânsului, chiar dacă țin mult la o argumentare solidă a oricăror afirmații, adică cât ne țin curelele! Dacă eu nu am dreptate, primesc cu smerenie orice punere la punct argumentată, că n-oi fi eu mafalda și nici nu sunt de sticlă! Da, este vorba nu Blaj ci Alba Iulia, dar important rămâne nu unde a spus, ci ce a spus. Conform https://www.dacoromania-alba.ro/nr89/despre_istorie.htm: ,,În perioada 17-19 mai 2018 la Alba Iulia s-a desfăşurat cea de-a XI-a ediţie a Târgului de Carte Alba Transilvana….. Vineri 18 mai 2018 un invitat etalon pentru cultura română postdecembristă a fost profesorul universitar Andrei Marga ….. Una dintre ideile pe care Andrei Marga le-a adus în discuţie este cea a identităţilor multiple…. şi anume: identitate profesională, locală, civică, etnică, politică, religioasă, naţională, europeană ş.a.,, Hallo, Vladimire, cometarii, ia mai întreabă-l o dată pe dl Prof ? Repet, nu poți face ghiveci cu identitățile, numai cea națională este decisivă pentru închegarea națiunii în statul ei ! LA Alba Iulia ardelenii mei s-au adunat la 1918 că erau români, în numele identității lor naționale și au impus unitatea națională și nu în numele unei identități civice, de ex., care pur și simplu e o prostie ! Panimaieși ? Buuuun ! Apoi https://www.scribd.com/document/67418846/Andrei-Marga-Filosofia-Unificarii-Europene: ,,… Problemele noastre de viaţă şi interogaţiile culturale trec pe nesimţite din paradigma naţională, care a avut o rută lungă în cultura europeană, în paradigma europeană.
Bați câmpii, nene sau tovarășe sau domnule maior, nu știu ce este mai potrivit cu mata. Nu ai nici cea mai vagă idee de cum stau lucrurile în realitate și te bagi ca musca… . Uită-te bine câți oameni schimbă țara de origine și, uneori, identitatea… Aceasta nu este ca pielea, ci precum cămașa… Uită-te bine cum este cu patriotismul interesat pecuniar. Din păcate! Așa că lasă asemenea lucruri în seama celor care pricep, nu te aventura! Sunt prea multe lucruri splendide pe lume ca să merite să te bați în ceea ce nu pricepi! Eu te-am luat în serios crezând că ești doar naiv. Dar pot proceda și altfe!
Patrioate de serviciu, l-am întrebat pe domnul Marga la telefon ce a spus la Blaj de sar patrioții de serviciu (care au serviciu, mă înțelegeți, unde…). Nu a spus nimic Marga la Blaj (în confundați, se vede!),căci nu a vorbit la Blaj decât cu ani în urmă, pe chestiuni teologice, însoțind un cardinal. Nu a vorbit pe tema identității, pe care o stăpânește ca nimeni altul la noi. Mai ales că a dat și un manual universitar de Argumentare. care începe cu chestiunea identității. Îl poți citi!
Așa că, patrioate, raportează celor care te-au luat în serviciu că minciuna nu ține decât o zi-două. Place sau nu, aAdevărul se impune.
Restul din ce spui ține de confuzii de noțiuni, iar eu nu-mi pierd timpul cu combaterea de confuzii. Ele nici nu se combat, ci se iau caatare – confuzii!
Totuși, nu scăpăm de instrumente și instrumentabili, ca să discutăm serios?
V. Revin la Fischer, la text. Da, sunt observații interesante, dar ce nu este acceptabil, și prof Marga se face că nu vede, este retorica lui Fischer: ,,De la decizia Brexitului încoace, discursul european a fost ocupat de tema suveranității naționale, iar sub pretextul autodeterminării naționale, crede Joschka Fischer, ar renaște vechiul naționalism, coroziv pentru Europa,,. Sigur, prof Marga spune: ,,crede Joschka Fischer,, dar atât! Apoi Fischer mai zice că ,, Se va putea face față în noua ordine mondială numai cu o viziune ce include integrarea politică, dar trece dincolo de aceasta.,, Și acum corolarul: ,, Imediat și pe termen scurt, argumentează Joschka Fischer, Uniunea Europeană are nevoie de conducerea din partea unui grup de state, care-și asumă răspunderea evoluției,, Să mori tu, măi Fischer? Chiar așa? A se observa că Fischer e cu Europa în sus ,Europa în jos, dar nu spune cine e Europa, ca, în final, să ne spună totuși: ,,un grup de state,, . Sigur, în final Dl Marga ne spune, iată, eu vă arăt ce gândește Fischer și alții în Germania. Ok, mulțumim, dar n-are alt comentariu. Sincer, așteptam, eventual, o interpretare cel puțin, dacă nu o replică. Dar de unde nu e……sau nu se vrea….. Poate că va fi mai generos în intervențiile următoare.
IV. De ce să existe 113 milioane de oameni în UE săraci sau amenințați cu excluziunea socială ? în timp ce bunăstarea per total a crescut ? Cine produce inegalitatea asta criminală ? Uite încă ceva. La Blaj în 2018 prof Marga identifica identitățile multiple ale individului: ,, identitate profesională, locală, civică, etnică,politică, religioasă, naţională, europeană ş.a.,, Adică făcea un fel de varză de Bruxelles, pentru că punea semn de egalitate între cea națională și celelalte, ceea ce este fals și de neiertat, din motivul spus data trecută. In timp ce acad.Ioan Aurel Pop, la aceeași adunare, punea accentul pe esențial „Vrem să vieţuim cu demnitate, nu să supravieţuim”. Apoi Prof Marga mai spunea cu ani în urmă că trebuie să părăsim paradigma națională pentru cea europeană. Stați dom prof., identitatea națională nu e cămașă de care te poți dispensa cum și când te taie capu. Ia uite ce ziceau romanticii germani despre națiuni : ,,forme diversificate, egale ca valoare prin voință divină, de exprimare a creației infinite care este umanitatea‟ – Herder și Humboldt susțineau că națiunile sunt sacrosancte, produse divine ale naturii, conferindu-le astfel un caracter supratemporal, cu vocația veșniciei.
III. În materialul respectiv nu este vorba ,,de cu totul altceva,, Chiar despre asta e vorba și monșer Fischer împărtășește această gândire când vorbește despre politica,,europeană,,a Germaniei ! Să fie clar, am tot respectul pentru prof. Marga, în Cotidianul a avut și materiale , să zic, Ok. De pildă unul despre democrație, deși nici acolo n-a pus degetul pe adevărata rană, l-a uitat pe Solon (!!??). Apoi cele despre filosoful Heidegger. Nici vorbă, știe foarte multe, eu cred că chiar mai mult decât își permite să spună. Ei , asta nu-mi place, pentru că dânsul are/a avut și studenți, deci și o mare răspundere ! Sigur, dacă ar spune tot adevărul, repet, dacă îl stăpânește, atunci, probabil, adio invitații/contrainvitații de la diverse universități etc, adio premii, ordine, diplome și alte chestii lumești. Problema e că intelectualul trebuie să caute permanent adevărul și să șlujească națiunea sa/statul național, nu un cretinism de Uniune Europeană a capitalului, care vrea să se afirme prin călărirea națiunilor (iarăși mai întâi a celor slab dezvoltate sau cu politicieni subdezvoltați !), în favoarea ,,libertății de mișcare a capitalului,, Vezi și citește atent documentele UE cum devine chestia cu împărțirea competențelor (80% dintre directivele care apoi devin legi naționale sunt clocite la Comisie! Ar veni așa, de ce dracu mai avem noi parlamente naționale și de ce să le mai alegem ?, Declarația nr 17 din Tratatul UE privind supremația dreptului comunitar etc. etc.). Ca să fiu bine înțeles, da, pentru o cooperare cât se poate de complexă între toate națiunile europene egale și suverane și de care să profite toți oamenii în mod echitabil !
II. De ce ? Pur și simplu că națiunea/statul național este singurul care s-ar mai putea opune ofensivei multinaționalelor, adică a capitalismului, de a deposeda națiunile, cele mai slabe, evident, de resursele lor materiale și umane, pentru ce ? Adică, dă-i dracu de români, să fie mereu niște sărântoci cum au fost mult timp în decursul istoriei ! Aicea este buba, pricepi ? Doi, în felul acesta se camuflează adevărata și mereu aceeași cauza a războaielor și mizeriilor în lume ! Adică, capitalismul (lasă acolo cacofonia !) anume prin reprezentanții lui din economie și politică și armate. Pentru Primul Război Mondial, acest măcel pur și simplu, îți recomand, inclusiv dlui Profesor vă vedeți documentarul făcut Zeiss de BBC ,, 27 zile până la război,, (s-ar putea să dau greșit nr zilelor) unde se arată clar cum concernele germane au vrut război și cum celelalte concerne din celelalte principale țări combatante l-au vrut, de asemenea. Aceleași concerne, mai ales cele germane (IG Farben, Krupp) l-au sprijinit și pe al doilea RM, și așa se explică, în esență, ascensiunea lui Hitler și a fascismului ! Cât de ușor se ascund după perdeaua ,,naționalismului,, ! DA, poate exista ură contra unor alte națiuni, dar atunci vorbim de șovinism/fascism, toarșul Vladimir, pricepi ? De asta am făcut trimiterea la ,,patriotismul constituțional,, adică pntru că el repinge conștiința națională, națiunea/statul național sau, oricum, le înțelege în mod eronat. Și de toate acestea dom prof. Marga se face că plouă sau chiar le înghite
I. Stimate dle Vladmir. Dl Emile a înțeles dintr-un foc ce vrea J. Fischer, matale nu ! Unde-i varza și neclaritatea la mine, fiți mai specific ! Atât vă cer. Vă supără că am câte ceva de spus la comentariile dlui Marga ? Știți cum zice latinul : Amicus Plato, sed magis amica veritas ! Deci, dl Marga a fost bursierul lui Habermas, ok și merge pe mâna lui. Eu spun însă că mâna lui nu e bună, începând chiar cu ,,patriotismul constituțional,, lansat de Habermas. Îl pot înțelege pe Habermas și-l aprob, ca orice om normal, că Auschwitz și celelalte lagăre ale morții au fost expresia crimei pure de care se rușinează întreaga umanitate ! Însă Habermas înțelege fals că acestea s-ar fi datorat naționalismului/ națiunii/statului național. Hitler și cu întreaga lui șleahtă criminală pretindeau, evident în mod fals, că o fac pentru poporul german de care a și fost urmat, probabil, de majoritatea nemților. Aici e o altă chestie, adică la un moment dat chiar un popor poate cădea în plasa unor demagogi radicali și chiar criminali. Sper că nemții s-au trezit ! Se preferă condamnarea naționalismului, foarte controversat ca noțiune (vezi Răzvan Teodorescu în Contemporanul pe 2018 nr 3, care nu acceptă conotația negativă care i se atribuie în mod interesat). Adevăratul motiv pentru care se folosește naționalismul pe post de cauză a tuturor relelor din lume este altul : unu, în acest fel se încearcă a se compromite conceptul de națiune, de unde derivă naționalismul.
Foarte naționalistă gândirea domnului Ioșka. Domnul Fischer afirmă raspicat că “RFG în acțiunea sa trebuie să se orienteze strict funcție de propriile intetese”. Dar când s-a orietat altfel? Se pare că totuși nu le-a fost de ajuns și le să în gât cât au mai dat și spre fraierii care au acceptat să-și distrugă econimia și să le deschidă piețele și care acum fiind calici cică nu mai pot ține pasul și atunci “două viteze”, respectiv să li se dea și mai puțin. După ce au hotărânt liderii țarilor lider, scopurile favorabile stric lor, dl. Ioșka zice ca aceste scopuri trebuiesc stabilite de eurpeni împreună. Lupul își schimbă părul, dar faptele ba!
Cam varză, sus patrioate! Nu ai nici o noțiune clară și le mesteci ca alunele. Când citești ar fi bine să cauți să înțelegei fraza sau propoziția. Așa, autorele spune una și mata pricepi ce vrei. Vezi că nici nu este vorba de patriotismul constituțional în acest articol. Este vorba de cu totul altceva. Toate sunt legate pe lume, dar aici discuția este despre altceva. Nu se poate discuta serios decât de cei tobă de carte. Fără glumă, ca Habermas sau, la noi, Andrei Marga. Eu zic să discutăm precis textele, nu ce nu scrie în ele. Că viața-i scurtă și sunt alte lucruri cu adevărat frumoase pe lume
II. Apoi de ce încurci tu domn prof. identitățile, cumva s-o relativizezi pe cea națională ? Deci, în timp ce toate celelalte sunt mai mult sau mai puțin întâmplătoare și nu sunt ținute la un loc de niciun lipici, liant, forțe de coeziune, identitaea națională dispune de așa ceva, dar nu ți le spun ,ca să rămâi curios ! Da, total de acord cu dânsul când spune despre China: ,, A fost clar pentru cei mai mulți oameni că identitatea națională contează în lumea în care trăim,,. Mai zice dânsul contrazicându-se, că ,,modernitatea a fost nu numai terenul genezei și al folosirilor diverse ale identității naționale, ci și forța care a modificat-o,, Cum adică, spui că istoria a născut națiunea apoi că modernitatea (înțelegi ce vrea să spună cu acest termen ?, eu nu !) a fost terenul genezei……Și mai greșește prof când zice că ,, Garabet Ibrăileanu avea dreptate să remarce la un moment dat că însăși perceperea specificului național ….este produsul opticii moderne, care a permis delimitarea acelui specific și atribuirea lui oricărei epoci.,, Să mă scuze amândoi dar nu exisă NICIUN specific național care să poată fi atribuit oricărei epoci, deloc ! Sunt și eu foarte curios, precum dna Afrodita Iorgulescu, să văd cum corelează prof. Marga identitățile naționale cu cea europeană care, să parafrazez o țâră : nu era pe când nu se vedea, azi n-o vedem pencă că nu e ! Deci, dacă mai aveți observații făceți-le direct la textul meu, ok ? Nu-ți fă nicio iluzie, politica germană (și în general a celor mari) e tot mai obraznică, ca așa e capitalismul , tovarăși ! Da, tot ce zic eu vine din urmă, da, dar ai grijă să nu te tăvălească!
I. Dle Vladimir, mulțumesc pentru reacție, deși nu pot să fiu de acord doar cu ,,asertarea,, și ,,asumpțiile,, dvs. , cm ar spune f alambicat și confuz și forțat prețios dl prof.Marga. Se vede treaba că dvs umblați cu auzite și zvonuri. Nu cred că v-a pus dl. Prof să-mi dați replica! Habermas spune și prostii, chiar dacă e tobă de carte! El nu pricepe : constituțiile trec, națiunile rămân ! Pricepi ? Tu pentru ce ți-ai da viața, ptr Constituție sau pentru națiune/țară ? Chestia cu jucătorii. Ce vrei să spui ? Evident că ei nu joacă decât pentru bani ! Aaaa, că unii pot ține la Franța sau Germania, da, dar n-o să uite niciodată unde s-au născut, identitatea lor adevărată în care este implicat și destinul. Da, copii lor de se vor naște și trăi în Franța, da, pot deveni francezi cu identitate franceză adevărată și pot simții ca adevărați francezi !. Nici vorbă. Care sunt clișeele mele, te rog dovezi, ca să-ți pot răspunde. Da, am citit prezentarea prof. Marga la cartea sa: Identitatea națională prin prisma modernității. Din păcate, dl prof face multe confuzii conceptuale, de fapt, nu stăpânește conceptele, grav,nu ?. El e mare meșter la compilații, la trimiteri la tot felul de deontologi, filosofi etc dar nu face necesarul efort critic, decât uneori și foarte limitat, da, tocmai ptr că nu stăpânește conceptele. În mod normal când vorbești de teme așa de actuale cum sunt identitatea națională și cea europeană trebuie să ai o teorie/armătură științifică elaborată beton, pricepi ? Foarte de acord cu dânsul când spune că identitatea națională ne trimite la istorie , dar e nevoie chiar mai mult decât atât : ,, Identitatea unei națiuni se află exclusiv în istoria sa, trăită ca destin !,, zice și demonstrează un alt filosof german, nu ți-l spun că l-ai citi imediat !
Nu prea cunoști temele decât din auzite sau zvonuri, sus patrie! Nici una dintre ele! Ceea ce spune Habermas este o generalizare a experienței americane și a experiențelor democrațiilor și are dreptate. Ia uită-te la un exemplu simplu pe care-l poți pricepe – cum țin la Franța sau Germania jucători care s-au născut în Africa sau Asia. În rest, nu ai ce spune și repeți clișee. Dacă tot te lipești de autor. ce vrei să spui tu este tratat în cartea lui Andrei Marga, Identitatea națională și modernitatea, tipărită chiar la Brașov, la Libris, 2019. Iar dacă vrei să pricepi opțiunile Germaniei pune mâna pe cartea Ordinea viitoare a lumii, a aceluiași. Tot ce zici e cu mult lăsat în urmă.
Germania vrea ce a vrut intotdeauna: sa conduca europa si sa-i foloseasca cetatenii…azi…ca sclavi moderni. Inainte a incercat prin razboi Acum e razboi …economic ..si ideologic. Si se pare ca castiga. Din pacate insa nemtii n-au avut niciodata viziune ci doar au copiat de la altii si imbunatatit. Din pacate viziunea se schimba si ea iar nemtii din pacate sunt prea ‘ clasici’ si nu se prea pricep sa adapteze asa ca forteaza integrarea celorlalti in viziunea lor: prin santaj economic / politic samd. Acum, ca vad ca altii reusesc in domenii noi..incearca sa copie…ca nu-s prosti insa ce fac ei pt ei descurajeaza la altii mai slabi… ex tarile sin s-e europei …si le suprataxeaza indirect prin introducerea de reguli care fac ca banii sa ramana pe teritoriul lor ( pachet Mobilitate 1 de exemplu) . De aceea au si un limbaj cu dublu sens si comportamentul asta de hoti ( cu gulere albe) .
III. Dat fiind faptul că statul național a fost și rămâne cadrul în care s-au constituit legitimitatea și practicile democrației, slăbirea acestuia ca urmare a avansării integrării echivalează cu o evidentă slăbire a democrației ca atare. Prin practica instituțiilor comunitare europene de a acapara insidios competențe ,,pe parcurs“, popoarele europene sunt deposedate treptat și de alte drepturi suverane și democratice fundamentale și se riscă erodarea principiilor dreptului internațional! CE ziceți domn prof. Marga? CE am eu, românul,pe persoană fizică dacă ,,Europa,, devine global player? Cine ar profita, de fapt? Sper să pot reveni cu un comentariu mai larg la fiecare afirmație din material. PE scurt: de discută fără concepte/repere clare, hai să vorbim discuții! Păcat!
II. O eventuală formulă de stat european federal va trebui să fie supusă în Germania referendumului. Parlamentul European ca reprezentanță a popoarelor europene nu se întemeiază pe o legitimitate democratică autentică, pentru că nu există un popor suveran european, identificabil printr-o conștiință politică, limbă, istorie, tradiții și cultură comune. Practic, se reafirma un principiu de drept internațional: egalitatea suverană a statelor națiuni, democrația operând doar în cadrul național! Comentariu: Prin organizarea lui pe familii politice și nu pe principiul național, cum ar fi fost normal, PE este o sursă permanentă de dezbinare și nu de unitate. Trimiteri mai recente forțate ale unor politicieni europeni la o ,,suveranitate europeană”, în subtext pentru a se putea conferi UE statutul de global player (în folosul cui, împotriva cui?), sunt construcții ideatice fără suport juridic, o expresie disimulată a unor posibile tentații hegemonice.
I. Politica europeană a Germaniei? Poate politica Germaniei în Europa germană! Este foarte dezamăgitor că prof Marga vrea să ne aburească prin trimiteri la Habermas (,,patriotismul constituțional,,, de fapt, o prostie crasă!) și cu atât mai mult la Joschka Fischer, un Guru al Ocultei mondiale,filiala europeană! Să nu aibă nici o replică prof Marga la locurile comune vândute ca mari idei geopolitice de J. Fischer. Sigur, sunt și lucruri de bun simț, dar precumpănesc grave rătăciri filosofice! Nu cumva să mai susții statul național că ai și încălcat linia partidului! De ce dracu om mai fi marcat, așa chinut cu a fost, Centenarul Marii Unirii, dacă a doua zi și facem praf statul național în favoarea unei Europe (nu se spune UE, ce șmecherie de doi bani!) care este doar un continent și n-a fost niciodată o entitate politică și sper să nu fie! (și unde noi nu avem nimic de spus!) Să nu știe Fischer și domn Profesor de verdictul Curții Constituționale a GErmaniei asupra Tratatului de la Lisabona ? Ia să vedem noi cum stă treaba :
Curtea a constatat, formalizând imanența istoriei, că suveranitatea este atributul exclusiv al statelor naționale, care o pot transmite instituțiilor supranaționale numai prin tratatele încheiate între ele și doar pe baza acestora UE poate emite instrumente juridice; întrucât nu există un popor european, nu poate exista nici o constituție europeană iar legimitatea democratică este dată exclusiv de statul națiune.
România conduce din umbra toată Uniunea Europeană, mai precis Liviu Dragnea, europenii își vor da seama prea târziu de realitate și România va declanșa un război împotriva Germaniei și Franța care vor fi distruse. Rusia își va da seama de puterea si potențialul României și se va preda la doar 3 zile după ce soldații romani vor trece Prutul. PSD-ul in frunte cu L Dragnea se va instala la Kremlin Moscova.
Da profete de ocazie, dar unde-i johannis în scenariu? Căci fără johannis, coldea, kovesi, helvig, augustin lazăr, tarcea, livia stanciu, rareș bogdan, orban și falcă nu se va putea. Se va minuna Europa ce nivel au aceștia. Iar în răsărit toți vor spune îngroziți: așa nu, niciodată!
Foarte interesant ! Sunt tentat sa parafrazez: „alternativa efectivă pentru Romania nu este Uniunea Europeană sau statul național, ci alta; adică despărțirea romanilor de scena europeana și determinarea durabilă din cadrul acesteia, într-un viitor mai mult decât nesigur, sau… curajul unei noi ordini pentru Romania” (alaturi de SUA si China care se vor intelege intr-un viitor foarte apropiat)?!
Foarte interesant ! Sunt tentat sa parafrazez: „alternativa efectivă pentru Romania nu este Uniunea Europeană sau statul național, ci alta; adică despărțirea definitivă a romanilor de scena europeana și determinarea durabilă din afară, într-un viitor mai mult decât nesigur, sau… curajul unei noi ordini pentru Romania” (alaturi de SUA si China care se vor intelege intr-un viitor foarte apropiat)?!
Se vede ușor cât pe afară de subiect este Cotroceniul nostru. Germania va aplica politica vitezelor multiple. Oare nu-l întreabă pe dulap?
Foarte bine prinsă situația. Cum zicea Fischer când era ministru – cine controlează centrul Europei, acum UE, controlează restul.
Marga a văzut limpede cum se gândește de către mari intelectuali, precum Masala sau Wirsching. Ei dau deja tonul în UE.
#Victor Nedea – Dau tonul in U.E la ce!?
aşa cum se prezintă azi lucrurile, cred că e vorba de politica germană a ue…deutschland uber alles…bules fiind finalul…
aşa cum se prezintă azi lucrurile, cred că e vorba de politica germană a ue…deuchland uber alles…bules fiind finalul…