Politico: Cum a câștigat Putin alegerile din România

Analiştii politici, istoricii şi anchetatorii de la Bucureşti şi Bruxelles vor discuta probabil ani de zile despre măsura în care Kremlinul sau o campanie de influenţă alimentată de TikTok a facilitat erupţia antiestablishment a lui Georgescu. Dar pentru mulţi români obişnuiţi, cel puţin o parte dintre motivele din spatele ascensiunii sale sunt deja clare și cu implicaţii importante pentru alte ţări occidentale, scrie POLITICO, într-o analiză a situației din România.

Răspunsul, spune Oana Popescu-Zamfir – director al GlobalFocus Center, un think tank de politică externă şi securitate din Bucureşti – are mai puţin de-a face cu o dragoste descoperită brusc pentru Rusia sau pentru extrema dreaptă cât cu o dezamăgire profundă faţă de ceea ce este perceput ca fiind o clasă politică distantă şi nepăsătoare.

„Oamenii au dezvoltat această idee că totul este oricum manipulat, totul se decide în spatele uşilor închise şi ceea ce vezi şi pe cine votezi este mult mai puţin important”, explică ea. „Percepţia oamenilor este că viaţa şi instituţiile politice sunt dominate de aceste reţele obscure de interese. Ei cred că, într-o mare măsură, această percepţie este corectă”, arată Oana Popescu-Zamfir.

Pentru mulţi români obişnuiţi ultima lună a fost doar un alt capitol din relaţia complicată – şi adesea dezamăgitoare – a ţării cu liberalismul şi democraţia, comentează POLITICO. Indiferent de rolul pe care Kremlinul sau TikTok l-ar fi jucat în ascensiunea rapidă a lui Georgescu, popularitatea sa a fost, mai presus de orice, un simptom al unei mari deziluzii faţă de clasa politică, adaugă publicaţia de la Bruxelles.

„Cred că Georgescu este o altă marionetă a unei părţi foarte proaste a culturii noastre în acest moment”, a declarat Miruna Parasca, o arhitectă de 26 de ani, la câteva ore după anunţul instanţei, în timp ce sorbea un cocktail cu soţul ei într-un bar din Bucureşti. Dar anularea alegerilor „nu a fost bună”, mai ales pentru cei care l-au susţinut. „Cea mai bună cale democratică era să continuăm cu alegerile”, a spus ea. „Ne alegem preşedintele, aşa că oamenii au dreptul să aleagă”, continuă tânăra. Lucrul „trist” pentru România este că nu au existat candidaţi mai buni care să fie prezentaţi alegătorilor. „Corupţia este peste tot”, conchide ea cu un oftat.

Acest sentiment – că întreaga clasă politică este dubioasă – este unul comun. Este cu atât mai condamnabil cu cât este exprimat nu cu furie, ci cu resemnare.

Cinismul omniprezent goleşte de culoare conversaţiile despre politica din România: nimic nu s-a schimbat şi nimic nu se va schimba, indiferent cine va câştiga. Chiar şi Georgescu, un rebel sălbatic în ochii occidentalilor, „nu este Hitler”, aşa că oamenii ar trebui să se calmeze, potrivit Mirunei Parasca.

Cinismul îşi are originea în istoria ţării, scrie POLITICO. Dacă străinii ştiu ceva despre România modernă, este probabil să ştie că ţara s-a ridicat împotriva dictatorului comunist Ceauşescu în 1989, într-o revoluţie care a pus capăt cu violenţă celor 20 de ani de domnie brutală a acestuia. A fost un moment important în încheierea Războiului Rece, alături de căderea Zidului Berlinului, care a definit înfrângerea ideologiei comuniste.

Totuşi, acum, mulţi români se întreabă dacă revoluţia a fost reală. Perioada este adesea denumită „aşa-zisa revoluţie”. Partidul care a preluat puterea de la Ceauşescu, Frontul Salvării Naţionale, a inclus figuri care au fost anterior în interiorul regimului său. Iniţial, aceştia au promis că nu vor candida la primele alegeri post-comuniste din ţară, dar apoi partidul şi-a încălcat promisiunea, a strâns rândurile şi a păstrat controlul. A urmat o versiune a democraţiei, dar alegerile din anii 1990 au fost criticate pentru corupţie şi falsificarea voturilor.

În timp ce blocarea de către Georgescu a competiţiei din 2024 a fost un caz extrem şi dramatic, adevărul este că România nu s-a bucurat niciodată de o epocă de aur a democraţiei post-comuniste. Deşi ţara a aderat la UE în 2007, în ochii unora dintre români, beneficiile aduse de apartenenţa la blocul comunitar nu au fost pe deplin realizate, corupţia politică şi incompetenţa continuând, iar inegalitatea agravându-se, scrie POLITICO.